Codul de procedură penală – modificări (III) (O.U.G. nr. 18/2016)

27 mai 2016
Vizualizari: 22427
Art. 374 alin. (4) și (7) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 374 alin. (4) și (7) prevedeau faptul că în cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10).

De asemenea, probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești. Acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a părților și sunt avute în vedere de instanță la deliberare.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 374 alin. (4) și (7) stabilesc următoarele:

(4) În cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți și de persoana vătămată, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-I la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10).

[…..]

(7) Probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți sau de către persoana vătămată nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești. Acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a părților, a persoanei vătămate și a procurorului și sunt avute în vedere de instanță la deliberare”.

 

Art. 375 alin. (11) și (12) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

 

Noua reglementare

La art. 375, după alin. (1) se introduc două noi alineate, alin. (11) și (12).

Potrivit noii reglementări, art. 375 alin. (11) și (12) stabilesc următoarele:

(11) Inculpatul poate recunoaște faptele și solicita judecarea cauzei în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4) și prin înscris autentic.

(12) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (11), dacă inculpatul este minor, este necesară și încuviințarea reprezentantului său legal”.

 

Art. 396 alin. (5) și (10) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 396 alin. (5) și (10) prevedeau faptul că achitarea inculpatului se pronunță în cazul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. a) – d).

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

De asemenea, când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 396 alin. (5) și (10) dispun următoarele:

(5) Achitarea inculpatului se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) – d).

[…..]

(10) Când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1), (11) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Pentru inculpații minori, instanța va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime”.

 

Art. 399 alin. (3) lit. a) și d) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 399 alin. (3) lit. a) și d) prevedeau faptul că de asemenea, instanța dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când pronunță:

a) o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reținerii și arestării preventive;
[…..]
d) o măsură educativă.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 399 alin. (3) lit. a) și d) dispun următoarele:

a) o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reținerii, arestului la domiciliu și arestării preventive;
[…..]
d) o măsură educativă neprivativă de libertate”.

 

Art. 399 alin. (4), (9) și (10) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 399 alin. (4), (9) și (10) stabileau faptul că hotărârea pronunțată în condițiile alin. (1) și (2) cu privire la măsurile preventive este executorie.

De asemenea, durata măsurii arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicată prin echivalarea unei zile de arest preventiv la domiciliu cu o zi din pedeapsă.

Iar după pronunțarea hotărârii, până la sesizarea instanței de apel, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, în condițiile legii.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 399 alin. (4), (9) și (10) dispun următoarele:

(4) Hotărârea pronunțată în condițiile alin. (1)-(3) cu privire la măsurile preventive este executorie.

[…..]

(9) Durata măsurii arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicată prin echivalarea unei zile de arest la domiciliu cu o zi din pedeapsă.

(10) După pronunțarea hotărârii, până la sesizarea instanței de apel, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea, înlocuirea sau menținerea unei măsuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, în condițiile legii”.

 

Art. 404 alin. (6) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 404 alin. (6) prevedea faptul că atunci când instanța a pronunțat pedeapsa închisorii, iar persoana vătămată a solicitat înștiințarea cu privire la eliberarea în orice mod a condamnatului, instanța face o mențiune în acest sens în dispozitivul hotărârii.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 404 alin. (6) stabilește următoarele:

(6) Când instanța a pronunțat pedeapsa închisorii, iar persoana vătămată a solicitat înștiințarea cu privire la eliberarea în orice mod sau evadarea condamnatului, instanța face o mențiune în acest sens în dispozitivul hotărârii”.

 

Art. 407 alin. (1) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 407 alin. (1) dispunea faptul că după pronunțare, o copie a minutei hotărârii se comunică procurorului, părților, persoanei vătămate și, în cazul în care inculpatul este arestat, administrației locului de deținere, în vederea exercitării căii de atac. În cazul în care inculpatul nu înțelege limba română, o copie a minutei hotărârii se comunică într-o limbă pe care o înțelege. După redactarea hotărârii, acestora li se comunică hotărârea în întregul său.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 407 alin. (1) stabilește următoarele:

(1) După pronunțare, o copie a minutei hotărârii se comunică procurorului, părților, persoanei vătămate și, în cazul în care inculpatul este arestat, administrației locului de deținere, în vederea exercitării căii de atac. În cazul în care inculpatul, partea civilă sau persoana vătămată nu înțelege limba română, o copie a minutei hotărârii i se comunică acesteia într-o limbă pe care o înțelege. După redactarea hotărârii, acestora li se comunică hotărârea în întregul său”.

Art. 409 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 409 alin. (1) lit. e) prevedea faptul că  pot face apel:

e) martorul, expertul, interpretul și avocatul, în ceea ce privește cheltuielile judiciare, indemnizațiile cuvenite acestora și amenzile judiciare aplicate etc.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 409 alin. (1) lit. e) stabilește următoarele:

e) martorul, expertul, interpretul și avocatul, în ceea ce privește amenzile judiciare aplicate prin sentință, precum și în ceea ce privește cheltuielile judiciare și indemnizațiile cuvenite acestora;”.

Art. 410 alin. (2) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 410 alin. (2) stabilea faptul că în cazul prevăzut la art. 409 alin. (1) lit. e), apelul poate fi exercitat de îndată după pronunțarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare, indemnizațiilor și amenzilor judiciare și cel mai târziu în 10 zile de la pronunțarea sentinței prin care s-a soluționat cauza.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 410 alin. (2) dispune următoarele:

(2) În cazul prevăzut la art. 409 alin. (1) lit. e), apelul poate fi exercitat de îndată după pronunțarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare și indemnizațiilor și cel mai târziu în 10 zile de la pronunțarea sentinței prin care s-a soluționat cauza sau, după caz, în termen de 10 zile de la comunicarea sentinței prin care a fost aplicată amenda judiciară sau prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare sau indemnizațiilor”.

Art. 421 pct. 2 lit. a) și b) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 421 pct. 2 lit. a) și b) dispuneau faptul că instanța, judecând apelul, pronunță una dintre următoarele soluții:

admite apelul și:

a) desființează sentința primei instanțe și pronunță o nouă hotărâre procedând potrivit regulilor referitoare la soluționarea acțiunii penale și a acțiunii civile la judecata în fond;
b) desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 421 pct. 2 lit. a) și b) prevăd următoarele: instanța, judecând apelul, pronunță una dintre următoarele soluții:

admite apelul și:

a) desființează sentința primei instanțe și pronunță o nouă hotărâre, procedând potrivit regulilor referitoare la soluționarea acțiunii penale și a acțiunii civile la judecata în fond. Instanța de apel readministrează declarațiile pe care prima instanță și-a întemeiat soluția de achitare, dispozițiile art. 374 alin. (7)-(10) și ale art. 383 alin. (3) și (4) aplicându-se în mod corespunzător;
b) desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra acțiunii civile ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă”.

Art. 424 alin. (2) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 424 alin. (2) stabilea faptul că instanța de apel se pronunță asupra măsurilor preventive potrivit dispozițiilor referitoare la conținutul sentinței.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 424 alin. (2) dispune următoarele:

(2) Instanța de apel se pronunță asupra măsurilor preventive potrivit dispozițiilor referitoare la conținutul sentinței; când s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe sau instanței competente, instanța de apel poate face aplicarea corespunzătoare a art. 399 alin. (10)”.

Art. 426 lit. c) – h) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 426 lit. c) – h) prevedea faptul că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 426 lit. c) – h) stabilesc următoarele: împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

c) când hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;”.

 

Codul de procedură penală – modificări (III) (O.U.G. nr. 18/2016) was last modified: mai 26th, 2016 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.