Codul de procedură penală – modificări (II) (O.U.G. nr. 18/2016)

26 mai 2016
23.374 views
Art. 230 alin. (5) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 230 alin. (5) prevedea faptul că dacă persoana vătămată a solicitat înștiințarea sa cu privire la eliberarea în orice mod a persoanei arestate, judecătorul care a emis mandatul consemnează aceasta într-un proces-verbal, pe care îl predă organului de poliție.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 230 alin. (5) dispune următoarele:

(5) Dacă persoana vătămată a solicitat înștiințarea sa cu privire la eliberarea în orice mod sau evadarea persoanei arestate, judecătorul care a emis mandatul consemnează aceasta într-un proces-verbal, pe care îl predă organului de poliție”.

 

Art. 235 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 235 alin. (3) și (4) stabileau faptul că inculpatul este ascultat de judecătorul de drepturi și libertăți asupra tuturor motivelor pe care se întemeiază propunerea de prelungire a arestării preventive, în prezența unui avocat, ales sau numit din oficiu.

De asemenea, în cazul în care inculpatul arestat preventiv se află internat în spital și din cauza stării sănătății nu poate fi adus în fața judecătorului de drepturi și libertăți sau când, din cauză de forță majoră ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezența avocatului acestuia, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 235 alin. (3) și (4) dispune următoarele:

(3) Inculpatul este ascultat de judecătorul de drepturi și libertăți asupra tuturor motivelor pe care se întemeiază propunerea de prelungire a arestării preventive, în prezența unui avocat, ales sau numit din oficiu. Ascultarea inculpatului se poate face cu acordul acestuia și în prezența unui apărător ales sau numit din oficiu și, după caz, și a unui interpret, și prin videoconferință, la locul de deținere.

(4) În cazul în care inculpatul arestat preventiv se află internat în spital și din cauza stării sănătății nu poate fi adus în fața judecătorului de drepturi și libertăți sau când, din cauză de forță majoră ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezența avocatului acestuia, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii. Dispozițiile art. 204 alin. (7) teza finală se aplică în mod corespunzător”.

 

Art. 238 alin. (1) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 238 alin. (1) prevedea faptul că arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, din oficiu ori la propunerea motivată a procurorului, pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, pentru aceleași temeiuri și în aceleași condiții ca și arestarea preventivă dispusă de către judecătorul de drepturi și libertăți în cursul urmăririi penale. Dispozițiile art. 225, 226 și 228–232 se aplică în mod corespunzător.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 238 alin. (1) dispune următoarele:

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

(1) Arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, din oficiu ori la propunerea motivată a procurorului, pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, pentru aceleași temeiuri și în aceleași condiții ca și arestarea preventivă dispusă de către judecătorul de drepturi și libertăți în cursul urmăririi penale. Dispozițiile art. 225-232 se aplică în mod corespunzător”.

 

Art. 241 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 241 alin. (1) lit. a) și b) prevedeau faptul că măsurile preventive încetează de drept:

a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare;
b) în cazurile în care procurorul dispune o soluție de netrimitere în judecată ori instanța de judecată pronunță o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă etc.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 241 alin. (1) lit. a) și b) dispun următoarele: măsurile preventive încetează de drept:

a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori, în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății în primă instanță, la împlinirea duratei maxime prevăzute de lege;
b) în cazurile în care procurorul dispune o soluție de netrimitere în judecată ori instanța de judecată pronunță o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei ori o pedeapsă cu amendă, care nu însoțește pedeapsa închisorii, chiar nedefinitivă;”.

 

Art. 241 alin. (11) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 241 alin. (11) dispunea faptul că arestarea preventivă și arestul la domiciliu încetează de drept:

a) în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății în primă instanță, la împlinirea duratei maxime prevăzute de lege;
b) în apel, dacă durata măsurii a atins durata pedepsei pronunțate în hotărârea de condamnare.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 241 alin. (11) prevede următoarele:

(11) Arestarea preventivă și arestul la domiciliu încetează de drept și în următoarele situații:

a) la pronunțarea în primă instanță a unei hotărâri de condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau la o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reținerii, arestului la domiciliu și arestării preventive ori, după caz, a unei hotărâri prin care s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate;
b) în apel, dacă durata măsurii a atins durata pedepsei pronunțate în hotărârea de condamnare”.

 

Art. 242 alin. (41) și (42) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Noua reglementare

La art. 242, după alin. (4) se introduc două noi alineate, alin. (41) și (42).

Potrivit noii reglementări, art. 242 alin. (41) și (42) dispun următoarele:

(41) În cursul urmăririi penale, revocarea măsurilor preventive ale controlului judiciar și controlului judiciar pe cauțiune, precum și înlocuirea acestor măsuri între ele se dispun de procuror, chiar dacă măsura a fost luată de către judecătorul de drepturi și libertăți. La înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura controlului judiciar pe cauțiune, dispozițiile art. 216 alin. (1) și (3) și art. 217 se aplică în mod corespunzător.

(42) Împotriva ordonanței procurorului, dispuse potrivit alin. (41), se poate formula plângere, în condițiile art. 213”.

 

Art. 242 alin. (5) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 242 alin. (5) prevedea faptul că cererea de revocare sau înlocuire a măsurii preventive formulată de inculpat se adresează, în scris, judecătorului de drepturi și libertăți, judecătorului de cameră preliminară sau instanței de judecată, după caz.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 242 alin. (5) stabilește următoarele:

(5) Cererea de revocare sau înlocuire a măsurii preventive formulată de inculpat se adresează, în scris, procurorului, judecătorului de drepturi și libertăți, judecătorului de cameră preliminară sau instanței de judecată, după caz”.

 

Art. 243 alin. (2) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 243 alin. (2) stabilea faptul că reținerea și arestarea preventivă pot fi dispuse și față de un inculpat minor, în mod excepțional, numai dacă efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalității și dezvoltării acestuia nu sunt disproporționate față de scopul urmărit prin luarea măsurii.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 243 alin. (2) prevede următoarele:

(2) Reținerea și arestarea preventivă pot fi dispuse față de un minor, în mod excepțional, numai dacă efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalității și dezvoltării acestuia nu sunt disproporționate față de scopul urmărit prin luarea măsurii”.

 

Art. 246 alin. (13) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

 

Noua reglementare

La art. 246, după alin. (12) se introduce un nou alineat, alin. (13).

Potrivit noii reglementări, art. 246 alin. (13) dispune următoarele:

(13) În cazul în care dispune o soluție de netrimitere în judecată, procurorul sesizează judecătorul de cameră preliminară pentru confirmarea ori, după caz, înlocuirea sau încetarea măsurii. Acesta, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, ascultă, dacă este posibil, persoana supusă măsurii provizorii, în prezența avocatului său, și, după efectuarea unei expertize medico-legale, se pronunță prin încheiere motivată. Împotriva încheierii se poate formula contestație, în termen de 3 zile de la pronunțare, care se soluționează de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate sau, după caz, de completul competent de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în camera de consiliu”.

 

Art. 248 alin. (14) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

 

Noua reglementare

La art. 248, după alin. (13) se introduce un nou alineat, alin. (14).

Potrivit noii reglementări, art. 248 alin. (14) prevede următoarele:

Dispozițiile art. 246 alin. (13) se aplică în mod corespunzător”.

 

Art. 250 alin. (51) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

 

Noua reglementare

La art. 250, după alin. (5) se introduce un nou alineat, alin. (51).

Potrivit noii reglementări, art. 250 alin. (51) stabilește următoarele:

(51) Dacă, până la soluționarea contestației formulate conform alin. (1), a fost sesizată instanța prin rechizitoriu, contestația se înaintează, spre competentă soluționare, judecătorului de cameră preliminară. Dispozițiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător”.

Art. 2501 din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

 

Noua reglementare

După art. 250 se introduce un nou articol, art. 2501.

Potrivit noii reglementări, art. 2501 („Contestarea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul judecății”) dispune următoarele:

(1) Împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanța de judecată sau de instanța de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Contestația se depune, după caz, la judecătorul de cameră preliminară, instanța de judecată sau instanța de apel care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, după caz, judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară, respectiv instanței ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.

(2) Contestația împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară de la Secția penală a Înaltei Curte de Casație și Justiție a luat o măsură asigurătorie se soluționează de un complet format din 2 judecători de cameră preliminară, iar contestația împotriva încheierii prin care Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în primă instanță sau în apel, a luat o măsură asigurătorie se soluționează de Completul de 5 judecători.

(3) Contestația formulată potrivit alin. (1) nu este suspensivă de executare. Contestația se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare, în ședință publică, cu participarea procurorului și cu citarea inculpatului și a părților interesate care au formulat-o. Prevederile art. 4251și următoarele se aplică în mod corespunzător”.

 

Art. 251 din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 251 dispunea faptul că ordonanța de luare a măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire de către organele de cercetare penală.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 251 stabilește următoarele:

Art. 251 („Organele care aduc la îndeplinire măsurile asigurătorii”)

Ordonanța sau încheierea de luare a măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire de către organele de cercetare penală, precum și de către organele competente potrivit legii, din dispoziția organului de urmărire penală sau a judecătorului de cameră preliminară ori a instanței de judecată, după caz”.

 

Art. 259 alin. (7) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 259 alin. (7) prevedea faptul că persoanele private de libertate se citează la locul de deținere, prin administrația acestuia.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 259 alin. (7) stabilește următoarele:

(7) Persoanele private de libertate se citează la locul de deținere, prin administrația acestuia. O copie a citației se comunică și administrației locului de deținere”.

 

Art. 274 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală (modificat prin O.U.G. nr. 18/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 274 alin. (1) și (2) prevedeau faptul că  în caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului.

De asemenea, când sunt mai mulți inculpați, procurorul sau, după caz, instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei părți se ține seama, pentru fiecare dintre inculpați, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 274 alin. (1) și (2) stabilesc următoarele:

(1) În caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei, suspectul sau, după caz, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân in sarcina statului.

(2) Când sunt mai mulți suspecți sau, după caz, inculpați, procurorul sau, după caz, instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei părți se ține seama, pentru fiecare dintre suspecți sau, după caz, inculpați, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare”.

Codul de procedură penală – modificări (II) (O.U.G. nr. 18/2016) was last modified: mai 25th, 2016 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.