Orice român trebuie într-adevăr să cunoască legea; s-o respecte, iar juristul trebuie s-o aplice; așa cum este ea la un moment dat

16 sept. 2019
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 48

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 


Nicolae Cîrstea: Bună ziua, doamnelor și domnilor, vă spunem bine ați revenit la emisiunea Executorii, produsă în parteneriat cu UNEJ din România. Dle Vlad Barbu, participați de câțiva ani buni și reveniți cu multă plăcere aici, la Tîrgu Mureș.

Conferintele Video Universul Juridic

Vlad Barbu: Da, așa stau lucrurile. Această a 16-a ediție denotă consecvența organizatorilor, a dlui Eugen Hurubă, amploarea instituțiilor implicate – UNEJ, anul acesta și Academia Oamenilor de Știință –, faptul că reprezintă momente de schimb de experiențe, efectiv reprezintă un modul de formare profesională continuă, având în vedere că se simte din ce în ce mai mult necesitatea unui învățământ juridic practic aplicativ, deoarece, atunci când termină facultatea, un student trebuie să știe despre ce e vorba, în primul rând unde dorește să lucreze, unde să acceseze în profesie, iar aici executorii judecătorești reprezintă, din punctul meu de vedere, o etapă foarte importantă a procesului civil. Deși este ultima, fără executare silită, într-adevăr, de multe ori această acțiune civilă n-ar putea fi dusă la bun sfârșit. Schimbul de idei, schimbul de opinii, spețele care se discută aduc foarte multe soluții pentru cei care participă și, într-adevăr, activitatea acestora poate fi mult ușurată; de asemenea, participarea dintre executori, nu numai din România, dar și din Moldova, din Ucraina, din Rusia, din Cehia, faptul că ne permite acest lucru, să facem o comparație și să îmbunătățim sistemul, să reducem perioada de executare silită, astfel încât, într-adevăr, cei care, prin hotărâre judecătorească au acest drept, să intre în posesia dreptului.

Sunt convins că viitoarele ediții vor crește ca valoare științifică, de ce să nu spunem, și de cercetare, pentru că aceste probleme care se ridică cu privire la executarea silită trebuie să aducă cele mai bune soluții, având în vedere cele două părți – creditorul și debitorul –, astfel încât executorul judecătoresc să își desfășoare activitatea în condițiile legii, de ce nu, având în vedere pregătirea pe care o dobândește la aceste conferințe.

Nicolae Cîrstea: Considerați că există o contribuție a clasicului și a modernului la definirea materiei asupra căreia ne axăm astăzi, pornind de la titlul conferinței și dacă da, în ce măsură apreciați acest impact?

Vlad Barbu: Pornind de la clasic la modern, putem să spunem că am plecat de la vechea reglementare, a ceea ce spunea Codul civil și în special Codul de procedură civilă, fundamentele acestuia și ani de zile noi am demonstrat că lucrurile se mișcă, societatea evoluează și ajungem la modern, la noua reglementare, de fapt când vorbim deja de Noul Cod civil, Noul Cod de procedură civilă – nu mai sunt noi, dar se constată că a fost necesară modificarea acestora, pentru că nu mai corespundeau realității sociale în etapa în care cu toții ne desfășurăm activitatea. Modern, executarea silită, spuneam mai devreme, trebuie să fie un proces care să nu dureze foarte mult – ce spunea și colegul din Moldova –, de a identifica bunurile poate chiar din faza judecății, ca să știm ce executăm, să nu ne trezim în faza executării silite că de fapt nu mai avem ce executa. Și atunci, modern, pe o platformă la care executorii să aibă acces din timp, inclusiv la autoturisme, imobile, la bunurile care ar putea fi executate, astfel încât, într-adevăr, executarea silită să-și aducă rolul și rostul ei în întregul proces civil și procedură civilă pe care o avem în prezent reglementată. Tot modern, pot să spun, experiența altor state, cum au evoluat, cum își desfășoară activitatea, astfel încât să implementăm și noi, să luăm ce-i bun de la ei, încât într-adevăr executarea silită în România să fie cât mai eficientă, executată într-un timp cât mai scurt.

Nicolae Cîrstea: În continuare, propun să ne axăm pe acest titlu și am să vă întreb cum credeți că se poate îmbunătăți activitatea executorului judecătoresc, luând în calcul contribuția clasicului, alături de modern? Care sunt liniile directoare către un progres asigurat în această profesie?

Vlad Barbu: Din punctul meu de vedere clasicul reprezintă baza pentru ceea ce ar trebui să fie modern. Ne gândim la istoria executării silite în materiale scrise, cum a evoluat de fapt clasicul, cum a început: când a început executarea silită. Și modern – faptul că s-a modernizat, s-a îmbunătățit legislația pe tot parcursul acestor secole, trecând de la metode clasice la metode moderne, pentru ca într-adevăr  executarea silită în final să fie îmbunătățită. Cu atât mai mult modern azi, pentru că, dacă stăm să ne gândim, multe lucruri sunt de aplicație, viața însăși mâine-poimâine se transformă într-o aplicație și această modernizare, pot să spun, a ceea ce înseamnă informatizare a întregii activități, a registrelor, a evidențelor, pentru ca într-adevăr scopul pe care executorul îl are, legislația pe care o avem la dispoziție, să fie realizate în cele mai bune condiții. Modern, dacă ne gândim, avem astăzi o etapă. Din ce în ce, metodele folosite vor fi mai moderne, ca să spun așa, decât cele clasice, prevăzute de legislația în vigoare.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc. Dle profesor Vlad Barbu, cum poate contribui sistemul universitar românesc la aducerea în profesiile juridice a unor oameni bine pregătiți?

Vlad Barbu: Eu aș începe mai devreme, până să ajungem la universități, pentru că există o tendință foarte clară, în ultimii 25-30 de ani, din partea familiilor: Aproape toți își trimit copiii să facă o facultate. Dar nu se gândesc ce facultate i-ar fi potrivită și unde va lucra. Pentru că nu se face niciun fel de evaluare, în sensul că acel copil dorește să urmeze o anumită facultate, de fapt dorește să profeseze o anumită meserie când termină facultatea respectivă. Dar am să revin la Facultatea de Drept, pentru că, plecând de la familie, ajungem la viitorul student. Obligat de familie să facă o facultate, nu are tragerea de inimă ca într-adevăr să învețe. Ajungem la cadrul didactic care, într-adevăr, trebuie să aibă cele mai noi metode de predare și, de ce nu, să îmbine cunoștințele teoretice cu cele practice. Pentru că în final noi trebuie să ajungem la un învățământ practic aplicativ – studentul, când termină facultatea, să știe ce are de făcut. Din punctul meu de vedere, perioada de practică este insuficientă și hai să spun că nu se face practică cum ar trebui. Poate din anul III ar trebui o specializare pentru fiecare dintre profesiile juridice, unde anume dorește să ajungă; și în anul IV să pregătim acele grupe de viitori avocați, de viitori executori, de viitori notari, de viitori magistrați, să ne axăm pe acele discipline care-i sunt necesare pentru admiterea în profesie, astfel încât el când termină, după examenul de licență, deja să știe ce are de făcut. Ei se trezesc în anul IV și unii dintre ei efectiv nu știu ce au de făcut. Revine de-acum și rolul instituției, pentru a pune la dispoziție o bibliotecă. Câte universități din România au bibliotecă informatică? Într-adevăr, să ajungi la un calculator și să ai acces la toate materialele pe care le dorești. Din acest punct de vedere, sistemul de învățământ din România de fapt ar trebui axat mult mai mult pe practică. Revenind la acest aspect, și în materialul pe care l-am prezentat ieri, este imperios necesară prezența la catedră a specialiștilor juriști din toate aceste profesii – avocați, executori, notari, procurori, magistrați – care să împărtășească din experiența lor. Ca acei studenți, viitorii profesioniști, viitorii juriști deja să știe cu ce se confruntă fiecare profesie. Și în momentul când deja s-a hotărât pentru a accede la o anumită profesie, el să cunoască și lucrurile pozitive, și lucrurile negative. Nu găsim loc de muncă să aibă numai avantaje. Și atunci trebuie să ne gândim, mai ales ca juriști, plecând de la respectarea legii. Orice român trebuie într-adevăr să cunoască legea; s-o respecte. Juristul trebuie s-o aplice; așa cum este ea la un moment dat. Îi convine, nu-i convine, celui care face parte din părțile implicate, debitorul sau creditorul, dar executorul trebuie s-o cunoască foarte bine; pentru a nu-și depăși atribuțiile de serviciu – atunci are de-a face poate cu un abuz în serviciu sau n-am idee ce poate fi, sau o neglijență în serviciu, prin neexecutarea hotărârii judecătorești respective, pentru că într-adevăr creditorul sau debitorul poate fi oricine. Dar să se gândească în final că și executorul judecătoresc este om. Și atunci trebuie, într-adevăr, așa cum spunea și colegul, să pună în executare hotărârea judecătorească respectivă și părțile să fie implicate și în final mulțumite cu ce s-a hotărât.

Cu privire la plecarea studenților, a absolvenților de liceu afară. Vedeți, România, din păcate n-a beneficiat – și e un mare decalaj și un dezavantaj – inclusiv învățământul superior, n-a avut tehnica necesară. Afară ce să găsim mai mult? Codul civil, Codul penal sau Codul de procedură penală așa, în forma lor, le găsim și în Franța. Se predă teorie. Dar au multă tehnică la dispoziție și aparatură… să nu vorbim de facultățile tehnice. Lucrurile sunt total diferite. Dacă vorbim de sistemul anglo-saxon: Pleacă în Anglia, acolo vor profesa, că nu seamănă cu sistemul european. Cine urmează cursurile facultății de drept ale uneia dintre țările altele decât Anglia, într-adevăr poate reveni în România, poate face studii de masterat și poate să profeseze. Dar trebuie să avem în vedere că, zic eu, învățământul românesc este performant, așa cum este. Pentru că avem și studenți foarte mulți, nu numai din Moldova, care vin și învață în România. Taxele sunt mai mici… Aș da exemplul facultăților de Medicină. Păi nu avem locuri câți studenți ar dori să devină medici. Ceea ce demonstrează că sistemul românesc încă este performant și, dacă ne gândim, multe invenții de-a lungul anilor au fost atribuite unor români, inclusiv dacă ne gândim la stilou… Și atunci, într-adevăr, trebuie să ne adaptăm la situația actuală, la modernism – apropo de ce discutam mai devreme – dar toți factorii implicați. Pentru că familia nu va reuși singură, studentul trebuie să știe ce are de făcut, cadrul didactic să corespundă realităților sociale în care trăim și, într-adevăr, cunoștințele pe care le deține, chiar dacă nu este profesionist, pur și simplu dacă e numai profesor sau conferențiar, trebuie să îmbine teoria cu practica. Și revin la idee – aduși de urgență specialiști la catedră, care să împărtășească din experiența lor, pentru ca într-o zi să ajungem chiar și la modele. Cum poate fi efectuată o executare silită în cazuri de… Cum vedem experiența altora. Și într-un mod armonios trebuie să ne gândim la viitor. Ce înseamnă, de fapt, și studiile universitare, de la licență, masterat, doctorat? E adevărat că în ultima perioadă sunt discuții cu privire la aceste aspecte, dar nu ne putem plafona la un anumit nivel, să spunem numai la licențe. Pentru că, într-adevăr, masteratul trebuie să fie o etapă de cercetare științifică, ceea ce, de fapt, în România nu prea se întâmplă. Cu atât mai mult doctoratul, dacă vorbim în domeniul științelor juridice, lucrurile sunt clare ce trebuie de făcut. E adevărat că sunt diferențe față de facultățile tehnice, unde doctoratul se finalizează cu o invenție, o inovație, cu modernizarea unor mașini etc. Sunt diferențe și fiecare domeniu trebuie evaluat ca atare, vizavi de perspectivele acestuia sau plecând de la clasic, ce este în prezent, și unde ar trebui de fapt să ajungă pregătirea viitorilor profesioniști – mă refer acum la juriști – astfel încât, într-adevăr,  legea să primeze pentru fiecare dintre cei implicați în procesul civil.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc foarte mult. Suntem la finalul emisiunii noastre de astăzi, fapt pentru care am să vă rog să adresați câteva cuvinte de încheiere.

Vlad Barbu: Aș pleca de la ceea ce spune românul de mult timp: Omul sfințește locul. În această situație, omul este dl profesor Eugen Hurubă, care, într-adevăr, de 16 ani a ridicat la un nivel calitativ această a 16-a ediție și ne-am convins cu toții că, de la început, când lucrurile erau timide, când lumea nu era interesată, când participarea nu era atât de mare, din ce în ce interesul a crescut. Și pot să spun, fac comparație, deci un nivel științific deosebit și cu atât mai mult că trebuie continuat, poate chiar trebuie introdus ca un modul de pregătire la executorii judecătorești, având în vedere că e o singură dată pe an, astfel încât experiența pe care o capătă aici, având în vedere că sunt și participanți străini, poate contează mai mult decât un curs, teorie de 4, 5, 6 ore, care se desfășoară în prezent ca etapă în pregătirea executorilor judecătorești. Eu nu sunt executor judecătoresc, dar sunt legat de această profesie și discutam ieri după amiază cu dl Ducu, de congresul executorilor judecătorești organizat în anul 2000 la Sinaia, când am fost și președintele internațional al executorilor judecătorești, când am pus bazele Revistei române de executare silită – de-acum sunt 19 ani de când am încercat, cu ce am putut, să ajut această profesie, astfel încât să nu fie cu nimic mai prejos decât celelalte profesii juridice din România. Eu le-am recomandat să-și trimită și oameni în parlament, pentru a-și susține proiectele de lege, pentru că nu interesează alte categorii profesionale – avocații au treaba lor, notarii au treaba lor; și executorii trebuie să aibă reprezentanții lor, care într-adevăr să răspundă oricăror momente legislative, având în vedere că, totuși, nu toți iubesc executorii judecătorești. Să fim sinceri. Și atunci trebuie, într-adevăr, ca această profesie să fie la același nivel, de ce nu, cu magistrații, cu celelalte profesii juridice. Pentru că este una necesară. Chiar dacă unii au încercat și au stopat evoluția legislației în decursul timpului. Deci este o profesie necesară, trebuie să fie una modernă, cu oameni foarte bine pregătiți, astfel încât să realizeze de fapt un interes ca reprezentant al statului în executarea silită. Toate aceste elemente dacă se combină sunt convins că a 17-a ediție se va desfășura, dl Eugen Hurubă are merite deosebite, trebuie să-și formeze și un colectiv care să-l ajute – eu știu ce înseamnă asemenea organizare – și calitatea sunt convins că va crește, cercetarea științifică efectiv va fi din ce în ce mai ridicată și beneficiarii vor fi în primul rând executorii judecătorești, dar, de ce nu, și ceilalți care sunt prezenți, de la avocați, judecători, procurori, pentru că interesul final în orice proces – bine ar fi să nu se ajungă –, dar se ajunge la executare silită. Și atunci, toți, pe acest parcurs să știe ce au de făcut. Succes în continuare și în mod deosebit felicitări pentru organizare!


Orice român trebuie într-adevăr să cunoască legea; s-o respecte, iar juristul trebuie s-o aplice; așa cum este ea la un moment dat was last modified: septembrie 17th, 2019 by Vlad Barbu
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Abonează-te la newsletter