Organizaţie criminală, furt agravat comis împreună cu alte persoane şi în mod regulat și spălare de bani. Predare fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări

• Legea nr. 302/2004: art. 104
• Legea nr. 302/2004: art. 106
• Legea nr. 302/2004: art. 110 alin. (2)
• Legea nr. 302/2004: art. 84
• Legea nr. 302/2004: art. 85
• Legea nr. 302/2004: art. 87
• Legea nr. 302/2004: art. 89
• Legea nr. 302/2004: art. 97 alin. (1) pct. 1 9 şi 18
• Legea nr. 302/2004: art. 99
• NCPP: art. 2
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Prin Sentința penală 144/F din data de 31 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală s-au hotărât următoarele:

S-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Grecia cu privire la executarea mandatului european de arestare având referința Dosarului x/2020, emis de Parchetul Curții de Apel din Atena față de persoana solicitată A..

S-a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data 31 iulie 2020 și până la data de 29 august 2020, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea și nu a renunțat la regula specialității.

S-a dispus ca administrația locului de deținere să rețină persoana solicitată în Arestul D.G.P.M.B., până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Grecia, notându-se că, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus că cetățeanul român va fi predat cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.

S-a constatat că prin Încheierea penală F/DL din 17 iulie 2020 s-a dispus, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) Legea nr. 302/2004, arestul la domiciliu al persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 17 iulie 2020 până la data de 31 iulie 2020, inclusiv.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 467 din 11 august 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaționale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacționa prompt la stimulii infracționali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identitatea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În speță, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare având referința Dosarului x/2020, emis de Parchetul Curții de Apel din Atena – procuror adjunct, la data de 10 martie 2020, față de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor de: 1. organizație criminală, prevăzută de art. 187 par. 1 din C. pen. grecesc și pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 ani; 2. furt agravat, comis împreună cu alte persoane și în mod regulat, prevăzută de art. 13f, 45, 98, 374 (d) – 372 par. 1a din C. pen. grecesc în conjuncție cu art. 2, 372 par. 1 a din noul C. pen., aplicabil din 1 iulie 2019, și pedepsită cu închisoare de la 10 zile până la 3 ani; 3. jaf comis împreună cu alte persoane și în mod sistematic, prevăzută de art. 45, 94 par. 1, 380 par. 1 din C. pen. grecesc și pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani și 4. spălare de bani în contextul unei organizații criminale, comisă împreună cu alte persoane, prevăzută de art. 45 din C. pen. grecesc, art. 2 par. 2d, 3 par. 3, 4 (4) și 18, 39 par 1c din Legea nr. 4557/2018 și pedepsită cu închisoare de la 10 la 15 ani, constatând în mod just că acesta îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, a constatat în mod corect că infracțiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 1, 9 și 18 din Legea nr. 302/2004, republicată, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări.

Pe de altă parte, în respectarea dispozițiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța a procedat la identificarea persoanei solicitate, iar după comunicarea către aceasta a mandatului european de arestare, i-a adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. Întrucât persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, susținând că nu se face vinovată de săvârșirea vreunei fapte penale pe teritoriul Greciei, instanța a făcut aplicarea art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, procedând la audierea părții în limitele prevăzute de textul de lege precitat.

Ulterior, procedând la examinarea situațiilor invocate de persoana solicitată ca și potențiale motive de refuz la predare, respectiv, lipsa unor semnalmente clare ale persoanei vizate de mandatul european de arestare și neimplicarea sa în săvârșirea faptelor care fac obiectul mandatului european de arestare, instanța a constatat în mod just că acestea nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de refuz al executării, expres și limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

De altfel, aceleași argumente au fost reiterate și în prezenta contestație, apărarea persoanei solicitate susținând că, în contextul inexistenței unor semnalmente precise ale persoanei vizate de mandatul european de arestare, acesta a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel că în cauză nu se poate dispune punerea lui în executare, cu atât mai mult cu cât partea nu s-a aflat niciodată pe teritoriul Greciei.

Deopotrivă, apărarea susține că, în contextul stării precare de sănătate a contestatoarei, predarea ar avea efecte negative asupra acesteia, motiv pentru care hotărârea primei instanțe încalcă dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Evaluând susținerile apărării, Înalta Curte notează, prioritar, că textele de lege invocate ca fiind încălcate, art. 36 alin. (2) lit. c) și art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, vizează procedura extrădării, acestea statuând că cererea de extrădare trebuie să fie însoțită de documente din care să rezulte semnalmentele cele mai precise ale persoanei extrădabile și orice alte informații de natură să determine identitatea și naționalitatea acesteia, și, respectiv, că extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate.

Aceste texte de lege nu sunt însă aplicabile în cazul mandatului european de arestare, care constituie o procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră între statele membre U.E., ce se realizează în baza principiul recunoașterii și încrederii reciproce între statele membre.

Potrivit art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare trebuie să conțină următoarele informații: a) identitatea și cetățenia persoanei solicitate; b) denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail ale autorității judiciare emitente; c) indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și 97 din prezenta lege; d) natura și încadrarea juridică a infracțiunii, ținându-se seama mai ales de prevederile art. 97; e) o descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate; f) pedeapsa pronunțată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracțiunea săvârșită; g) dacă este posibil, alte consecințe ale infracțiunii.

În consecință, potrivit dispozițiilor legii speciale, mandatul european de arestare este valabil întocmit dacă conține date privind identitatea și cetățenia persoanei solicitate, chiar dacă din cuprinsul acestuia nu rezultă și semnalmentele acesteia. De altfel, potrivit mențiunilor subscrise pct. a din formularul mandatului european de arestare stabilit prin Anexa 1 a Legii nr. 302/2004, republicată, informațiile vizând trăsăturile fizice particulare/descrierea persoanei solicitate și, respectiv, fotografia și amprentele digitale ale acesteia, sunt cuprinse în mandat doar dacă sunt disponibile.

În al doilea rând, notează că, astfel cum rezultă din declarațiile persoanei solicitate, date în fața procurorului și a primei instanțe, dar și din susținerile apărătorului ales al acesteia, partea nu contestă faptul că datele de identificare menționate în cuprinsul mandatului european de arestare sunt ale ei. Cu alte cuvinte, nu formulează obiecțiuni cu privire la identitatea persoanei față de care s-a emis mandatul european de arestare, ci susține că, în condițiile în care nu a fost niciodată în Grecia, nu poate fi vizată de ancheta derulată de autoritățile judiciare elene, faptele ce fac obiectul instrucției fiind, probabil, comise de persoana care a intrat în posesia cărții sale de identitate, pe care a pierdut-o în repetate ocazii.

Practic, persoana solicitată contestă însăși presupusa ei participare la săvârșirea infracțiunilor descrise în mandatul european de arestare, chestiune asupra căreia instanța națională nu are îndrituirea de a se poate pronunța, rolul său fiind limitat, în actuala procedură, la verificarea condițiilor de formă ale mandatului și la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate și motivele de refuz al executării pe care aceasta le invocă.

În cadrul procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța națională nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea faptelor penale ce fac obiectul mandatului, după cum nu are nici competența de a se pronunța cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară solicitantă sau cu privire la oportunitatea arestării părții dispusă în statul străin.

În caz contrar, s-ar încălca principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Chestiunea adusă în discuție de persoana solicitată A. urmează a fi însă evaluată de autoritățile judiciare din Grecia, singurele competente să stabilească dacă persoana solicitată a participat sau nu la săvârșirea infracțiunilor descrise în cuprinsul mandatului european de arestare, pretins comise pe teritoriul statului străin.

Pe de altă parte, Înalta Curte notează că, deși riscul periclitării situației persoanei solicitate, ca urmare a predării ei, nu constituie un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare nici potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, și nici potrivit Deciziei-Cadru 2002/584/JAI, prin Hotărârea CJUE din 5 aprilie 2016 s-a stabilit că articolul 1 alin. (3), articolul 5 și articolul 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretate în sensul că, în prezența unor elemente obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător, care dovedesc existența unor deficiențe fie sistemice sau generalizate, fie afectând anumite grupuri de persoane ori chiar anumite centre de detenție, în ceea ce privește condițiile de detenție în statul membru emitent, autoritatea judiciară de executare trebuie să verifice, în mod concret și precis, dacă există motive serioase și temeinice de a crede că persoana vizată de un mandat european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale sau al executării unei pedepse privative de libertate se va confrunta, ca urmare a condițiilor detenției sale în statul membru respectiv, cu un risc real de a fi supusă unui tratament inuman sau degradant, în sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în cazul predării sale statului membru menționat.

Altfel spus, prin această hotărâre, Curtea de la Luxemburg a decis că executarea unui mandat european de arestare trebuie amânată dacă există un risc real ca persoana solicitată să fie supusă unor tratamente inumane sau degradante din cauza condițiilor de detenție în statul de emitere.

Practic, potrivit acestei hotărâri, atunci când autoritatea responsabilă de executarea unui mandat dispune de elemente obiective, fiabile, precise și actualizate care atestă un risc real de tratament inuman sau degradant al persoanelor deținute în statul membru emitent, ea trebuie să aprecieze asupra acestui risc înainte de a decide predarea persoanei în cauză.

Atunci când, însă, un asemenea risc decurge din condițiile generale de detenție în statul membru în cauză, constatarea existenței acestuia nu poate conduce, în sine, la refuzul executării mandatului. Pentru pronunțarea unei astfel de soluții este necesar să se demonstreze că există motive serioase și temeinice de a crede că persoana în cauză se va expune efectiv unui asemenea risc din cauza condițiilor de detenție căreia va fi supusă.

În cauză, singurul argument al invocării riscului agravării situației persoanei solicitate A., ca urmare a predării acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant, se rezumă la starea precară de sănătate și vârsta părții, apărarea neindicând vreun element obiectiv, concret, ținând strict de particularitățile procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, care ar putea avea efectul invocat.

Ca urmare, constată că susținerile apărării contestatoarei persoană solicitată privind riscul la care ar fi supusă aceasta ca urmare a predării sale către autoritățile judiciare elene sunt neîntemeiate, aceeași concluzie impunându-se, pentru argumentele detaliat prezentate anterior, și cu privire la critica vizând lipsa semnalmentelor persoanei vizate de mandatul european de arestare.

În fine, reținând, în baza propriului examen, și că în speță nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prev. de art. 99 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

Pentru aceste motive, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale 144/F din data de 31 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Urmare acestei soluții, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea – persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru parte, în cuantum de 253 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.