Ordonanța președințială. Admisibilitatea căii de atac (NCPC)

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 941/2016

NCPC: art. 457, NCPC: art. 483, NCPC: art. 493, NCPC: art. 514, NCPC: art. 519, NCPC: art. 522, NCPC: art. 1000

Recursul este o cale extraordinară de atac și poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Conform prevederilor art. 1000 alin. (1) C. proc. civ. care reglementează procedura de soluționare a ordonanței președințiale „dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a făcut fără citarea lor”.

Prezentul recurs are ca obiect Decizia nr. 1233/2015 din 4 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/288/2015* prin care s-a respins ca nefondat apelul reclamantului formulat împotriva sentinței civile nr. 1014 din 29 iunie 2015 a Tribunalului Vâlcea prin care a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant.

În cauză, hotărârea a cărei anulare se cere este definitivă având în vedere obiectul litigiului, respectiv ordonanță președințială și, în consecință, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării recursului.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A.

Reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate, fără a preciza în concret textul de lege pe care îl apreciază ca fiind neconstituțional sau contextul avut în vedere pentru formularea sa, motiv pentru care Înalta Curte apreciază că în cauză excepția nu se distinge sub aspectul condițiilor necesare pentru a putea fi analizată și a se decide dacă se impune sesizarea instanței de contencios constituțional.

Și în ceea ce privește solicitarea reclamantului adresată Înaltei Curți de a promova căile prevăzute de art. 514 și urm. C. proc. civ., art. 519 și urm. același cod, art. 522 și urm. C. proc. civ., instanța apreciază neîntemeiată această cerere și o va respinge, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale menționate pentru promovarea acestor căi.

Sursa informației: www.scj.ro.