Normele privind procedurile simplificate de vămuire (OPANAF nr. 163/2015)

În M. Of. nr. 74 din 28 ianuarie 2015, s-a publicat Ordinul Președintelui ANAF nr. 163/2015 pentru aprobarea Normelor privind procedurile simplificate de vămuire.

Respectivul ordinul a fost emis având în vedere următoarele acte normative:

– H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF (M. Of. nr. 473 din 30.07.2013, cu modif. ult.);

– O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative (M. Of. nr. 389 din 29.06.2013, cu modif. ult.) aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 144/2014 (M. Of. nr. 777 din 24.10.2014, cu modif. ult.).

Cap. I. Dispoziții generale

Potrivit art. 1 declararea mărfurilor la autoritatea vamală în vederea plasării sub un regim vamal se poate face, prin derogare de la declararea mărfurilor în procedură normală, prin utilizarea procedurilor simplificate prevăzute la art. 253 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar.

Art. 2 are următorul conținut:

„(1) Autorizația pentru procedura declarației simplificate sau pentru procedura de vămuire la domiciliu se acordă, în condițiile prezentelor norme, persoanelor care:

a) solicită utilizarea procedurilor simplificate pentru uzul lor propriu; și/sau

b) solicită utilizarea procedurilor simplificate în calitate de reprezentant.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a) pot apela la serviciile unui reprezentant direct pentru întocmirea formalităților vamale în procedură simplificată.

(3) Autorizațiile solicitate de persoanele aflate în situația prevăzută la alin. (1) lit. b) se acordă cu condiția existenței unor evidențe și a punerii în aplicare a unor proceduri adecvate care să permită autorității vamale de autorizare să identifice persoanele reprezentate și să efectueze controale vamale corespunzătoare.

(4) În situația prevăzută la alin. (1) lit. b), persoanele autorizate au obligația ținerii de evidențe separate, potrivit prezentelor norme, pentru fiecare dintre persoanele pe care le reprezintă”.

Art. 3 are următorul conținut:

„(1) Autorizarea utilizării procedurilor simplificate menționate la art. 253 alin. (2) și (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 implică efectuarea în prealabil de către autoritatea vamală a unei verificări al cărei obiectiv este acela de a permite cunoașterea activității și organizării interne a persoanei solicitante.

(2) La verificarea îndeplinirii condițiilor de autorizare se aplică în mod corespunzător metodologia utilizată în cazul cererilor pentru atribuirea certificatelor de operator economic autorizat – simplificări vamale.

(3) După verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 261, respectiv art. 264 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93, lucrătorul vamal desemnat întocmește un raport în care se consemnează punctual rezultatele verificărilor efectuate, se menționează documentele verificate, se anexează la dosarul de autorizare fotocopii ale acestor documente, se precizează sistemele de gestionare a înregistrărilor comerciale utilizate de operatorul economic și, în final, se propune șefului biroului vamal acordarea/neacordarea autorizației pentru utilizarea procedurii simplificate.

(4) În cazul respingerii cererii de autorizare a utilizării procedurilor simplificate de vămuire, conform art. 6 alin. (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, cu modificările și completările ulterioare, decizia autorității vamale trebuie să facă obiectul unui răspuns scris, în care se menționează motivele acestei respingeri”.

Potrivit art. 4, utilizarea procedurilor simplificate, potrivit prezentelor norme, se efectuează cu respectarea prevederilor art. 257, 262 și 267 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 privind constituirea de către titularul autorizației a unei garanții în favoarea biroului vamal.

Art. 5 prevede, la alin. (1), faptul că este interzisă utilizarea procedurii de vămuire la domiciliu sau a declarației simplificate de către titularul autorizației, dacă garanția constituită în favoarea biroului vamal nu acoperă drepturile de import care trebuie plătite. În acest caz, titularul autorizației este obligat să prezinte mărfurile la biroul vamal și să aplice procedura normală de vămuire.

De asemenea, la alin. (2), prevede faptul că este interzisă utilizarea procedurilor simplificate dacă cuantumul taxei pe valoare adăugată și, după caz, al accizelor nu a fost plătit sau garantat sau dacă nu există un certificat valid de amânare de la plata în vamă a taxei pe valoare adăugată, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 6, pentru mărfurile restricționate, astfel cum acestea sunt definite la art. 269 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, titularul este obligat să dețină toate documentele necesare operațiunii de vămuire.

Art. 7 prevede categoriile de mărfuri cărora nu li se aplică procedurile simplificate de vămuire, și anume:

a) mărfurilor care fac obiectul unor măsuri restrictive/sancționatorii din domeniul supravegherii și controlului vamal nefiscal (alerte, sancțiuni, monitorizări, profile risc etc.) instituite la nivel național, comunitar, internațional pe perioade determinate sau nelimitate (de exemplu: droguri, produse cu regim special, arme, deșeuri etc., precum și alte bunuri care pot aduce atingere siguranței, sănătății, valorilor culturale și mediului înconjurător);

b) mărfurilor în cazul cărora verificarea îndeplinirii altor condiții stabilite prin reglementări speciale impune prelevarea de către autoritatea vamală de eșantioane în vederea analizelor tehnice sau de laborator pentru fiecare operațiune;

c) mărfurilor care intră sub incidența măsurilor din cadrul politicii agricole comune care, în baza unor reglementări, stabilesc acordarea unor preferințe tarifare, condiționate de controlul destinației finale sau acordarea unor restituiri la export;

d) mărfurilor care intră sub incidența prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 470/2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, precum și a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor ce revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 8 prevede la alin. (1), faptul că în cazul transportului de mărfuri având mai mulți destinatari se aplică procedura normală de vămuire, fiind necesară prezentarea mărfurilor la biroul vamal.

La alin. (2), se prevede o excepție potrivit căreia procedura de vămuire la domiciliu poate fi utilizată și în cazul în care mărfurile de grupaj plasate în regim de tranzit comunitar/comun au mai mulți destinatari, dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiții:

a) biroul de plecare a acordat o dispensă de la aplicarea sigiliilor în conformitate cu prevederile art. 357 alin. (4) din Regulamentul (CEE) nr. 454/93 sau au fost aplicate prevederile art. 357 alin. (2) lit. b) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93;

b) mărfurile destinate beneficiarului procedurii de vămuire la domiciliu fac obiectul unei declarații vamale de tranzit cu un singur destinatar agreat.

Cap. II: Proceduri simplificate de vămuire pentru punerea în liberă circulație

Secț. 1: Procedura declarației incomplete

Potrivit art. 9 procedura declarației incomplete se consideră aprobată de autoritatea vamală prin acceptarea de către aceasta a declarației vamale incomplete.

Art. 10 are următorul conținut:

„(1) Declarația incompletă se completează în caseta 1, subdiviziunea a doua, cu codul „B” și conține datele prevăzute la art. 254 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93.

(2) Datele și informațiile aferente documentelor lipsă care se înscriu în declarația vamală au caracter provizoriu și sunt rezultate din informațiile pe care titularul le are la dispoziție la momentul declarării. Documentele care pot lipsi sunt cele necesare pentru calculul drepturilor de import aferente mărfurilor plasate sub regimul vamal respectiv.

În caseta 44 a declarației vamale se înscriu datele referitoare la documentele lipsă.

Aceste mențiuni au următoarea formă:

– codul documentului – «DOCUMENT LIPSĂ» – termenul de prezentare ZZ/LL/AA, instrumentul de garantare, numărul și data acestuia.

(3) Termenul de prezentare a documentelor lipsă sau de comunicare a datelor este cel prevăzut la art. 256 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93”.

Potrivit art. 11, acordarea liberului de vamă și constituirea, după caz, a garanției se realizează conform prevederilor art. 257 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93.

Art. 12 prevede la alin. (1), faptul că la prezentarea documentului lipsă declarația incompletă se completează în mod corespunzător de către declarant. Această completare este supusă aprobării biroului vamal.

La alin. (2), se dispune faptul că în situația în care termenul de prezentare a documentelor lipsă a expirat, biroul vamal procedează potrivit prevederilor art. 258 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93.

Art. 13 prevede la alin. (1) faptul că în aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 2.454/93, declarația completă se completează, în caseta 1, subdiviziunea a doua, cu codul „X”.

La alin. (2), se stabilește faptul că datele care se înscriu în casetele 8, 14, 31, 33, 34 și 37 ale declarației complete trebuie să coincidă cu cele care au fost înscrise în declarația incompletă. Pentru alte date înscrise în casetele declarației complete se admit diferențe față de cele declarate inițial, cu condiția justificării lor de către declarant. Aprobarea diferențelor se face de către biroul vamal, cu condiția verificării acestora în înregistrările contabile.

Potrivit art. 14, la completarea declarației incomplete se efectuează, dacă este cazul, regularizarea drepturilor de import, a taxei pe valoarea adăugată și a accizelor, după caz, cu respectarea prevederilor art. 259, teza a doua din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93.

Secț. a 2-a: Procedura declarației simplificate

A. Condiții de autorizare

Art. 15 prevede următoarele:

„(1) Procedura declarației simplificate se aplică în cazul operațiunilor cu caracter repetitiv, pe baza autorizației prevăzute la art. 253 alin. (4) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93, eliberate de biroul vamal în a cărui rază de competență teritorială solicitantul își are sediul sau punctul de lucru.

(2) Prin operațiuni cu caracter repetitiv se înțelege transporturile de marfă, având același destinatar și același expeditor, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) au frecvență mai mare de două transporturi pe săptămână;

b) marfa transportată se încadrează la același cod tarifar;

c) țara de expediție și țara de destinație, precum și regimul vamal și cel tarifar aplicabile rămân neschimbate”.

B. Dosarul de autorizare

Art. 16 are următorul conținut:

„(1) Autorizația de utilizare a procedurii declarației simplificate se acordă pe baza unei cereri scrise, întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 67 la Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93.

(2) Cererea se completează utilizând aplicația „autorizări pentru procedurile simplificate de vămuire”, aflată pe website-ul Direcției Generale a Vămilor www.customs.ro, secțiunea Agenți economici/Utilizarea sistemului informatic vamal. Cererea înregistrată în aplicația informatică se tipărește și se depune, semnată și ștampilată de către solicitant, la biroul vamal împreună cu următoarele documente:

a) certificatul de înregistrare a societății comerciale, în copie;

b) copia actului constitutiv al societății comerciale, cu modificările și completările ulterioare, după caz;

c) cazierul judiciar al persoanelor fizice care reprezintă legal societatea comercială;

d) o declarație-angajament, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1;

e) certificatul de atestare fiscală, eliberat de autoritatea fiscală competentă;

f) documentul comercial sau administrativ care urmează a fi utilizat;

g) declarație pe propria răspundere a reprezentantului legal al societății comerciale cu privire la activitatea societății;

h) chestionarul AEO – autoevaluare, completat potrivit prevederilor din Ordinul vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 647/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind acordarea statutului de operator economic autorizat, cu modificările și completările ulterioare, în mod opțional.

(3) Declarația pe propria răspundere menționată la alin. (2) lit. g) trebuie să conțină următoarele precizări;

a) numărul și valoarea totală exprimată în euro a operațiunilor cu caracter repetitiv, desfășurate cu țări terțe, realizate în anul anterior, calculat de la momentul depunerii cererii de autorizare;

b) cuantumul drepturilor de import pentru operațiunile vamale cu caracter repetitiv, desfășurate cu țări terțe în anul anterior, calculat de la momentul depunerii cererii de autorizare;

c) categoriile de mărfuri pentru care solicită procedura declarației simplificate nu fac parte din categoriile excluse de la această procedură;

d) descrierea și codul din Nomenclatura combinată a mărfurilor care fac obiectul unor reglementări specifice, dacă este cazul”.

C. Emiterea autorizației

Art. 17 prevede, la alin. (1), faptul că în cazul în care condițiile legale sunt îndeplinite, biroul vamal aprobă acordarea autorizației pentru utilizarea procedurii declarației simplificate și o înregistrează în aplicația informatică „autorizări pentru procedurile simplificate de vămuire”.

Potrivit alin. (2) Autorizația al cărei model este prevăzut în anexa nr. 67 la Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 se tipărește în două exemplare și se semnează de către șeful biroului vamal. Un exemplar al autorizației se predă solicitantului, iar celălalt exemplar se păstrează în evidența biroului vamal.

Art. 18 prevede la alin. (1), faptul că în situația în care titularul solicită modificarea și/sau completarea autorizației, acesta întocmește și depune la biroul vamal care a emis autorizația o cerere întocmită potrivit art. 16.

La alin. (2), se prevede faptul că modificările și/sau completările autorizației se fac de către biroul vamal în aplicația „autorizări pentru procedurile simplificate de vămuire”. Formularul cu modificările/completările ulterioare devine anexă la autorizația inițială. Acesta se tipărește în două exemplare și se semnează de către șeful biroului vamal, un exemplar fiind destinat solicitantului, iar celălalt păstrându-se în evidența biroului vamal.

Potrivit art. 19, în autorizația de utilizare a procedurii declarației simplificate se înscriu elementele precizate la art. 262 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93.

D. Suspendarea și revocarea autorizației

Art. 20 prevede la alin. (1), în cazurile prevăzute la art. 253d, 253e, 253f și 253g din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93, revocarea sau suspendarea autorizației se realizează în baza deciziei șefului biroului vamal emitent și conține data de la care măsura intervine, precum și motivul emiterii acesteia. Decizia este notificată de biroul vamal titularului.

Potrivit alin. (2), decizia privind revocarea sau suspendarea, după caz, se operează în aplicația informatică.

E. Etape ale procedurii declarației simplificate

Art. 21 explică semnificațiile anumitor termenii și expresiile în aplicarea dispozițiilor prezentei secțiuni, după cum urmează:

a) declarație simplificată – declarație vamală având forma unui document comercial sau administrativ, aprobat de către autoritatea vamală, întocmită cu respectarea prevederilor art. 253a din Regulamentul (CEE) nr. 454/93 și care conține informațiile prevăzute la art. 260 din același regulament;

b) declarație suplimentară – declarație vamală având caracter global, periodic sau recapitulativ, întocmită sub formă electronică în sistemul român de procesare automată a declarației vamale la import pentru mărfurile care au făcut obiectul declarațiilor simplificate, plasate în același regim vamal și pentru care codul incoterms și natura tranzacției sunt aceleași.

Art. 22 are următorul conținut:

„(1) Pentru derularea procedurii declarației simplificate se parcurg următoarele etape:

a) constituirea unei garanții în favoarea biroului vamal potrivit prevederilor art. 189-200 din Regulamentul (CEE) nr. 913/92, cu modificările și completările ulterioare;

b) prezentarea și declararea mărfurilor la biroul vamal pe baza declarației simplificate; în cazul prevăzut la art. 253a, teza a treia din Regulamentul (CEE) nr. 454/93, declarația simplificată se depune la biroul vamal, în două exemplare, dintre care unul este destinat biroului vamal, iar celălalt se păstrează de către titular;

c) plata taxei pe valoare adăugată și, după caz, a accizelor;

d) depunerea declarației suplimentare și plata drepturilor de import în termenul prevăzut în autorizație.

(2) Formula de calcul a cuantumului garanției este următoarea:

cuantumul garanției = drepturi/365 x termenul de depunere a declarației vamale suplimentare,unde prin drepturi se înțelege cuantumul drepturilor vamale convenționale, conform tarifului vamal comun, în vigoare la data depunerii cererii de autorizare, calculat pentru operațiunile cu caracter repetitiv, desfășurate cu țări terțe, realizate în ultimul an, calculat de la momentul depunerii cererii de autorizare, iar prin termenul de depunere a declarației suplimentare se înțelege termenul exprimat în zile, stabilit de autoritatea vamală pentru depunerea declarației suplimentare.

(3) Termenul de depunere a declarației suplimentare este de maximum 30 de zile calendaristice de la data acceptării de către biroul vamal a declarației simplificate și se înscrie în autorizația de utilizare a procedurii simplificate de vămuire”.