Normele privind deducerile pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare la determinarea profitului impozabil – modificare (Ordinul MFP şi al MECS nr. 256/3.331/2015)

 

Actul modificat Actul modificator Sumar
Ordinul nr. 2.086/4.504/2010 (M. Of. nr. 573 din 12 august 2010) Ordinul nr. 256/3.331/2015 (M. Of. nr. 178 din 16 martie 2015) introduce: art. 5¹
modifică: art. 1, 2, 3, 5 și 9 pct. 1-3
 

În M. Of. nr. 178 din 16 martie 2015, s-a publicat Ordinul ministrului finanţelor publice şi al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice nr. 256/3.331/2015 pentru modificarea şi completarea Normelor privind deducerile pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare la determinarea profitului impozabil, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 2.086/4.504/2010 (M. Of. nr. 573 din 12 august 2010).

Vom prezenta, în continuare, modificările aduse Normelor privind deducerile pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare la determinarea profitului impozabil.
 

Art. 1 Ordinul nr. 2.086/4.504/2010 (modificat prin Ordinul nr. 256/3.331/2015)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 1 prevedea faptul că stimulentele fiscale pentru activităţile de cercetare-dezvoltare reprezentau reducerea profitului impozabil de care pot beneficia contribuabilii, prin deducerea suplimentară, în proporţie de 20%, a cheltuielilor efectuate de aceştia în anul fiscal respectiv, pentru activităţile de cercetare-dezvoltare, precum şi prin aplicarea metodei de amortizare accelerată în cazul aparaturii şi echipamentelor destinate activităţilor de cercetare-dezvoltare.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 1 prevede: „Stimulentele fiscale pentru activităţile de cercetare-dezvoltare reprezintă reducerea profitului impozabil de care pot beneficia contribuabilii, prin deducerea suplimentară, în proporţie de 50%, a cheltuielilor efectuate de aceştia în anul fiscal respectiv, pentru activităţile de cercetare-dezvoltare, precum şi prin aplicarea metodei de amortizare accelerată în cazul aparaturii şi echipamentelor destinate activităţilor de cercetare-dezvoltare”.

 
Art. 2 Ordinul nr. 2.086/4.504/2010 (modificat prin Ordinul nr. 256/3.331/2015)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 2 prevedea acordarea stimulentelor fiscale pentru activităţile de cercetare-dezvoltare care conduceau la obţinerea de rezultate ale cercetării, valorificabile de către contribuabili, în folos propriu, în scopul creşterii veniturilor.
 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 2 prevede următoarele: „(1) Stimulentele fiscale se acordă contribuabililor care desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare, definite prin prezentele norme, prin mijloace proprii sau în colaborare/asociere/acord, potrivit obiectului lor de activitate, în scopul valorificării.

(2) Stimulentele fiscale se acordă şi contribuabililor care desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare printr-un acord de alocare a acestor activităţi în cadrul grupului, în situaţia în care şi aceştia primesc din partea grupului drepturi depline de a folosi rezultatele cercetării în activităţile lor.

(3) Stimulentele fiscale se acordă pentru activităţile de cercetare-dezvoltare desfăşurate atât pe teritoriul naţional, cât şi în statele membre ale Uniunii Europene sau în statele care aparţin Spaţiului Economic European.

(4) Valorificarea se poate realiza atât în folosul propriu, prin preluarea în activitatea proprie a rezultatelor cercetării, conform cerinţelor activităţii industriale sau comerciale desfăşurate de contribuabil, cât şi prin vânzarea rezultatelor cercetării sau exploatarea drepturilor de proprietate intelectuală rezultate.

(5) În situaţia în care o parte din activităţile de cercetare-dezvoltare sunt efectuate de un terţ, la comandă, stimulentele fiscale se acordă iniţiatorului comenzii”.

 
Art. 3 Ordinul nr. 2.086/4.504/2010 (modificat prin Ordinul nr. 256/3.331/2015)

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 3 prevedea: Cheltuielile eligibile luate în calcul la acordarea deducerii suplimentare la determinarea profitului impozabil sunt următoarele:

a) cheltuielile de amortizare a imobilizărilor corporale, create sau achiziţionate de contribuabili în stare nouă, folosite la activităţi de cercetare-dezvoltare;

b) cheltuielile cu salariile personalului care desfăşoară în mod direct activităţi de cercetare-dezvoltare;

c) cheltuielile cu întreţinerea şi reparaţiile imobilizărilor corporale prevăzute la lit. a), executate de terţi;

d) cheltuielile de amortizare a imobilizărilor necorporale, achiziţionate de contribuabili, folosite la activităţi de cercetare-dezvoltare;

e) cheltuielile de exploatare, inclusiv: cheltuieli cu materialele consumabile, cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar, cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli privind animalele de experiment, precum şi alte produse similare folosite la activităţi de cercetare-dezvoltare;

f) cheltuielile de regie, care pot fi alocate direct rezultatelor cercetării sau proporţional, prin utilizarea unei chei de repartizare; cheia de repartizare este cea folosită de contribuabili pentru repartizarea cheltuielilor comune.

(i) În categoria cheltuielilor de regie direct alocate pot fi incluse costurile pentru: chiria locaţiei unde se desfăşoară activităţile de cercetare-dezvoltare, asigurarea utilităţilor, cum sunt: apă curentă, canalizare, salubritate, energie electrică şi termică, gaze naturale corespunzătoare suprafeţei utilizate pentru activităţile de cercetare-dezvoltare, precum şi cheltuieli pentru consumabile şi birotică, multiplicare şi fotocopiere, servicii poştale şi de curierat, telefon, facsimile, internet, aferente activităţilor de cercetare-dezvoltare necesare pentru obţinerea rezultatelor cercetării.

(ii) În categoria cheltuielilor de regie alocate prin cheie de repartizare pot fi incluse costurile pentru: servicii administrative şi de contabilitate, servicii poştale şi telefonice, servicii pentru întreţinerea echipamentelor IT, multiplicare şi fotocopiere, consumabile şi birotică, chiria locaţiei unde se desfăşoară activităţile proiectului, asigurarea utilităţilor, cum sunt: apă curentă, canalizare, salubritate, energie electrică şi termică, gaze naturale, şi alte cheltuieli necesare pentru implementarea proiectului.
 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 3 prevede: „(1) Cheltuielile eligibile luate în calcul la acordarea deducerii suplimentare la determinarea profitului impozabil sunt următoarele:

a) cheltuielile cu amortizarea sau cu închirierea imobilizărilor corporale şi necorporale sau o parte din aceste cheltuieli aferentă perioadei de utilizare a imobilizărilor corporale şi necorporale la activităţi de cercetare-dezvoltare;

b) cheltuielile cu personalul care participă la activităţi de cercetare-dezvoltare, inclusiv la activităţi conexe în sprijinul acestora (documentare, efectuarea de studii, experimente, măsurători, încercări, schimb de experienţă);

c) cheltuielile cu întreţinerea şi reparaţiile imobilizărilor corporale şi necorporale prevăzute la lit. a);

d) cheltuielile de exploatare, inclusiv: cheltuieli cu serviciile executate de terţi, cheltuieli cu materialele consumabile, cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar, cheltuieli cu materiile prime, piese, module, componente, cheltuieli privind animalele de experiment, precum şi alte produse/bunuri similare folosite la activităţi de cercetare-dezvoltare;

e) cheltuielile de regie, care pot fi alocate direct rezultatelor cercetării sau proporţional, prin utilizarea unei chei de repartizare; cheia de repartizare este cea folosită de contribuabili pentru repartizarea cheltuielilor comune:

1. e1) în categoria cheltuielilor de regie alocate direct pot fi incluse costurile pentru: chiria locaţiei unde se desfăşoară activităţile de cercetare-dezvoltare, asigurarea utilităţilor, cum sunt: apă curentă, canalizare, salubritate, energie electrică şi termică, gaze naturale corespunzătoare suprafeţei utilizate pentru activităţile de cercetare-dezvoltare, precum şi cheltuieli pentru consumabile şi birotică, multiplicare şi fotocopiere, servicii poştale şi de curierat, telefon, facsimile, internet, transport, depozitare, aferente activităţilor de cercetare-dezvoltare necesare pentru obţinerea rezultatelor cercetării;

2. e2) în categoria cheltuielilor de regie alocate prin cheie de repartizare pot fi incluse costurile pentru: servicii administrative şi de contabilitate, servicii poştale şi telefonice, servicii pentru întreţinerea echipamentelor şi sistemelor IT, multiplicare şi fotocopiere, consumabile şi birotică, chiria locaţiei unde se desfăşoară activităţile proiectului, asigurarea utilităţilor, cum sunt: apă curentă, canalizare, salubritate, energie electrică şi termică, gaze naturale, şi alte cheltuieli necesare pentru implementarea proiectului.

(2) În situaţia în care cheltuielile prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) nu sunt înregistrate în totalitate pentru activităţile de cercetare-dezvoltare, acestea vor fi alocate prin utilizarea unei chei de repartizare stabilite de contribuabil.

(3) În situaţia în care cheltuielile de dezvoltare se capitalizează potrivit reglementărilor contabile aplicabile, deducerea fiscală se poate aplica în perioada fiscală în care acestea sunt înregistrate sau în perioada în care sunt transferate drept cheltuieli în contul de profit şi pierdere”.

 
Art. 5 Ordinul nr. 2.086/4.504/2010 (modificat prin Ordinul nr. 256/3.331/2015)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 5 prevedea faptul că pentru a fi eligibile pentru acordarea stimulentelor fiscale pentru cercetare-dezvoltare, cheltuielile prevăzute la art. 3 trebuie să fie cheltuieli efectuate de contribuabili în scopul realizării de venituri. Deducerea suplimentară se calculează trimestrial/anual, după caz.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 5 prevede: „Activităţile de cercetare-dezvoltare eligibile pentru acordarea deducerii suplimentare la determinarea profitului impozabil trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii:

a) sunt cuprinse într-un proiect, care conţine cel puţin următoarele elemente: obiectivul stabilit, perioada de desfăşurare, domeniul de cercetare, sursele de finanţare, categoria rezultatului (de exemplu: studii, scheme, tehnologii, produse informatice, reţete şi altele asemenea), caracterul inovativ (de exemplu: produs nou/modernizat, tehnologie nouă/modernizată, serviciu nou/modernizat);

b) sunt din categoria cercetării industriale sau a dezvoltării experimentale”.

 
Art. 5¹ Ordinul nr. 2.086/4.504/2010 (modificat prin Ordinul nr. 256/3.331/2015)

Noua reglementare

După art. 5, se introduce un nou articol, art. 5¹.

Potrivit noii reglementări, art. 5¹ prevede: „Pentru definitivarea valorii stimulentelor fiscale la calculul profitului impozabil într-un an fiscal, contribuabilii pot solicita efectuarea unei certificări/expertize privind îndeplinirea condiţiilor de acordare a acestora, de către experţi incluşi în Registrul experţilor pe domenii de cercetare-dezvoltare, constituit de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, pe baza propunerilor Colegiului Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare şi Inovare. Constituirea registrului şi metodologia de certificare/expertizare se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice”.

 
Art. 9 pct. 1-3 Ordinul nr. 2.086/4.504/2010 (modificat prin Ordinul nr. 256/3.331/2015)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 9 pct. la pct. 1-3 prevedea faptul că activitatea de cercetare-dezvoltare cuprinde: cercetarea fundamentală, cercetarea aplicativă, dezvoltarea tehnologică;

a) cercetarea fundamentală : activitatea desfăşurată, în principal, pentru a dobândi cunoştinţe noi cu privire la fenomene şi procese, precum şi în vederea formulării şi verificării de ipoteze, modele conceptuale şi teorii;

b) cercetarea aplicativă : activitatea destinată, în principal, utilizării cunoştinţelor ştiinţifice pentru perfecţionarea sau realizarea de noi produse, tehnologii şi servicii;

c) dezvoltarea tehnologică este formată din activităţile de inginerie a sistemelor şi de inginerie tehnologică, prin care se realizează aplicarea şi transferul rezultatelor cercetării către operatorii economici, precum şi în plan social, având ca scop introducerea şi materializarea de noi tehnologii, produse, sisteme şi servicii, precum şi perfecţionarea celor existente, şi care cuprinde:

c1) cercetarea precompetitivă, ca activitate orientată spre transformarea rezultatelor cercetării aplicative în planuri, scheme sau documentaţii pentru noi produse, procese ori servicii, incluzând fabricarea modelului experimental şi a prototipului, care nu pot fi utilizate în scopuri comerciale;

c2) cercetarea competitivă, ca activitate orientată spre transformarea rezultatelor cercetării precompetitive în produse, procese şi servicii care pot răspunde, în mod direct, cererii pieţei, incluzând şi activităţile de inginerie a sistemelor, de inginerie şi proiectare tehnologică;

2. valorificare – procesul prin care rezultatele cercetării competitive ajung să fie utilizate, conform cerinţelor activităţii industriale sau comerciale, în viaţa socială, economică şi culturală;

3. rezultatele cercetării – rezultatele activităţilor de cercetare-dezvoltare, precum:

a) documentaţii, studii, lucrări, planuri, scheme şi altele asemenea;

b) brevete de invenţie, certificate de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale şi altele asemenea;

c) tehnologii, procedee, produse informatice, reţete, formule, metode şi altele asemenea;

d) obiecte fizice, inclusiv modele experimentale, prototipuri, instalaţii-pilot şi produse;
 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 9 pct. 1-3 au următorul conținut: „1. activităţi de cercetare-dezvoltare – activităţi creative, sistematice, cu scopul de a creşte nivelul de cunoaştere pentru a crea aplicaţii noi. Criteriul de bază pentru a distinge activităţile de cercetare-dezvoltare de alte activităţi este prezenţa unui element semnificativ de noutate în soluţionarea unei probleme incerte ştiinţific sau tehnologic, soluţia nefiind evidentă pentru cineva familiarizat cu cunoştinţele şi tehnicile uzuale din domeniu;

a) cercetare industrială – cercetare sau investigaţie critică planificată în scopul dobândirii de cunoştinţe şi competenţe noi pentru elaborarea unor noi produse, procese ori servicii sau pentru realizarea unei îmbunătăţiri semnificative a produselor, proceselor ori serviciilor existente. Aceasta cuprinde crearea de părţi componente pentru sisteme complexe şi poate include construcţia de prototipuri în laborator sau într-un mediu cu interfeţe simulate ale sistemelor existente, precum şi de linii-pilot, atunci când acest lucru este necesar pentru cercetarea industrială şi, în special, pentru validarea tehnologiilor generice;

b) dezvoltare experimentală – activitatea sistematică prin care, pornind de la cunoştinţe dobândite din cercetare şi/sau de la experienţa practică, se urmăreşte producerea de noi materiale, produse sau dispozitive, instituirea de noi procese, sisteme şi servicii sau îmbunătăţirea substanţială a celor existente; definiţia dezvoltării experimentale include conceptul de dezvoltare tehnologică, respectiv realizarea de noi produse, procese sau servicii, incluzând fabricarea modelului experimental şi a primului prototip, care nu pot fi utilizate în scopuri comerciale, precum şi activităţi de inginerie a sistemelor, de inginerie şi proiectare tehnologică;

2. proiect – modalitatea de atingere a unui obiectiv al unui program, cu un scop propriu bine stabilit, care este prevăzut să se realizeze într-o perioadă determinată, utilizând resursele alocate, şi căruia îi este ataşat un set propriu de reguli, obiective şi activităţi;

3. rezultatele cercetării – rezultatele activităţilor de cercetare-dezvoltare, precum:

a) documentaţii, studii, lucrări, planuri, scheme şi altele asemenea;

b) tehnologii, procedee, produse informatice, reţete, formule, metode şi altele asemenea;

c) obiecte fizice, inclusiv modele experimentale, prototipuri, precum şi instalaţii-pilot;

d) colecţii şi baze de date conţinând înregistrări analogice sau digitale, izvoare istorice, eşantioane, specimene, fotografii, observaţii, roci, fosile şi altele asemenea, împreună cu informaţiile necesare arhivării, regăsirii şi precizării contextului în care au fost obţinute.

Rezultatele cercetării pot fi protejate prin drepturi de proprietate intelectuală şi industrială: brevete de invenţie, certificate de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale, altele asemenea”.