Norme tehnice privind autorizarea emiterii de titluri de garanţie izolată, utilizării garanţiei globale şi a dispensei de garanţie în cadrul regimului de tranzit comunitar/comun (Ordinul ANAF nr. 1111/2015)

În M. Of. nr. 401 din 8 iunie 2015, s-a publicat Ordinul ANAF nr. 1111/2015 pentru aprobarea Normelor tehnice privind autorizarea emiterii de titluri de garanție izolată, utilizării garanției globale și a dispensei de garanție în cadrul regimului de tranzit comunitar/comun.

Respectivul ordin a fost emis având în vedere dispozițiile:

– art. 195 parag. 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, cu modificările și completările ulterioare;

– art. 345 alin. (3) și ale art. 372 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, cu modificările și completările ulterioare;

– art. 10b, art. 16 alin. (3) și art. 44 alin. (1) lit. a) din apendicele I la Convenția privind regimul de tranzit comun, adoptată la Interlaken la 20 mai 1987, la care România a aderat prin O.U.G. nr. 150/2005 (M. Of. nr. 1030 din 21 noiembrie 2005), aprobată prin Legea nr. 22/2006, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, Ordinul a fost emis în baza prevederilor art. 664 din Regulamentul de aplicarea Codului vamal al României, aprobat prin H.G. nr. 707/2006 (M. Of. nr. 520 din 15 iunie 2006; cu modif. și compl. ult.), în vederea aplicării unitare a simplificărilor în cadrul regimului de tranzit comunitar/comun.

În sfârșit, Ordinul a fost emis în temeiul:

– art. 11 alin. (3) din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF (M. Of. nr. 473 din 30 iulie 2013; cu modif. ult.);

– art. 20 alin. (3) din O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative (M. Of. nr. 389 din 29 iunie 2013; cu modif. ult.), aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 144/2014 (M. Of. nr. 777 din 24 octombrie 2014; cu modif. ult.).

Cap. I („Dispoziții generale”)

Potrivit art. 1, respectivele norme tehnice stabilesc procedura de autorizare de către autoritatea vamală a emiterii de titluri de garanție izolată, a utilizării garanției globale și a dispensei de garanție în cadrul regimului de tranzit comunitar/comun.

Cap. II („Autorizarea emiterii de titluri de garanție izolată”)

Art. 2 prevede următoarele:

„(1) Autorizația pentru emiterea titlurilor de garanție izolată se acordă, la cerere, garanților, în situația și condițiile prevăzute la art. 342 alin. (2) și art. 345 alin. (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, cu modificările și completările ulterioare, respectiv la art. 10b alin. (1) și art. 16 alin. (3) din apendicele I la Convenția privind regimul de tranzit comun, adoptată la Interlaken la 20 mai 1987, la care România a aderat prin O.U.G. nr. 150/2005, aprobată prin Legea nr. 22/2006, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În aplicarea prevederilor art. 195 parag. 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 10b alin. (3) din apendicele I la Convenția privind regimul de tranzit comun, cu modificările și completările ulterioare, autorizația nu se acordă operatorilor economici care:

a) au obligații bugetare restante reprezentând impozite, taxe, contribuții, inclusiv contribuțiile individuale ale salariaților și orice alte venituri bugetare, cu excepția celor eșalonate și/sau reeșalonate la plată, precum și a celor suspendate în condițiile legii;

b) înregistrează debite față de autoritatea vamală;

c) sunt în stare de insolvență, se află în procedură de reorganizare ori lichidare judiciară sau figurează în evidența specială și/sau în lista contribuabililor inactivi;

d) au comis abateri grave sau repetate împotriva legislației vamale ori fiscale”.

Art. 3 alin. (1) prevede faptul că cererea de autorizare pentru emiterea titlurilor de garanție izolată se întocmește în scris de către operatorul economic și conține următoarele date:

a) denumirea operatorului economic și sediul social al acestuia, numărul de telefon și fax, precum și alte date considerate ca necesare în vederea contactării;

b) codul unic de înregistrare;

c) numărul EORI atribuit de autoritatea vamală;

d) datele de identificare ale persoanelor care angajează legal operatorul economic: numele și prenumele, data și locul nașterii, domiciliul;

e) numărul titlurilor de garanție izolată pe care intenționează să le emită;

f) categoriile de mărfuri pentru care intenționează să emită titluri de garanție izolată.

Potrivit alineatului următor, cererea se depune la biroul de garanție din cadrul Direcției Generale a Vămilor, împreună cu următoarele documente:

a) certificatul de înregistrare a operatorului economic, în copie;

b) copia actului constitutiv al operatorului economic, cu modificările și completările ulterioare, după caz;

c) certificatul de atestare fiscală, eliberat de autoritatea fiscală competentă;

d) cazierul fiscal;

e) actul de garanție întocmit conform modelului din anexa 50 la Regulamentul (CEE) nr. 454/93, cu modificările și completările ulterioare, respectiv anexa C2 la apendicele III la Convenția privind regimul de tranzit comun, cu modificările și completările ulterioare, în original;

f) specimenul unui titlu de garanție izolată, întocmit conform modelului din anexa 54 la Regulamentul (CEE) nr. 454/93, cu modificările și completările ulterioare, respectiv anexa C3 la apendicele III la Convenția privind regimul de tranzit comun, cu modificările și completările ulterioare, în original;

g) copia ultimului bilanț contabil înregistrat la organele fiscale.

Art. 4 la primul alineat prevede faptul că, după verificarea condițiilor de autorizare și a documentelor depuse de operatorul economic, biroul de garanție stabilește cuantumul garanției aferente numărului maxim de titluri de garanție izolată pe care intenționează să le emită garantul.

Potrivit alin. (2), cuantumul garanției stabilite și modalitățile de constituire a acesteia se comunică, în scris, operatorului economic de către biroul de garanție.

Art. 5 prevede următoarele:

„(1) Autorizația prevăzută la art. 2 se eliberează de către Direcția Generală a Vămilor, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1, numai după constituirea garanției de către operatorul economic.

(2) În autorizație se menționează:

a) numărul de referință al garanției;

b) codul de acces asociat numărului de referință al garanției;

c) categoriile de mărfuri excluse;

d) numărul de titluri de garanție izolată ce pot fi emise”.

Art. 6 are următorul conținut:

„(1) Autorizația pentru emiterea titlurilor de garanție izolată se întocmește în două exemplare și se semnează de către conducătorul Direcției Generale a Vămilor.

(2) Un exemplar al autorizației se remite titularului și un exemplar se reține de biroul de garanție din cadrul Direcției Generale a Vămilor”.

Potrivit art. 7 alin. (1), în aplicarea art. 347 alin. (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a art. 18 alin. (2) din apendicele I la Convenția privind regimul de tranzit comun, garantul comunică biroului de garanție numărul și seria titlurilor de garanție izolată emise.

La alin. (2) se prevede faptul că emiterea altor titluri de garanție izolată, în limita garanției constituite, se aprobă de către biroul de garanție, numai pentru titlurile de garanție izolată utilizate pentru operațiuni de tranzit care au fost încheiate.

Conform art. 8, prevederile art. 3 alin. (1) și alin. (2) lit. c), d), e) și g), ale art. 4 și 7 se aplică în mod corespunzător în situația în care garantul dorește să majoreze numărul titlurilor de garanție izolată pe care intenționează să le emită.

Art. 9 alin. (1) prevede faptul că Direcția Generală a Vămilor anulează, revocă sau modifică autorizația pentru emiterea titlurilor de garanție izolată în condițiile prevăzute la art. 8-10 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92, cu modificările și completările ulterioare, art. 348 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93, cu modificările și completările ulterioare, respectiv la art. 19 din apendicele I la Convenția privind regimul de tranzit comun, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit alin. următor, împotriva deciziei de anulare, revocare sau modificare se poate formula plângere prealabilă în condițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Cap. III („Autorizarea pentru utilizarea garanției globale și a dispensei de garanție”)

Art. 10 prevede următoarele:

„(1) Autorizația pentru utilizarea garanției globale/dispensei de garanție se acordă operatorilor economici, la cerere, în condițiile prevăzute la art. 373 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93, cu modificările și completările ulterioare, respectiv la art. 45 din apendicele I la Convenția privind regimul de tranzit comun, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În aplicarea art. 373 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a art. 45 alin. (1) lit. b) din apendicele I la Convenția privind regimul de tranzit comun, cu modificările și completările ulterioare, se consideră că un principal obligat utilizează frecvent regimul de tranzit comunitar/comun, în situația în care efectuează/va efectua cel puțin 50 de operațiuni de tranzit într-un an calendaristic.

(3) Prevederile art. 2 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(4) Titularul autorizației pentru utilizarea garanției globale/dispensei de garanție trebuie să depună și declarații vamale de tranzit în procedură de rezervă atunci când sunt aplicabile prevederile art. 353 alin. (2) lit. b) și ale anexei 37d la Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93, cu modificările și completările ulterioare, respectiv ale art. 22 alin. (1) lit. b) și ale anexei V din apendicele I la Convenția privind regimul de tranzit comun, cu modificările și completările ulterioare”.

Art. 11 are următorul conținut:

„(1) Cererea de autorizare pentru utilizarea garanției globale/dispensei de garanție se întocmește în scris de către operatorul economic și conține următoarele date:

a) denumirea și sediul social ale acestuia, numărul de telefon și fax, precum și alte date considerate ca necesare în vederea contactării;

b) codul unic de înregistrare;

c) numărul EORI atribuit de autoritatea vamală;

d) datele de identificare ale persoanelor care angajează legal operatorul economic: numele și prenumele, data și locul nașterii, domiciliul;

e) biroul/birourile de plecare unde se depun declarații de tranzit;

f) categoriile de mărfuri pentru care se depun declarații de tranzit;

g) procentul cu care se solicită reducerea valorii garanției globale stabilit în conformitate cu prevederile art. 380 alin. (2) și art. 381 alin. (2) din Regulamentul (CEE) nr. 454/93, cu modificările și completările ulterioare, respectiv ale art. 53 alin. (3) și art. 54 alin. (2) din apendicele I la Convenția privind regimul de tranzit comun, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Cererea se depune la Direcția Generala a Vămilor, împreună cu următoarele documente:

a) certificatul de înregistrare a operatorului economic, în copie;

b) copia actului constitutiv al operatorului economic, cu modificările și completările ulterioare, după caz;

c) certificatul de atestare fiscală, eliberat de autoritatea fiscală competentă;

d) cazierul fiscal;

e) copia ultimului bilanț contabil înregistrat la organele fiscale;

f) situația operațiunilor de tranzit comunitar/comun efectuate în anul precedent, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 2;

g) o previziune a operațiunilor de tranzit comunitar/comun, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 2;

h) documente doveditoare privind îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 380 și 381 din Regulamentul (CEE) nr. 454/93, cu modificările și completările ulterioare, respectiv la art. 53 și 54 din apendicele I la Convenția privind regimul de tranzit comun, cu modificările și completările ulterioare, în cazul solicitării garanției globale de valoare redusă/dispensei de garanție. Lista documentelor doveditoare este prevăzută în anexa nr. 3;

i) o declarație pe propria răspundere prin care operatorul economic se obligă să informeze biroul de garanție despre orice eveniment intervenit după acordarea autorizației și care poate avea impact asupra menținerii sale sau a conținutului.

(3) Prevederile alin. (2) lit. d) și f) nu se aplică în situația prevăzută la art. 373 alin. (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93, cu modificările și completările ulterioare”.

Art. 12 prevede următoarele:

„(1) După verificarea condițiilor de autorizare și a documentelor depuse de operatorul economic, biroul de garanție stabilește valoarea de referință și cuantumul garanției globale în conformitate cu prevederile art. 379 alin. (1) și (2), art. 380 alin. (2) și art. 381 alin. (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93, cu modificările și completările ulterioare, respectiv ale art. 52 alin. (1) și (2), art. 53 alin. (3) și art. 54 alin. (2) din apendicele I la Convenția privind regimul de tranzit comun, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În cazul utilizării garanției globale cu o valoare redusă, partea din valoarea de referință neacoperită de actul de garanție nu poate depăși 50% din cifra de afaceri menționată în ultimul bilanț contabil anual al operatorului economic.

(3) În cazul utilizării dispensei de garanție, valoarea de referință nu poate depăși nivelul capitalurilor proprii, menționat în ultimul bilanț contabil anual al operatorului economic.

(4) Valoarea de referință, cuantumul garanției globale stabilite și modalitățile de constituire a acesteia se comunică, în scris, operatorului economic de către biroul de garanție”.

Art. 13 are următorul conținut:

„(1) Autorizația prevăzută la art. 10 se eliberează de către Direcția Generală a Vămilor cu respectarea prevederilor art. 375 alin. (2) și art. 376 alin. (1) și (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93, cu modificările și completările ulterioare, respectiv ale art. 49 alin. (1) și (2) din apendicele I la Convenția privind regimul de tranzit comun, cu modificările și completările ulterioare. Modelul autorizației este prevăzut în anexa nr. 4.

(2) Autorizația de utilizare a garanției globale se eliberează numai după depunerea de către operatorul economic, în original, a unui act de garanție în conformitate cu modelul prevăzut în anexa 48 la Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în anexa C4 la apendicele I la Convenția privind regimul de tranzit comun, cu modificările și completările ulterioare.

(3) În autorizație se menționează:

a) numărul de referință al garanției;

b) codul de acces asociat numărului de referință al garanției;

c) categoriile de mărfuri excluse;

d) procentul de reducere a valorii garanției globale”.

Art. 14 prevede următoarele:

„(1) Autorizația de utilizare a garanției globale/dispensei de garanție se întocmește în două exemplare și se semnează de conducătorul Direcției Generale a Vămilor.

(2) Un exemplar al autorizației se remite titularului și un exemplar se reține de biroul de garanție din cadrul Direcției Generale a Vămilor”.

Potrivit art. 15, în baza autorizației, biroul de garanție eliberează certificatul/certificatele de garanție globală/dispensă de garanție în condițiile prevăzute la art. 383 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93, cu modificările și completările ulterioare, respectiv la art. 56 din apendicele I la Convenția privind regimul de tranzit comun, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 16, prevederile art. 10 alin. (3), art. 11 alin. (1), alin. (2) lit. c), d), e), f), g), h) și alin. (3), art. 12 și 15 se aplică în mod corespunzător în situația în care operatorul economic solicită ajustarea valorii de referință.

Art. 17 are următorul conținut:

„(1) Prelungirea termenului de valabilitate al certificatelor de garanție/dispensă de garanție se acordă de biroul de garanție, la cerere, în condițiile prevăzute la art. 383 alin. (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93, cu modificările și completările ulterioare, respectiv la art. 56 alin. (2) din apendicele I la Convenția privind regimul de tranzit comun, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Cererea de prelungire a termenului de valabilitate al certificatelor de garanție globală/dispensă se întocmește în scris și se depune la Direcția Generală a Vămilor, împreună cu documentele prevăzute la art. 11 alin. (2).

(3) Prevederile art. 11 alin. (3) și ale art. 12 alin. (2) sau, după caz, alin. (3) se aplică în mod corespunzător”.

Art. 18 prevede următoarele:

„(1) Biroul de garanție verifică anual îndeplinirea condițiilor care au stat la baza emiterii autorizațiilor pentru utilizarea garanției globale/dispensei de garanție și revizuiește valoarea de referință a dispensei de garanție și a garanției globale cu o valoare redusă.

(2) Până la împlinirea unui an de la data emiterii/prelungirii certificatelor de garanție/dispensă de garanție, titularul autorizației depune la biroul de garanție documentele prevăzute la art. 11 alin. (2) lit. c), d) și e).

(3) Prevederile art. 11 alin. (3) și ale art. 12 alin. (2) sau, după caz, alin. (3) se aplică în mod corespunzător”.

Art. 19 are următorul conținut:

„(1) Direcția Generală a Vămilor anulează, revocă sau modifică autorizația de utilizare a garanției globale/dispensei de garanție în tranzitul comunitar/comun în condițiile prevăzute la art. 8-10 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 377 și 384 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93, cu modificările și completările ulterioare, respectiv la art. 50 și art. 57 alin. (1) din apendicele I la Convenția privind regimul de tranzit comun, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Împotriva deciziei de anulare, revocare sau modificare se poate formula plângere prealabilă în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Atunci când angajamentul garantului este revocat sau reziliat, biroul de garanție păstrează actul de garanție corespunzător cel puțin un an, exceptând cazul în care datoria a fost stinsă ori prescrisă sau garantul a fost informat despre recuperarea datoriei ori despre descărcarea regimului.

(4) În situația în care principalul obligat solicită eliberarea actului de garanție înaintea expirării termenului prevăzut la alin. (3) va prezenta o declarație notarială privind angajamentul asumat față de autoritatea vamală de a achita eventualele datorii devenite exigibile în urma constatării ulterioare a unor operațiuni de tranzit pentru care regimul nu a luat sfârșit în mod corect”.

Cap. IV („Dispoziții finale”)

Art. 20 prevede următoarele:

„(1) Autorizațiile pentru emiterea de titluri de garanție izolată, utilizarea garanției globale și a dispensei de garanție în cadrul regimului de tranzit comunitar/comun, emise înainte de data intrării în vigoare a prezentelor norme tehnice, rămân valabile.

(2) Principalii obligați autorizați să utilizeze garanția globală cu o valoare redusă și/sau dispensă de garanție vor depune la biroul de garanție, în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentelor norme tehnice, toate documentele prevăzute la art. 11 alin. (2) lit. c), d), și e) în vederea revizuirii valorilor de referință și a verificării condițiilor care au stat la baza eliberării autorizației”.

Potrivit art. 21, dispozițiile respectivelor norme tehnice se completează cu prevederile Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92, cu modificările și completările ulterioare, ale Regulamentului (CEE) nr. 2.454/93, cu modificările și completările ulterioare, și ale Convenției privind regimul de tranzit comun, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 22, anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din respectivele norme tehnice.