Omor calificat, tâlhărie şi tâlhărie calificată. Solicitarea reducerii pedepsei cu închisoarea (NCPP, NCP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 269/2020

NCPP: art. 598 alin. (1); NCP: art. 36, art. 38, art. 189, art. 233, art. 234, art. 275 alin. (2), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În speța de față, condamnatul a invocat incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., solicitând ca prin intermediul acestui mijloc procesual, să se reducă pedeapsa de 30 ani închisoare aplicată în străinătate potrivit legii române pentru infracțiunea de omor calificat, tâlhărie și tâlhărie calificată, așa cum reiese din hotărârea de condamnare dispusă de către autoritățile italiene.

Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se în cadrează în cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Nelămurirea ivită trebuie să vizeze limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privința textelor de lege și a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii și lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestații la executare în baza acestui temei (de exemplu, existența nelămuririi în privința perioadei privării de libertate din cursul procesului penal, ce trebuie dedusă sau mențiunea generică de confiscare a bunurilor utilizate în vederea comiterii infracțiunii, fără ca acestea să fie identificate). Pe calea contestației la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, fără a se repune în discuție probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.

În cauză, criticile contestatorului privesc pedeapsa recunoscută prin sentința penală nr. 4 C. civ./30.01.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Ploiești, în sensul că pedeapsa ce a fost recunoscută de instanța din România este de 30 ani închisoare, deși, conform susținerilor petentului condamnat, aceasta nu putea fi mai mare de 25 ani închisoare, potrivit legislației române, împrejurare care în opinia contestatorului ar conduce la micșorarea pedepsei.

Or, acestea nu se circumscriu cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., prin prezenta contestație la executare nefiind relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, nici piedici în calea punerii ei în executare și nici nu au intervenit modificări în sensul majorării sau micșorării cuantumului pedepsei ce se execută. În fapt, este pusă în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată recunoașterea (prin sentința penală nr. 4 C. civ./30.01.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Ploiești) a pedepsei aplicate contestatorului de autoritățile italiene, de 30 ani închisoare (în sarcina acestuia fiind reținute trei infracțiuni prevăzute de legislația din Italia, respectiv, infracțiunea de omor calificat, tâlhărie și tâlhărie calificată, care au corespondent în C. pen. român, fiind prevăzute de art. 189, art. 233 și art. 234 din C. pen. român, cu aplicarea art. 36, 38 din C. pen. român).

Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că în procedura contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 27 din data de 30.03.2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.