OMAI nr. 40/2018 privind condiţiile de stabilire a majorării salariale pentru munca suplimentară prestată de personalul cu statut special

În M. Of. nr.  378 din 3 mai 2018, s-a publicat Ordinul nr. 40/2018 privind condițiile de stabilire a majorării salariale pentru munca suplimentară prestată de personalul cu statut special, precum și activitățile deosebite cu caracter operativ sau neprevăzut.

Redăm în continuare conținutul respectivului ordin.

Art. 1 prevede faptul că, respectivul ordin reglementează condițiile de stabilire a majorării salariale prevăzută de art. IV alin. (1) din Legea nr. 79/2018 privind aprobarea O.U.G. nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și activitățile deosebite cu caracter operativ sau neprevăzut pentru care se acordă acest drept personalului Ministerului Afacerilor Interne.

Potrivit art. 2, prin personal cu statut special se înțelege cadrele militare în activitate, polițiștii și soldații și gradații profesioniști în activitate din unitățile M.A.I.

Art. 3 alin. (1) stabilește faptul că prestarea muncii suplimentare se realizează cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind programul de lucru și formele de organizare a acestuia, iar conform alin. (2), comandanții/sefii unităților din M.A.I. au obligația de a dispune măsuri pentru asigurarea cu prioritate a perioadei de repaus necesare refacerii capacității de muncă în cazul personalului propriu care a prestat muncă suplimentară.

Potrivit art. 4 alin (1), sunt activități deosebite desfășurate în domeniul ordinii și siguranței publice, în respectarea regimului frontierei de stat a României, în situații de urgență, în personalizarea, emiterea și evidența generală a documentelor de identitate și a pașapoartelor simple, în emiterea și evidența permiselor de conducere și a certificatelor de înmatriculare ale autovehiculelor rutiere, pentru îndeplinirea sarcinilor și atribuțiilor de serviciu specifice unității potrivit competențelor legal stabilite, acele activități care se realizează în una dintre următoarele condiții:

a) au un grad ridicat de risc asupra integrității fizice, sănătății sau vieții personalului implicat;

b) au un grad ridicat de complexitate și dificultate;

c) presupun intervenția specializată în funcție de nivelul de urgență și/sau gravitate al situației/evenimentului;

d) la creșterea capacității operaționale a unității, precum și în situații de catastrofe, calamități, tulburări de amploare ale ordinii și siguranței publice ori alte asemenea evenimente.

Alin. 2 prevede că în toate situațiile, activitățile prevăzute la alin. (1) trebuie să aibă un caracter operativ sau neprevăzut.

Art. 5 alin. (1) stabilește faptul că prestarea muncii suplimentare în condițiile prevăzute la art. 4 se dispune de șeful ierarhic, în scris, fără a se depăși 180 de ore anual.

Conform alin. (2), în cazuri cu totul deosebite se poate aproba prestarea muncii suplimentare peste plafonul de 180 de ore anual, dar nu mai mult de 360 de ore anual, în baza unui raport nominal întocmit de șeful ierarhic, aprobat de ordonatorul de credite, cu acordul sindicatului reprezentativ sau, după caz, al reprezentanților salariaților, potrivit legii, precum și cu încadrarea în fondurile bugetare alocate pentru plata muncii suplimentare.

Potrivit alin. (3), conducătorii/șefii unităților care au calitatea de ordonatori de credite, potrivit legii, analizează în ședința de comandă organizată la începutul fiecărei luni calendaristice evoluția evenimentelor/situațiilor din aria de responsabilitate, în baza datelor și informațiilor specifice deținute și stabilesc, la propunerea personalului cu funcții de conducere din subordine, măsuri privind munca suplimentară prestată în condițiile prevăzute la art. 4, în vederea încadrării în fondurile bugetare alocate pentru plata acestei munci, respectiv în limita de 3% din suma soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă.

Art. 6 alin. (1) stabilește faptul că majorarea se plătește personalului cu statut special dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) există ordinul/dispoziția șefului ierarhic de prestare a muncii suplimentare în condițiile prevăzute la art. 4, scris(ă) și emis(ă) conform competențelor și regulilor stabilite la nivelul fiecărei unități. În situațiile care implică desfășurarea de urgență a muncii suplimentare, ordinul/dispoziția șefului ierarhic poate fi comunicat(ă) și verbal, dar cu obligația de a fi consemnat(ă) ulterior în scris, în cel mai scurt timp posibil;

b) nu beneficiază de alte drepturi salariale sub formă de majorări, sporuri, compensații etc. ori de cuantumul acestora, prevăzute expres pentru munca suplimentară;

c) compensarea muncii suplimentare, prin ore libere plătite, nu a fost posibilă în următoarele 60 de zile de la prestarea acestei munci;

d) se asigură încadrarea în fondurile bugetare alocate cu această destinație.

Alin.  (2) prevede că timpul normal de lucru se stabilește lunar, prin înmulțirea numărului de zile lucrătoare din luna calendaristică cu 8 ore/zi.

Potrivit alin. (3), timpul liber corespunzător se acordă pentru munca suplimentară prestată și presupune că pentru numărul de ore lucrate peste timpul normal de lucru se acordă același număr de ore libere plătite. În cazul în care orele lucrate peste timpul normal de lucru au fost compensate prin ore libere plătite în termenul prevăzut la alin. (1) lit. c), majorarea nu se mai plătește.

Alin. (4) stabilește faptul că majorarea se stabilește proporțional cu timpul efectiv lucrat ca muncă suplimentară și se determină pe baza raportului dintre solda de funcție/salariul de funcție și durata timpului normal de lucru din luna în care s-a desfășurat munca suplimentară.

Conform alin. (5), în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut la alin. (1) lit. c), majorarea se plătește prin adăugare la drepturile salariale plătite în luna următoare expirării termenului respectiv și la drepturile salariale corespunzătoare muncii suplimentare prestate pentru care nu a fost acordat timp liber corespunzător. Orele suplimentare care fac obiectul acordării altor drepturi salariale expres prevăzute pentru munca suplimentară nu se iau în calcul la plata majorării în condițiile ordinului.

Art. 7 alin. (1) dispune în sensul că plata majorării se face pe baza centralizatorului lunar cu personalul care a prestat muncă suplimentară, al cărui model este prevăzut în anexa care face parte integrantă din respectivul ordin.

Conform alin. (2), centralizatorul lunar prevăzut la alin. (1) se întocmește de șeful ierarhic nemijlocit, se aprobă de ordonatorul de credite sau, după caz, de persoanele delegate potrivit competențelor și se comunică structurii financiar-contabile, până la data de 5 a lunii. La momentul întocmirii centralizatorului lunar, șeful ierarhic nemijlocit întocmește și un raport către ordonatorul de credite prin care își asumă motivele pentru care nu a fost posibilă acordarea timpului liber corespunzător.

Alin. (3) stabilește faptul că pentru personalul cu statut special ale cărui raporturi de serviciu/muncă au încetat sau au fost suspendate, precum și pentru cel transferat, plata majorării pentru munca suplimentară prestată, precum și a drepturilor corespunzătoare muncii astfel prestate, pentru care nu s-a acordat timp liber corespunzător până la data emiterii actului administrativ, se efectuează odată cu plata ultimelor drepturi salariale.

Potrivit alin. (4), pentru personalul M.A.I. detașat, mutat, împuternicit pe o funcție de conducere sau pus la dispoziție la o unitate, alta decât cea la nivelul căreia a fost dispusă desfășurarea activității, plata majorării pentru munca suplimentară prestată, precum și a drepturilor corespunzătoare muncii astfel prestate, pentru care nu s-a acordat timp liber corespunzător până la data emiterii actului administrativ, se efectuează odată cu plata ultimelor drepturi salariale, de către ordonatorul de credite cedent.

Alin. (5) stabilește faptul că pe timpul delegării nu se poate plăti muncă suplimentară.

Conform alin. (6), după plata drepturilor salariale lunare ale personalului propriu, fiecare ordonator de credite transmite, ierarhic, către Direcția Generală Financiară, o raportare centralizată la nivel de unitate, privind sumele aferente plății lunare a majorării pentru munca suplimentară prestată, asigurate cu încadrarea în fondurile bugetare alocate pentru plata acestei munci suplimentare.

Art. 8 alin. (1) stabilște faptul că structurile cu atribuții de control din M.A.I. verifică modul de respectare a dispozițiilor prezentului ordin, conform competențelor.

Conform alin. (2), dispozițiile ordinului nu aduc atingere prevederilor care reglementează acordarea drepturilor salariale pentru activitatea desfășurată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, care se aplică în mod corespunzător.

Alin. (3) dispune astfel: conducătorii unităților/structurilor centrale și teritoriale ale M.A.I. dispun măsurile necesare pentru aplicarea dispozițiilor respectivului ordin.

Conform art. 9, respectivul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.