O.G. nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei UE – modificări (Legea nr. 50/2015)

În M. Of. nr. 189 din 20 martie 2015, s-a publicat Legea nr. 50/2015 pentru aprobarea O.G. nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislației Uniunii Europene care armonizează condițiile de comercializare a produselor (M. Of. nr. 606 din 26 august 2010).

De asemenea, Legea nr. 50/2015 modifică O.G. nr. 20/2010. Vom prezenta, în continuare, modificările respective:

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 2 alin. (2) prevedea faptul că termenii „acreditare” și „standard armonizat”, precum și expresiile „autoritate de supraveghere a pieței”, „evaluare a conformității”, „organism național de acreditare”, „organism de evaluare a conformității” și „supraveghere a pieței” aveau semnificațiile stabilite de Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 218/30 din 13 august 2008.

De asemenea, art. 2 alin. (3) prevedea faptul că termenii „standard” și „specificație tehnică” se definesc conform prevederilor O.G. nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare națională, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 355/2002, cu completările ulterioare, și, respectiv, ale H.G. nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea și realizarea schimbului de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice, precum și al regulilor referitoare la serviciile societății informaționale între România și statele membre ale Uniunii Europene, precum și Comisia Europeană, cu modificările ulterioare.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 3 alin. (2) prevedea faptul că autoritățile competente asigurau, în limitele fondurilor alocate anual de la bugetul de stat, finanțarea adoptării, în limba română, a standardelor armonizate și a celorlalte documente de referință prevăzute la alin. (1).

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 4 alin. (1) prevedea faptul că în situația în care legislația Uniunii Europene de armonizare impunea ca evaluarea conformității produselor să se realizeze de către organisme de evaluare a conformității notificate, autoritățile competente dobândeau calitatea de autorități de notificare și erau responsabile de instituirea și îndeplinirea procedurilor necesare pentru evaluarea și notificarea organismelor de evaluare a conformității, precum și de monitorizarea organismelor notificate.

De asemenea, art. 4 alin. (2) prevedea faptul că autoritățile competente nominalizau în cuprinsul actelor normative de punere în aplicare a legislației Uniunii Europene de armonizare entitățile prin care asigură evaluarea și monitorizarea prevăzute la alin. (1).

Art. 4 alin. (3) dispunea faptul că în aplicarea cerinței prevăzute la alin. (2), autoritățile competente puteau stabili ca evaluarea și monitorizarea prevăzute la alin. (1) să se efectueze de către:

a) autoritatea competentă însăși;

b) un organism național de acreditare, în sensul și în conformitate cu prevederile Regulamentului CE nr. 765/2008; sau

c) un organism care nu reprezintă o entitate guvernamentală, persoană juridică română, ce face dovada respectării următoarelor cerințe:

(i) este instituit astfel încât să nu existe conflicte de interes cu organismele de evaluare a conformității;

(ii) este organizat și funcționează în așa fel încât să garanteze obiectivitatea și imparțialitatea activităților sale;

(iii) decizia cu privire la rezultatul evaluării organismului de evaluare a conformității este luată de o persoană competentă/de persoane competente, alta/altele decât cele care au efectuat evaluarea;

(iv) nu realizează activități pe care le prestează organismele de evaluare a conformității și nici servicii de consultanță în condiții comerciale sau concurențiale;

(v) garantează confidențialitatea informațiilor obținute;

(vi) dispune de personal competent suficient în vederea îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor sale;

(vii) are încheiate acorduri/înțelegeri prin care asigură acoperirea responsabilităților ce decurg din activitățile sale.

Potrivit art. 4 alin. (4), autoritatea competentă își asuma întreaga răspundere pentru sarcinile îndeplinite de organismul prevăzut la alin. (3) lit. c).

Art. 4 alin. (5) prevedea faptul că în aplicarea prevederilor alin. (1), autoritățile competente stabileau, după caz, următoarele proceduri, ce se aprobă prin ordin al conducătorului autorității competente:

a) procedura privind evaluarea organismelor de evaluare a conformității și monitorizarea organismelor notificate, pentru entitățile prevăzute la alin. (3) lit. a) și c);

b) procedura privind desemnarea organismelor de evaluare a conformității ce se notifică și notificarea la Comisia Europeană și celorlalte state membre ale Uniunii Europene a organismelor desemnate.

Art. 4 alin. (6) dispunea faptul că procedura prevăzută la alin. (5) lit. b) s-a publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 10 alin. (2) prevedea faptul că resursele necesare pentru exercitarea activității de supraveghere a pieței se asigură, în limitele fondurilor alocate anual de la bugetul de stat, de către autoritățile competente prevăzute la art. 9 alin. (3) [Autoritățile competente nominalizează autoritățile de supraveghere a pieței în actele normative de punere în aplicare a legislației Uniunii Europene de armonizare], în calitate de ordonatori principali de credite.