Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
151 views
Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 387/2019
NCPC: art. 22 alin. (4), art. 97, art. 129 alin. (1), art. 144 alin. (2), art. 152, art. 457 alin. (1), art. 634 alin. (1); L. nr. 304/2004: art. 21
Petentul B. a atacat prin calea de atac intitulată „apel în revizuire” Sentinţa nr. 102/F din data de 8 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, hotărâre definitivă prin care s-a respins cererea de strămutare.
Potrivit dispoziţiilor art. 144 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă.
În conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., sunt hotărâri definitive 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului (…), 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Din interpretarea textelor legale anterior redate, rezultă că legiuitorul a stabilit că hotărârile pronunţate în soluţionarea cererilor de strămutare sunt definitive, astfel încât nu pot fi atacate cu apel sau cu recurs.
Totodată, în conformitate cu art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă „1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept: 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa”.
Acest text legal trebuie însă coroborat cu dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care prevede că „secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel”.
Se constată că, în reglementarea dispoziţiilor C. proc. civ. şi ale Legii nr. 303/2004 anterior menţionate, Înaltei Curţi nu i-au fost atribuite competenţe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condiţiile în care legile procesuale şi de organizare judiciară nu menţionează expres o astfel de posibilitate.
Pe de altă parte, chiar dacă petentul ar fi declarat recurs împotriva Sentinţei nr. 102/F din data de 8 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, acesta ar fi fost, de asemenea, inadmisibil, întrucât conform argumentelor deja expuse, hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de strămutare este definitivă.
Se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor obligaţia îndeplinirii actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.
Totodată, dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căilor de atac, prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, devine incidentă excepţia inadmisibilităţii acestei căi de atac în raport de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispoziţiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, cum împotriva Sentinţei nr. 102/F din data de 8 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, petentul B. a formulat calea de atac intitulată „apel în revizuire”, neprevăzută însă de dispoziţiile legale ce reglementează căile de atac care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, urmează a respinge cererea petentului, ca inadmisibilă.
Sursa informației: www.scj.ro.
