Obligaţia comitentului să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate

• Legea nr. 554/2004: art. 20
• NCC: art. 1373 alin. (1)-(3)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8
• NCPC: art. 496 alin. (1)
• O.G. nr. 137/2000: art. 10 lit. f)
• O.G. nr. 137/2000: art. 2 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 05.10.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, B. și C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea hotărârii nr. 613/25.08.2021 pronunțată de CNCD în dosarul nr. x/2020, prin care s-a constatat că faptele sesizate prin petiția nr. 2581/05.05.2020 intră sub incidența art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. f) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, și a dispus aplicarea sancțiunii cu avertisment pentru B., respectiv pentru A., pentru faptele prevăzute la art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. f) din O.G. nr. 137/2000.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 387 din 25 ianuarie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Din actele și lucrările dosarului rezultă că petenta C. a sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu privire la faptul că reprezentanții părții reclamante (A. SRL) i-au solicitat să părăsească incinta comercială a magazinului pe motiv că fiul acesteia se află în autoizolare la domiciliu, fiind contact Covid-19 și suspect de infectare cu coronavirus SARS-Cov2.

Prin Hotărârea nr. 613/25.08.2021, Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit că aspectele sesizate intră sub incidența art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. f) din O.G. nr. 137/2000, fiind sancționate cu avertisment ambele persoane în privința cărora s-a formulat sesizarea, respectiv B., angajată a A. S.R.L, și societatea menționată, pentru faptele prevăzute la art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. f) din O.G. nr. 137/2000.

Prima instanță, investită cu acțiunea în anulare a hotărârii CNCD, în raport de actele și dispozițiile legale incidente, a găsit neîntemeiate toate criticile de nelegalitate formulate de reclamantă, reținând că este legală constatarea existenței faptei de discriminare prevăzute la art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. f) din O.G. nr. 137/2000.

Soluția primei instanțe este împărtășită și de instanța de control judiciar, care apreciază că judecătorul fondului a pronunțat o hotărâre cu interpretarea corectă a dispozițiilor art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 10 lit. f) din O.G. nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă.

Preliminar, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă nu aduce nicio critică care să privească considerentele instanței de fond prin care s-a validat raționamentul CNCD-ului în sensul că sunt întrunite elementele constitutive obligatorii ale faptei de discriminare pentru care a fost sancționată reclamanta.

În concret, recurenta-reclamantă susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, făcând referire la art. 1373 alin. (1)-(3) din C. civ. care reglementează răspunderea comitenților pentru prepuși. Întreaga argumentație a acesteia se concentrază în jurul ideii că intimata-pârâtă B. a purtat discuțiile cu intimata-pârâtă C. în temeiul raporturilor de rudenie existente între cele două persoane, într-un cadru privat, și nu în calitate de salariat al recurentei-reclamante. Totodată, a arătat faptul că A. nu are calitatea de comitent și nu se face vinovată de fapta de discriminare reținută prin hotărârea CNCD deoarece intimata-pârâtă B. nu a acționat în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate în sensul în care aceasta nu are printre responsabilități stabilirea unor criterii ce permit sau nu clienților să intre în punctul de lucru.

Prin urmare, Înalta Curte se va limita doar la analiza legalității hotărârii primei instanței privind aplicarea normelor de drept material prevăzute de art. 1373 alin. (1)-(3) din C. civ. care reglementează răspunderea comitenților pentru prepuși.

Potrivit art. 1373 alin. (1)-(3) din C. civ.:

„(1) Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate. (2) Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori al altuia. (3) Comitentul nu răspunde dacă dovedește că victima cunoștea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârșirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acționat fără nicio legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.”

În speță, în raport cu situația de fapt supusă analizei, Înalta Curte nu poate reține criticile recurentei-reclamante prin care suține că A. nu are calitatea de comitent și nu se face vinovată de fapta de discriminare reținută prin hotărârea CNCD.

Intimata-pârâtă C. (cea care a sesizat CNCD-ul) s-a deplasat de câteva ori la magazinul A. din localitate pentru cumpărături de primă necesitate, fiind îndrumată de către angajații magazinului, printre care și intimata-pârâtă B., să nu își mai facă cumpărăturile în acest magazin pe perioada cât fiul acesteia se află în izolare.

Or, în atare situație nu se poate reține că intimata-pârâtă B. a purtat discuțiile cu intimata-pârâtă C. în temeiul raporturilor de rudenie existente între cele două persoane și nu în calitate de salariat al recurentei-reclamante, câtă vreme tratamentul la care a fost supusă C. de către angajații magazinului a dus la afectarea exercitării normale a dreptului de acces la serviciile oferite de magazin vizând îngrădirea accesului la cumpărături în condiții de egalitate.

Totodată, sunt relevante dispozițiile art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, republicată, potrivit cărora:

„Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale”.

Din interpretarea prevederilor legale menționate rezultă că și comportamentul pasiv care generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități, atrage răspunderea contravențională.

În raport cu situația de fapt supusă analizei, se reține că recurentei-reclamante îi incumbă, atât obligația de a nu săvârși o acțiune comisivă discriminatorie, cât și obligația de a nu avea un comportament pasiv atunci când este necesară emiterea unei dispoziții prin care să fie înlăturată discriminarea.

În speță însă, deși intimata-pârâtă C. s-a deplasat de mai multe ori la magazin (în plângerea adresată CNCD-ului făcând referire expresă la datele de 03.04.2020 și 05.04.2020), recurenta-reclamantă A., în calitate de angajator, a avut o atitudine pasivă față de modul în care proprii angajați au tratat-o pe intimata-pârâtă C..

În mod corect a reținut prima instanță că dispozițiile art. 1373 alin. (1) din C. civ. definesc noțiunea de comitent prin prisma unui raport de subordonare, în virtutea căruia comitentul direcționează, controlează și supraveghează activitatea prepusului, precum și faptul că pentru a fi atrasă răspunderea comitentului pentru fapta prepusului nu este necesar ca prepusul să fi acționat la ordinul direct al superiorului.

Prin urmare, faptul că intimata-pârâtă B., angajată în funcția de șef de magazin nu are printre atribuțiile/responsabilitățile expres prevăzute prin contractul de muncă sau fișa de post și pe aceea de a stabili unele criterii ce permit sau nu clienților să intre în punctul de lucru, nu este de natură să înlăture răspunderea recurente-reclamante care a adoptat un comportament pasiv.

Textul de lege la care face referire recurenta-reclamantă prevede obligația comitentului să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate, nefiind condiționată de un existența unor dispoziții directe ale comitentului.

Este cert că discuțiile purtate dintre angajata/angajații societății și intimata-pârâtă C. nu pot fi considerate ca fiind discuții private având în vedere circumstanțele speței: locul unde s-au purtat, modul în care s-au purtat și mai ales efectul urmărit, respectiv acela ca persoana să încerce să nu își mai facă cumpărăturile în magazin.

Or, fapta săvârșită de angajata/angajații recurentei-reclamante are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate, astfel că în raport de toate aceste considerente, în mod corect prima instanță a confirmat legalitatea Hotărârii Colegiului Director al CNCD nr. 613/25.08.2021.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamantă, ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.