Obligarea pârâtului la soluţionarea cererii de plată formulate de reclamanţi. Stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 2580/2020

NCPC: art. 32 alin. (1) lit. d), art. 33, art. 248 alin. (1), art. 496 alin. (1)

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33  C. proc. civ., orice demers judiciar („orice cerere”) poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea pârâtului la soluționarea cererii de plată formulată de reclamanți, la stabilirea interesului procesual în susținerea recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar și susținerilor părților, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a emis Decizia nr. 13941/12.04.2018, prin care a soluționat cererea de plată formulată de reclamanți sub nr. x/01.09.2016.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond. Din verificările efectuate în sistemul ECRIS, a rezultat că decizia emisă de pârât a fost contestată de reclamanți, făcând obiectul dosarului nr. x/2018, înregistrat în fond pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, soluționat definitiv prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal nr. 4809/16.10.2019, însă, pentru soluționarea prezentului recurs prezintă relevanță doar faptul emiterii actelor administrative, respectiv îndeplinirea obligației dispusă de prima instanță în sarcina pârâtului.

Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., aspect recunoscut de către parte, prin susținerea rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Având în vedere că nu mai este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca lipsit de interes.

Sursa informației: www.scj.ro.