Obligarea pârâţilor la plata daunelor interese și a prejudiciului ca urmare a nerespectării obligaţiilor ce reveneau conform fişelor de post, contractelor de mandat și procedurilor interne ale societăţii (NCPC, C. muncii, L. nr. 304/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 23/2021

NCPC: art. 94-97, art. 133, art. 135 alin. (4), art. 136 alin. (1) și (2), art. 139 alin. (5), art. 192 alin. (2), art. 425 alin. (1) lit. b); C. muncii: art. 268, art. 269; L. nr. 304/2004: art. 2 alin. (2) 

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două secții ale aceleiași instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) și 136 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., „există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, iar potrivit art. 136 alin. (1) din același cod, dispozițiile privitoare la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătoreșt”.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții ale Curții de Apel Pitești, secția I civilă și secția a II-a Civilă s-au declarat deopotrivă necompetente să judece apelul formulat în cauză, declinările de competență între secțiile sesizate fiind reciproce.

Prin decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică.

Instanța supremă reține că, în speță, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâții B., C., D., solicitând să se dispună: obligarea pârâților la plata sumei de 247.700,00 RON compusă din 231.357,00 RON prejudiciu și 16.343,00 RON daune interese, produse în perioada 27 august 2012-12 noiembrie 2014, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei ca urmare a nerespectării de către pârâți a obligațiilor ce le reveneau conform fișelor de post, legii, actelor constitutive, contractelor de mandat, contractului de administrare, Regulamentului de Organizare și Funcționare, Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporatistă, procedurilor interne ale societății, în cotă parte fiecare (urmând ca suma să fie stabilită prin raportul de expertiză contabilă) în raport de măsura în care fiecare pârât a contribuit la producerea prejudiciului și a daunelor interese, obligarea la plata daunelor interese calculate până la data plății efective.

Prin încheierea din 18 iunie 2019, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei cu privire la C., precum și în privința pârâtei D., pentru prejudiciul aferent perioadei ulterioare datei de 01.02.2014 (respectiv 01.02.2014-7.02.2018) și a reținut propria competență materială și funcțională de soluționare a cauzei cu privire la cei doi pârâți-intimați din prezenta cauză, în temeiul art. 268-269 din Codul muncii, art. 192 alin. (2) C. proc. civ. și art. 139 alin. (5) C. proc. civ., pentru pârâta D. doar în privința prejudiciului aferent perioadei cât aceasta și-a desfășurat activitatea în temeiul unui contract de muncă, respectiv până la 01.02.2014.

Se mai reține și că, prin sentința civilă nr. 1077 din 17 septembrie 2019, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta D.; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâții B. și D. și a respins acțiunea față de aceștia, ca prescrisă.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A. S.A., criticând-o pentru încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., precum și a dispozițiilor de drept material ce interzic angajarea de servicii de asistență juridică și achiziții de mijloace fixe în alte condiții decât cele prevăzute de lege.

De asemenea, se reține că atât în cadrul Tribunalului Vâlcea cât și în cadrul Curții de Apel Pitești au fost înființate și funcționează secții specializate, în conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

În plus, potrivit Deciziei nr. 18/2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, „competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor (…)”, iar potrivit deciziei nr. 40/2020 a aceleiași instanțe, „organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare; (…) astfel, în condițiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competența trebuie atribuită instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă(…)”.

Prin urmare, instanța supremă, constatând că încheierea din 18 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, prin care această instanță a reținut propria competență materială și funcțională de soluționare a cauzei cu privire la pârâții B. și D., în temeiul art. 268-269 Codul muncii, numai pentru perioadele în care aceștia și-au desfășurat activitatea în baza unui contract individual de muncă, nu a făcut obiectul apelului exercitat în cauză de reclamanta A. S.A., competența materială procesuală a secției I a Tribunalului Vâlcea fiind astfel consolidată, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I a Curții de apel Pitești, specializată în soluționarea litigiilor de muncă, inițial învestite, ca instanță superioară corespunzătoare secției din cadrul tribunalului care a soluționat cauza în fond.

Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.