Obiect al acțiunii neevaluabil în bani. Stabilirea căii de atac (NCPC, Legea nr. 31/1990)

6 dec. 2017
Vizualizari: 3849
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 80/2017

VCC: art. 5; NCPC: art. 9 alin. (2), art. 33, art. 94 pct. 1 lit. a) – j), art. 101 alin. (2), art. 457 alin. (1), art. 475 alin. (3), art. 480 alin. (3) teza a II-a, art. 483 alin. (2), art. 488, art. 493 alin. (1), art. 496 alin. (1); Legea nr. 31/1990: art. 29 alin. (8), art. 132 alin. (2), art. 1431 alin. (1) și (4); Legea nr. 2/2013: art. XVIII

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (1) din noul C. proc. civ., „Când recursul este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele instanței sau președintele de secție ori, după caz, persoana desemnată de aceștia, primind dosarul de la instanța a cărei hotărâre se atacă, va lua, prin rezoluție, măsuri pentru stabilirea aleatorie a unui complet format din 3 judecători, care va decide asupra admisibilității în principiu a recursului. Dispozițiile art. 475 alin. (3) sunt aplicabile”.

Conform dispozițiilor alin. (2) din același text de lege, „Pe baza recursului, întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare și a înscrisurilor noi, președintele completului va întocmi un raport asupra admisibilității în principiu a recursului sau va desemna un alt membru al completului ori magistratul-asistent în acest scop”.

Raportorul va verifica dacă recursul îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, dacă motivele invocate se încadrează în cele prevăzute de art. 488, dacă există motive de ordine publică ce pot fi invocate de către instanță din oficiu. În cadrul procedurii filtrului se va verifica și îndeplinirea cerințelor extrinseci cererii de recurs, precum formularea în termen sau admisibilitatea căii de atac.

O cale de atac neprevăzută de lege, atrage inadmisibilitatea cererii, raportat la dispozițiile art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Hotărârea recurată a fost pronunțată în condițiile art. 480 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ.

În speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată în temeiul dispozițiilor art. 5 din vechiul C. civ. și art. 1431 alin. (1) și (4) din Legea nr. 31/1990, având ca obiect constatarea nulității absolute a actului constitutiv al SC B. SA, în ceea ce privește clauza prevăzută de art. 29 alin. (8).

În cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unui act juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, pentru stabilirea competenței se va ține seama de valoarea obiectului acesteia, sau după caz a părții din obiectul dedus judecății, în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (2) din noul C. proc. civ.

Raportat aspectele menționate mai sus, reiese că obiectul acțiunii este neevaluabil în bani.

Sub aspectul stabilirii căii de atac prezintă relevanță și faptul că instanța de judecată a fost învestită cu soluționarea unei cereri întemeiate în drept pe dispozițiilor dreptului comun, respectiv art. 5 din vechiul C. civ., raportat la art. 1431 alin. (1) și (4) din Legea nr. 31/1990, fapt necontestat de către pârâtă, fiind de altfel reținut și de către instanța de apel.

Raportat la inexistența unei dispoziții legale care să excludă de la calea de atac a recursului acțiunile având ca obiect constatarea nulității absolute a unui act juridic neevaluabil în bani, în speța dedusă judecății acesta fiind art. 29 alin. (8) din actul constitutiv al unei societăți comerciale, Decizia civilă nr. 124 din 25 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, este susceptibilă a fi atacabilă cu recurs.

Prevederile art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, nu au aplicabilitate în cauză, raportat la obiectul cererii deduse judecății.

Alegația intimatului-reclamant, în sensul că recursul este inadmisibil, raportat la art. 483 alin. (2) din noul C. proc. civ. („Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) – j) …”) și la incidența în cauză a art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. h) din același cod, care face referire la cereri privind obligația de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe decât judecătoria, va fi înlăturată. Obiectul cererii de chemare în judecată nu poate fi circumscris unei cereri privind obligația de face sau de a nu face, neevaluabilă în bani.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) și (2) din noul C. proc. civ., „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărâri cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege”.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Mențiunea „Definitivă” din decizia recurată nu poate afecta exercitarea căii de atac a recursului, aceasta fiind statuată de legiuitor.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele care urmează:

Un prim motiv de recurs vizează greșita aplicare a art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Potrivit recurentei, acțiunea în constatarea nulității absolute formulată de reclamant în condițiile dreptului comun este inadmisibilă, întrucât calea prevăzută de lege pentru protejarea pretinselor drepturi ale acționarilor, în situația în care s-ar considera vătămați de prevederile actului constitutiv este reglementată de art. 132 din Legea nr. 31/1900, care este o normă cu caracter special, spre deosebire de art. 1431 din Legea nr. 31/1990, care constituie o normă cu caracter general.

Conform dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, „Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței”.

Înalta Curte, așa cum a arătat anterior, constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată în temeiul dispozițiilor art. 5 din vechiul C. civ. și art. 1431 alin. (1) și (4) din Legea nr. 31/1990, având ca obiect constatarea nulității absolute a actului constitutiv al SC B. SA, în ceea ce privește clauza prevăzută de art. 29 alin. (8).

Principiul disponibilității, specific procesului civil, este consacrat de art. 9 alin. (2) din noul C. proc. civ., potrivit căruia „Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților”, în același sens statuând și art. 22 alin. (6) din același cod: „Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”.

Prin principiul disponibilității se înțelege și faptul că reclamantul trasează inițial cadrul procesual, aceasta trebuind să indice, între altele, părțile din proces, pretenția dedusă judecății, motivarea în fapt și în drept.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și la temeiul de drept invocat de către reclamant, reiese că în mod corect curtea de apel a reținut greșita soluționare a excepției inadmisibilității cererii și că acțiunea în nulitatea absolută a unui act juridic poate fi formulată de oricine justifică un interes, iar reclamantul, având calitatea de acționar la societate, justifică interesul și legitimarea procesuală activă pentru acțiunea de drept comun.

Alegația recurentei în sensul că inadmisibilitatea cererii se impune ca urmare a faptului că art. 132 din Legea nr. 31/1900, normă cu caracter special, spre deosebire de art. 1431 din Legea nr. 31/1990, care constituie o normă cu caracter general, va fi înlăturată.

Având în vedere principiul disponibilității mai sus enunțat, reclamantul este cel care decide pretenția pe care o supune judecății, motivarea în fapt și în drept a acesteia, instanța având obligația să se pronunțe numai asupra a ceea ce părțile au dedus judecății, fără a putea depăși, ca regulă, cadrul procesual stabilit de acestea.

De altfel, așa cum corect a apreciat Curtea de Apel, acțiunea în nulitatea unui articol din actul constitutiv nu poate fi respinsă ca inadmisibilă prin raportare la acțiunea în anularea hotărârilor adunării generale a acționarilor reglementată de art. 132 din Legea nr. 31/1990, deoarece actul constitutiv are natura unui act juridic încheiat între acționari, iar calea dreptului comun nu este interzisă nici expres și nici implicit de dispozițiile Legii speciale nr. 31/1990.

Ultimul motiv de recurs vizează greșita aplicare a art. 33 C. proc. civ.

Art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, invocarea pe calea acestui motiv a nerespectării unor reguli de procedură nefiind posibilă, fapt pentru care susținerile recurentei nu pot fi analizate.

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SA împotriva Deciziei civile nr. 124 din 25 ianuarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.

Obiect al acțiunii neevaluabil în bani. Stabilirea căii de atac (NCPC, Legea nr. 31/1990) was last modified: decembrie 4th, 2017 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.