Nulitatea căii extraordire de atac. Controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecații (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 949/2018

NCPC: art. 488 pct. 1-8, art. 489 alin. (1) și (3)

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol „Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488”.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci criticile formulate trebuie să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, se constată că, deși formal încadrat în dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., recursul nu face referiri la soluția dată de către instanța de apel și nu se arată care sunt, în concret, motivele de nelegalitate a deciziei recurate.

Referitor la daunele materiale, se constată că, în apel, instanța a reținut că dispozițiile art. 49 pct. 2 din Normele Comisiei de Supravegherea Asigurărilor impun ca daunele materiale să fie probate cu documente justificative, text legai special față de dispozițiile art. 26 alin. (1) din aceleași Norme, care prevăd că pretențiile pot fi dovedite cu orice mijloc de probă. Față de aceste dispoziții legale, instanța de apel a considerat drept dovedite acele daune materiale pentru care reclamanții au adus documente justificative și care au fost efectuate în legătură cu evenimentele privind înmormântarea și comemorarea defunctei, instanța a înlăturat susținerile reclamanților privind imposibilitatea preconstituirii sau a conservării înscrisurilor doveditoare, având în vedere trauma psihică prin care a trecut familia în respectivele momente. Astfel, deși apare firesc ca în momentele respective conservarea probelor să nu fie o preocupare a membrilor familiei care s-au îngrijit de înmormântarea defunctului, nu se poate reține totuși o imposibilitate în acest sens, legea permițând dovada cu martori doar în caz de imposibilitate de preconstituire sau conservare a înscrisurilor, iar nu când astfel de operațiuni nu ar fi imposibile, ci doar inoportune.

Prin motivele de recurs reclamanții susțin că daunele materiale reprezentând cheltuielile suportate de familie cu ocazia înmormântării victimei, ce au caracter cert, au fost acordate într-un cuantum prea mic, în condițiile în care, din declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond, a rezultat în mod clar realitatea cheltuielilor suportate de familie cu ocazia înmormântării victimei. Recurenții-reclamanți arată că instanța trebuia să țină seama și de faptul ca, în asemenea împrejurări, ar fi absurd a se pretinde preocuparea pentru preconstituirea de probe, în condițiile în care aceștia nu au prevăzut importanța chitanțelor în asemenea situații.

Chestiunile învederate de către reclamanți prin memoriul de recurs cu privire ia daunele materiale, astfel cum au fost redate mai sus, nu se raportează la considerentele instanței de apel și nu precizează în ce modalitate această instanță a pronunțat o hotărâre care să conțină motive contradictorii ori străine de natura pricinii sau ce dispoziții legale au fost greșit interpretate și aplicate. Recurenții-reclamanți au reluat apărările formulate în etapa procesuală anterioară privind o pretinsă imposibilitate de preconstituire a probelor, fără a se raporta la concluziile instanței de apel în sensul că în cauză nu este vorba de o imposibilitate de preconstituire, ci de o inoportunitate fără consacrare legală.

Referitor la daunele morale, recurenții-reclamanți nu aduc nicio critică propriu-zisă hotărârii instanței de apel, ci se limitează la a formula considerații generale privind tragedia suferită prin decesul victimei, împrejurarea că nicio sumă nu poate compensa trauma produsă, faptul că gravitatea prejudiciului și legăturile afective între reclamanți și victimă constituie criterii în evaluarea cuantumului despăgubirii, faptul că întinderea indemnizației trebuie să respecte principiul echității, să fie una susceptibilă a compensa suferința psihică, șocul emoțional, pierderea echilibrului urmare a dispariției fiicei/surorii/concubinei reclamanților.

Recurenții-reclamanți nu arată, astfel, care sunt aspectele de nelegalitate ale deciziei atacate în ceea ce privește evaluarea daunelor morale acordate, care sunt textele legale încălcate și în ce ar consta eventuala contrarietate în considerentele instanței de apel.

Aceasta în condițiile în care instanța de apel reține, în stabilirea daunelor morale, modul în care fiecare dintre reclamanți a fost afectat de moartea victimei, impactul pe care l-a avut decesul asupra vieții sociale și familiale, legăturile afective dintre reclamanți și victimă, practica judiciară în materie, împrejurarea că sumele acordate cu acest titlu nu trebuie să se transforme în amenzi excesive pentru asigurător ori în modalități de îmbogățire fără justă cauză pentru solicitanți.

Or, în motivele de recurs nu se regăsesc considerații cu privire la modalitatea în care instanța de apei a justificat întinderea despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, ci aprecieri generale legate de impactul pe care decesul victimei l-a avut asupra recurenților și de finalitatea pe care trebuie să o aibă compensațiile morale în asemenea cazuri.

Înalta Curte constată astfel că, deși au fost indicate ca temei juridic al memoriului de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pe de o parte, situațiile reglementate de aceste texte legale nu se regăsesc în critici le formulate, iar pe de altă parte, pretinsele critici de nelegalitate nu se raportează la considerentele deciziei atacate, sens în care calea extraordinară de atac este lovita de nulitate.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecații, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F. împotriva Deciziei nr. 1813/A din 24 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.