Nu cred că ai putea fi fericit fără împlinire în profesie

21 iul. 2016
5 voturi, medie: 4,60 din 55 voturi, medie: 4,60 din 55 voturi, medie: 4,60 din 55 voturi, medie: 4,60 din 55 voturi, medie: 4,60 din 5 (5 votes, average: 4,60 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 1254
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Nicolae Cîrstea: Bună ziua, suntem împreună cu d-na avocat Ligia Cătuna. Încercăm să vorbim despre cum se fac lucrurile în viață, despre alegerile în viață, despre ce înseamnă avocatura și alte idei care vor mai apărea pe parcursul discuției de astăzi.

Conferintele Video Universul Juridic

Ligia Cătuna: Domnule Cîrstea, mă bucur să vă regăsesc și, ca întotdeauna, nu puneți întrebări deloc ușoare. Întrebărilor dumneavoastră li s-ar putea răspunde foarte simplu, dar aș jigni întrebarea și l-aș jigni și pe cel care o pune.

Alegeri în viață. Alegeri în viață faci în fiecare zi. În ceea ce privește marile opțiuni, eu am susținut că ele sunt două. Dintotdeauna am spus așa: alegerea familiei și alegerea profesiei. Sunt doi stâlpi fără de care viața nu ar putea să fie echilibrată. Problema este să știi să construiești aceste două edificii și să știi să le ții într-un permanent echilibru.

Tinerețea aduce în primul rând entuziasmul și nevoia de afirmare în profesie. Aduce dorința tânărului de a fi cineva, de a-și crea un nume care să fie apoi transformat în renume. Și acest lucru presupune foarte multe sacrificii. Sacrificiile debalansează, oarecum, celălalt pilon. Și atunci, apare măiestria fiecăruia de a ști să echilibreze viața profesională cu viața de familie. De fapt, marea alegere este căutarea unui răspuns: Ce doresc să fiu și unde doresc să fiu eu cu adevărat? Nu poți trăi fără o profesie care să te reprezinte; și nu poți trăi fără o profesie pe care să o reprezinți. Și acest lucru cred că se manifestă cu mai mare precădere în domeniul juridic. Și dacă pot să vorbesc în continuare, o să vă spun și de ce.

Profesiile juridice, dintru început, te poziționează într-o anumită – să spunem – elită a intelectualității. Nu vreau să jignesc pe ceilalți mânuitori ai gândurilor, dar odată absolvită facultatea de Drept, privirea asupra societății și a supra a ceea ce înseamnă omul este mult mai globală, este mai complexă față de privirea pe care ți-o oferă absolvirea altor facultăți. Și atunci, dacă optezi pentru magistratură, tânărul care devine magistrat și după ce epuizează toate furcile caudine prin care trebuie să treacă pentru a dobândi calitatea de magistrat, se simte ocrotit prin ceea ce reprezintă el. M-am gândit mult care ar putea să fie diferența și ce anume lezează orgoliul tinerilor avocați în comparație cu magistrații.

Nicolae Cîrstea: Este, într-adevăr, un lucru care apasă și care desparte.

Ligia Cătuna: Da. N-ar trebui să despartă; pentru că răspunsul este în fiecare dintre noi. Dacă eu aleg să fiu magistrat, trebuie să aleg să fiu magistrat pentru ceea ce doresc eu să fiu pentru magistratură. Nu pentru imaginea pe care o are instituția judecătorului sau a procurorului.

Nicolae Cîrstea: Cred că 90% din alegerile care se fac astăzi în rândul tinerilor absolvenți sunt din acest punct de vedere, al imaginii externe și nu neapărat al constatărilor interioare.

Ligia Cătuna: Dați-mi voie să fac o paranteză și să pudrez un pic întâlnirea noastră cu un remember al unui interviu de anul trecut, pe care dumneavoastră mi l-ați luat, în care am spus că plec de la catedră.

Nicolae Cîrstea: Era una dintre întrebările de astăzi.

Ligia Cătuna: A fost o provocare pentru mine. Pentru că am ajuns să cred că un om se poate considera pe deplin împlinit atunci când poate să stea pe picioarele lui și nu are o instituție în spate. Atunci când este el și nu este numele instituției urmat de numele lui. Ca să mă explic mai bine: Un tânăr absolvent care îmbrățișează magistratura este aceeași plămadă din punct de vedere al formării juridice ca și un tânăr care dorește să intre în avocatură. Ce ar trebui să fie diferit? Doar modalitatea de aplicare a Dreptului. Crearea Dreptului de către avocat și de către judecător reprezintă, de fapt, același lucru.

Și atunci, avocatul tânăr nu ar avea voie să fie strivit, în ghilimele, de o eventuală poziție – care este, de fapt, doar o poziție instituțională – a colegului judecător, și trebuie să fie mai mândru decât judecătorul, pentru că el este cel care stă pe picioarele lui dintru început, și nu stă pe picioarele unei instituții care există deja. El este cel care își face un nume dintru început, pe când… Haideți să vă pun o întrebare, ca să-mi explic mai bine gândurile: Ați auzit de mari avocați de bară.

Nicolae Cîrstea: Absolut, s-au scris și cărți.

Ligia Cătuna: De mari avocați de carieră. Cunoașteți expresia magistrat de carieră?

Nicolae Cîrstea: Sunt.

Ligia Cătuna: Se utilizează? Dar nu la același nivel. Deci, dacă privim per ansamblu, noțiunea de avocat de bară are o sferă mult mai cuprinzătoare în viața practică, decât cea a noțiunii magistrat de carieră. Eu îmi doresc să mai pot vedea umplerea de conținut a acestei expresii a magistratului de carieră. A magistratului în care, dacă intri în sală, ai senzația că intri într-o biserică, în care nu poți să respiri pentru că trebuie să te asculți pe tine, în interiorul tău, să asculți ceea ce spune judecătorul, și, de fapt, în schimbul de replici și din ciocnirile de arme juridice, fiecare să plece mai îmbogățit, iar justițiabilul să aibă senzația că i s-a făcut o mare dreptate. Pentru că până acum noi ne-am confruntat cu jelania celor care vorbesc despre marile nedreptăți din Justiție.

Venind la căutare. Și mă refer la absolvenții facultăților de Drept. Te poți duce dintru început spre o profesie care nu te reprezintă. Vă rog să mă credeți că un avocat timid este un avocat inexistent în planul pledoariilor. Dar un avocat timid poate să fie extraordinar de bun în activitatea de consiliu și în consultanța juridică. Un judecător care nu este cumpătat în viața de zi cu zi, care nu știe psihologie, care nu este apropiat de oameni, care nu înțelege ce înseamnă de fapt acel raport juridic care se stabilește între oameni, nu este raportul din cărți, subiecte, obiect, conținut. Nu, este un raport între oameni. Acel judecător întotdeauna va fi poate perfect din punct de vedere al științei Dreptului, dar cu un minus în aplicarea actului de dreptate, în pronunțarea Dreptului.

Nicolae Cîrstea: Ați făcut o pledoarie nu numai pentru avocatură, dar mai ales pentru o alegere corectă în carieră, dar și în viață. N-ai putea fi fericit în viață, așa cum spuneați, cu alegerile tale, dacă profesia nu te-ar împlini și n-ai putea fi împlinit în viața profesională, dacă profesia nu te-ar împlini.

Ligia Cătuna: Nu cred că ai putea fi fericit fără împlinire în profesie. Pentru că nu suntem budiști, nu suntem asceți. Vedeți că trăim într-o epocă în care totul se cumpără pe bani. Mâncăm cu ajutorul unor sume de bani pe care le plătim, citim cu ajutorul unor sume de bani, avem softuri pe care trebuie să le plătim – ca să mă refer la proprietatea intelectuală – și, din păcate, în ochii multor tineri măsura valorii este dată de cuantumul sumelor din conturile bancare sau din buzunar. Nu cred că se vor schimba lucrurile foarte curând și nici nu știu dacă trebuie să se schimbe raportarea la cât anume câștigă un anumit om. Cred, însă, că trebuie să se schimbe altceva. Că acel om care câștigă atât de mult, câștigul lui este, de fapt, măsura valorii lui umane și măsura valorii lui sociale. Altfel spus, mă doare dacă văd un ticălos milionar, dar mă plec în fața unui milionar care trudește de dimineața până seara într-o profesie sau într-o meserie în care crede.

Nicolae Cîrstea: Putem face alegerile care trebuie, alegerile corecte, fără repere? Reperele stau la baza alegerilor sau stau, mai degrabă, argumentele de care vorbeați mai devreme?

Ligia Cătuna: Domnule Cîrstea, e nevoie de repere. Dar, la nivelul reperelor cred că trebuie să dăm dovadă de o mobilitate în gândire. Am un reper la o anumită vârstă și, dacă mă încrâncenez să rămân cu același reper – pe care, sigur, e de dorit să îl ajung în ascensiunea mea – nu mai am altă țintă. Fiecare vârstă trebuie să-ți aibă propriile repere. Și fiecare vârstă trebuie să vizeze atingerea unui alt țel; pentru că altfel ne-am opri. Dacă ne oprim, ne blazăm. Dacă ne blazăm și nu mai avem entuziasm, nu mai putem să facem nimic.

Nicolae Cîrstea: Sau nu mai trăim așa cum ar trebui.

Ligia Cătuna: Ba trăim. Trăim, dar suntem ca într-un acvariu. Și în acvariu există socializare între pești. Mă rog, e mult spus socializare. Dar trebuie să ieșim din acvariu – este o expresie atât de cunoscută din mediul american: Haideți să ieșim din cutie. Trebuie să știm să ieșim din cutie. Și nu spun că este ușor. Nu spun că e ușor să înlocuiești confortabilul spre care ai tins și pe care l-ai obținut, pentru o nouă provocare. Dar dacă nu te autoprovoci, vei fi provocat de ceilalți. Și de ce să ai frustrarea că trebuie să fac, când poți să ai bucuria de a spune: vreau să fac.

Nicolae Cîrstea: Am discutat de argumentele pentru profesia de avocat, despre repere în viață. Care ar fi reperele dumneavoastră în profesia de avocat, despre care vorbiți întotdeauna atât de frumos?

Ligia Cătuna: Vai, ce-mi faceți cu aceste întrebări domnule Cîrstea. Răspunsul meu nu este pentru cei tineri. Pentru că tinerii avocați doresc cum să fie, avocați de multinaționale, să se manifeste plenar în tot ceea ce pot ei să dăruiască. La vârsta pe care eu o am acum, cred că e momentul să mă reîntorc la avocatura foarte clasică, aceea a discuției om cu om, privire în privire. Pentru că mult timp am făcut consultanța aceasta care se practică prin intermediul mijloacelor moderne, corespondență electronică. Sunt foarte mulți clienți pe care-i știu foarte bine, dar de fapt nu i-am văzut niciodată.

Nicolae Cîrstea: Avocatură impersonală, practic.

Ligia Cătuna: Avocatura aceasta despre care dumneavoastră spuneți că este impersonală este, de fapt, speța de la seminar. Deci avocatul care stă în fața calculatorului și oferă consiliu este, de fapt, studentul din sala de seminar care trebuie să găsească răspunsul la problema oferită ca temă spre discuție.

Cred că, totuși, avocatura adevărată presupune discuția directă cu clientul. Fiindcă, așa cum am spus înainte, raportul juridic îl poți schematiza foarte frumos pe o bucată de hârtie, dar câte ascunde el în spate, care sunt toate mecanismele umane care declanșează nașterea, modificarea sau respingerea raportului juridic, oare câți dintre juriști se mai gândesc la aceste aspecte? Oare câți dintre juriști știu, de fapt, ce înseamnă, în viața de zi cu zi, o sarcină, o condiție, un termen? Sau câți dintre penaliști pot să înțeleagă, dacă nu li se explică concret de către avocat, care este situația care a generat devierea incriminată penal?

Nicolae Cîrstea: În încheierea discuției noastre, aș vrea să tragem niște concluzii. Și aș fi foarte curios și aș vrea să primesc din partea dumneavoastră câteva lucruri pe care le reprezintă profesia de avocat. Care este frumusețea avocaturii?

Ligia Cătuna: Vreți să nu ne mai oprim din acest interviu? Frumusețea avocaturii este greu de descoperit. Îți trebuie răbdare ca să înțelegi, după ani de muncă, ce este, de fapt, frumos. Știți ce este frumos? Că poți să faci bine, așa cum în același timp este cumplit că poți să faci și foarte mult rău. Este o profesie făcută de oameni, în primul rând pentru oameni și abia apoi pentru subiecte colective de drept. În avocatură este frumos că ai posibilitatea să te duelezi, dacă o faci cu fairplay. Este frumos că ai posibilitatea să-ți dezvolți ideile și să creezi dosare dacă ai în față un judecător care are paciența și înțelepciunea să te înțeleagă. Și ceea ce ste cel mai frumos, dar în același timp cel mai riscant, în această profesie, este buna credință. Am ținut odată un curs mai tinerilor avocați, mi s-a cerut să vorbesc despre principiile procesului civil. Și m-am jucat la acel curs. Am vorbit despre toate principiile procedurii civile, aplicându-le la profesia de avocat. Și am spus că fiecare principiu în parte se aplică profesiei de avocat și nu s-ar putea vorbi despre avocatură dacă n-am avea contradictorialitate, oralitate, bună credință ș.a.m.d.

Nicolae Cîrstea: Foarte frumos, emoționant. Cred că ne-am încărcat emoțional foarte mult în această discuție pe care am avut-o. Vă mulțumesc d-na profesor. E întotdeauna o bucurie și o fericire. După ce tot zbuciumul acesta al zilelor de deplasare se termină, rămâi cu niște lucruri care rămân în mintea ta ca niște repere. Iată, am fost la Timișoara, am discutat cu 20 de oameni, care sunt reperele lucrurilor cu care ajungi acasă după o deplasare de felul acesta? Iar discuția de astăzi a fost, întra-adevăr, nu numai emoționantă, dar și foarte încărcată.

Ligia Cătuna: Vă mulțumesc mult și vă felicit pentru tot ceea ce faceți. Mă gândeam tot astăzi, în drum spre întâlnirea cu dumneavoastră, că ați reușit să creați nu numai o infrastructură impresionantă și să dezvoltați o editură de care se știe și de care s-a auzit. Dar așa, în timp și peste timp, ați știut să creați niște prietenii juridice, prietenii de Drept. Și dacă spun prietenii de Drept, înseamnă că ele nu mai pot fi înlocuite, pentru că sunt de jure.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc foarte mult.

Ligia Cătuna: Și eu vă mulțumesc.

Nu cred că ai putea fi fericit fără împlinire în profesie was last modified: iulie 19th, 2016 by Ligia Cătuna
0 Shares

Vă recomandăm:

Despre autor:

Ligia Cătuna

Ligia Cătuna

Ligia Cătuna: „Pentru prieteni sunt Ligia. Ligia si atât. Restul chiar nu are importantă in relația de suflet”.Este doctor în drept, avocat din anul 1987, membru fondator al Societăţii Civile de Avocaţi „Ligia Cătuna şi Asociaţii” și profesor universitar.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter