Noţiunea de „greşeală materială”. Greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate

27 iul. 2022
Vizualizari: 1381
  • NCPC: art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3
  • NCPC: art. 508

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 8.02.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, anularea Hotărârilor privind componența congresului efectiv al avocaților, constituirea Consiliului U.N.B.R. a Comisiei Permanente și a celorlalte organe ale profesiei ce au în componență membrii care, în opinia reclamantului, nu aveau dreptul de a fi aleși și nici chiar să participe.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 482 din 29 ianuarie 2020)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

  • dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
  • instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepție, noțiunea de „greșeală materială” nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, anume, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Aceasta este admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de art. 503 C. proc. civ. având în vedere că tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost făcută bine în fond, ci pentru ca s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.

Cu privire la motivul invocat încadrat la art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., noțiunea de „greșeală materială” reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția respectivă. Se înscriu în această sferă, de exemplu, anularea unui recurs ca netimbrat, deși la dosar exista dovada achitării taxei de timbru; respingerea unui recurs ca tardiv, în condițiile în care la dosar exista proba depunerii sale în termen și altele de aceeași natură. În toate aceste situații, decizia pronunțată în recurs nu vizează fondul cauzei, ci se rezumă la chestiuni strict de formă; altfel spus, recursul nu este soluționat în fond, ci prin admiterea unei excepții.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că acest motiv al contestației în anulare se referă la săvârșirea unei erori materiale, în sensul de greșeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea fondului și care au determinat soluția pronunțată, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, însă criticile invocate de contestator nu se subscriu noțiunii de „greșeală materială”, fiind aspecte ce țin de judecata litigiului.

Deci, fiind o cale de retractare, contestația în anulare nu poate fi executată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, nefiind admisibilă repunerea în discuție a unor probleme de drept și de fapt ce au fost soluționate de instanța de fond și instanța de recurs, în mod definitiv.

În măsura în care, în realitate ar exista o greșeală de judecată ea nu poate fi îndepărtată pe calea contestației în anulare, pentru că ar însemna să se admită un „recurs contra unei decizii dată în recurs”, și astfel s-ar aduce atingere caracterului definitiv al unor astfel de decizii, dar și regulilor de bază ale autorității de lucru judecat și asigurării stabilității raporturilor juridice civile, și în final, principiului preeminenței dreptului, adeseori amintit în jurisprudența relevantă a Curții Europene pentru Drepturile Omului.

În ceea ce privește celălalt motiv al contestației prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3, respectiv „omisiunile” instanței de fond în a se pronunța asupra aspectelor invocate de către contestator în cuprinsul contestației, Înalta Curte constată că instanța de recurs a avut în vedere fiecare motiv pe care recurentul-reclamant l-a invocat în susținerea cererii de recurs, analizându-l în mod separat și detaliat, prin raportare la toate probele administrate în dosar, iar nemulțumirea recurentului-reclamant referitoare la modalitatea de interpretare a probatoriilor administrate și la motivele de drept pe care instanța de recurs și-a întemeiat soluția pronunțată nefiind de natură să ducă la concluzia că prezenta contestație este întemeiată.

De asemenea, se constată că în cuprinsul deciziei se regăsesc considerentele pentru care s-a menținut sentința recurată, reținându-se că recurentul dă o interpretare eronată dispozițiilor din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare la data emiterii actelor administrative contestate.

Cu privire la motivul încadrat în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în literatura și în practica judiciară s-a făcut în mod constant deosebirea între motivele de casare și argumentele prezentate în susținerea acestor motive, cu precizarea că textul arătat are în vedere numai omisiunea instanței de recurs de a examina unul dintre motivele casare, respectiv de nelegalitate invocate de recurent, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de modificare sau de casare pe care îl sprijină.

Totodată este de arătat că în doctrină și în jurisprudență s-a statuat în același timp că, nu poate constitui motiv de contestație în anulare neînsușirea motivului de casare de către instanță, dacă aceasta l-a analizat, deoarece, într-un fel sau altul, prin ipoteză, instanța de recurs nu a omis să examineze motivul de casare, respectiv de modificare.

A admite soluția contrară ar conduce la transformarea contestației în anulare într-o cale ordinară de atac îndreptată împotriva deciziilor instanțelor de recurs.

În completarea considerațiunilor teoretico-jurisprudențiale de mai sus, apreciate ca utile dar și necesare în contextul examinării punctuale în cele ce urmează, a susținerilor contestatorului, Înalta Curte arată, de asemenea cu titlu general valabil în materia acestei căi extraordinare de atac, că, tot în practica judiciară s-a decis, în mod constant, că instanța de recurs nu este obligată să răspundă separat, fiecăruia dintre argumentele invocate în dezvoltarea unui motiv de recurs, ci este îndreptățită să le grupeze pentru a răspunde motivelor invocate printr-unul sau mai multe considerente comune.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Trecând la analiza efectivă a motivelor contestației în anulare, în coordonatele doctrinare și jurisdicționale mai sus expuse Înalta Curte reține că argumentele prezentate de contestator nu pot fi subsumate cazului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. deoarece instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate de acesta și a antamat toate problemele puse în discuție prin cererea de recurs.

Astfel, instanța de recurs a reținut că, deși recurentul consideră că Hotărârea nr. 7 a Congresului avocaților din 6-7 iunie 2015 privind alegerea Consiliului de administrație al Casei de Asigurări a Avocaților (Consiliul CAA) este nelegală deoarece ar exista incompatibilitate între calitatea de membru atât în Consiliul UNBR cât și în Consiliul CAA, nu a indicat nici un text legal care să instituie pretinsa incompatibilitate, ci a ajuns la această concluzie pe cale de interpretare a dispozițiilor art. 327 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat.

Or, în lipsa unui text legal explicit, raportat exclusiv la critica recurentului, Înalta Curte a constatat că Hotărârea nr. 7 a Congresului avocaților din 6-7 iunie 2015 este legală, fiind conformă cu actele normative cu caracter superior în ierarhia actelor normative.

Temeiul de drept al soluției.

Pentru toate argumentele arătate, apreciind că în cauză nu subzistă motivele invocate ca temei legal al contestației în anulare, în baza art. 508 coroborat cu art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația formulată împotriva deciziei nr. 2188 din data de 24 mai 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiției, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016.

Sursa informației: www.scj.ro.

Noțiunea de „greșeală materială”. Greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate was last modified: iulie 27th, 2022 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.