Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege. Inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale (NCPP, Constituția României, L. nr. 47/1992)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 101/2019

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 425^1 alin. (1), art. 597 alin. (7), art. 598 alin. (1) lit. c), art. 599 alin. (1); Constituția României: art. 126; L. nr. 47/1992: art. 29

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Contestația la executare nu reprezintă o cale de atac, ci o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive.

În cauză, titlul împotriva căruia s-a formulat contestația la executare de către condamnatul A., în temeiul art. 598 lit. c) C. proc. pen., este reprezentat de decizia penală nr. 455/A din 3 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2015, care constituie hotărârea pronunțată de către instanța de apel, ca ultim grad de jurisdicție ordinară.

Înalta Curte constată că, prin decizia atacată de către condamnat, s-a statuat cu caracter definitiv asupra lămuririi dispozitivului deciziei penale nr. 455/A din 03.11.2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, în sensul că se invocă anumite probleme de ordin administrativ, care nu au nici un fel de impact asupra executării pedepsei.

Titlul reprezentat de o decizie pronunțată în calea ordinară a apelului nu poate fi lămurit decât printr-o hotărâre judecătorească de același tip, cu aceeași forță juridică, pronunțată de instanța ce a pronunțat și hotărârea a cărei lămurire se solicită, sens în care sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. care prevăd că (…) în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, cum hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită nu este supusă vreunei căi de atac, și hotărârea pronunțată în contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este definitivă.

Prin urmare, contestatorului condamnat nu îi este recunoscută calea de atac a contestației împotriva deciziei penale nr. 525/A din data de 19 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 599 alin. (1) raportat la art. 597 alin. (7) și art. 425^1 alin. (1) C. proc. pen.. formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

– excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

– excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

– excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

– excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de către condamnatul A. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 599 alin. (1) raportat la art. 597 alin. (7) și art. 425^1 alin. (1) C. proc. pen., în vigoare, iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normelor ce fac obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Înalta Curte constată că dispozițiile legale a căror constituționalitate se contestă nu au legătură cu soluția ce poate fi pronunțată în cauză de vreme ce legea nu permite formularea unei contestații în prezenta cauză, astfel cum s-a menționat în considerentele prezentei decizii.

Or, inadmisibilitatea căii de atac formulată de condamnatul A. conduce de plano la inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, sesizarea instanței de contencios constituțional neputând avea un efect real asupra soluției din prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 599 alin. (1) raportat la art. 597 alin. (7) și art. 425^1 alin. (1) C. proc. pen.. formulată de contestatorul A..

De asemenea, în temeiul art. 598 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 525/A din data de 19 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.