Normă și lege – câteva distincții conceptuale

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

1. Conceptele

Distincția dintre Normă și Lege este prezentă încă în filosofia lui Platon. În special în lucrarea sa „Republica” există o distincție între ceea ce el numește „dreptate naturală” sau „lege divină” (Nomos) și „dreptate convențională” sau „drept uman” (Thesis). Platon susține că justiția naturală, legea divină (Nomos), are rădăcinile în principii transcendente care există dincolo de societatea umană. Spre deosebire de justiția naturală (Nomos), justiția convențională sau legea umană (Thesis) este condiționată de convențiile și acordurile sociale stabilite de societățile umane, create de autoritățile politice pentru a menține ordinea și a reglementa comportamentul uman în contextul orașului-stat (polis)^[1]. Platon folosește alegoria peșterii pentru a ilustra distincția dintre tărâmul aparenței (lumea justiției convenționale) și tărâmul realității (lumea justiției naturale)^[2].

Încă de la începuturile ei clasice filosofia ne sugerează analiza distincțiilor dintre două concepte fundamentale în guvernarea societății: normă și lege. Elucidând aceste diferențieri conceptuale oferim un posibil punct de plecare pentru înțelegerea dinamicii complexe a ordinii sociale, moralității și guvernării^[3].

Normele sunt principii stabilite sau standarde de comportament care sunt considerate tipice, adecvate sau acceptabile într-o anumită societate, grup sau context. Ele sunt adesea reguli informale, nescrise, care sunt implicit înțelese și urmate de membrii comunității, cu rol în coeziunea în cadrul grupurilor. În schimb, legile sunt reguli și reglementări formale stabilite de o autoritate de guvernare, de obicei un guvern, pentru a menține ordinea și a pune în aplicare normele societale^[4]. Ele se bazează pe procese legislative și sunt adesea întemeiate pe principii morale, etice și culturale^[5].

Încă de la această primă aproximare logică apare importanța înțelegerii distincțiilor conceptuale dintre norme și legi. Normele și legile joacă roluri complementare în menținerea ordinii și coeziunii sociale. Recunoscând diferența dintre norme și legi, oamenii pot acorda prioritate respectării obligațiilor legale, respectând, în același timp, convențiile sociale^[6]. Înțelegerea distincțiilor dintre ele asigură societatea că legile sunt aliniate cu normele și valorile societății, sporindu-le eficacitatea și legitimitatea^[7].

2. Abordări interdisciplinare

Normele și legile reflectă valorile și tradițiile culturale.

Psihologia evoluționistă susține că normele sociale au evoluat ca mecanisme adaptative pentru a promova cooperarea, ajutorul reciproc și supraviețuirea în grup în rândul comunităților umane timpurii. Norme precum reciprocitatea, corectitudinea și altruismul ar putea să fi apărut pentru a spori succesul indivizilor din cadrul grupurilor. Aceste norme sociale au fost transmise apoi prin procese culturale precum imitația și comunicarea^[8].

Antropologii culturali sugerează că normele sociale suferă procese evolutive similare cu evoluția biologică, în care normele de succes sunt perpetuate și transmise în timp. Normele care îmbunătățesc coeziunea socială, cooperarea și armonia de grup sunt mai susceptibile să reziste și să se răspândească în cadrul unei societăți, în timp ce cele care sunt dezadaptative sau ineficiente pot declina sau pot fi înlocuite cu norme alternative.

Normele îndeplinesc funcții esențiale și sunt parte integrantă a funcționării sistemelor sociale și contribuie la stabilitatea, coerența și rezistența comunităților umane^[9]. Încălcarea moravurilor duce adesea la dezaprobări sau pedepse sociale puternice^[10]. Un nivel mai puternic de normativitate o au tabuurile, care sunt norme sociale puternice ce interzic anumite comportamente sau practici din cauza credințelor culturale, religioase sau morale. Încălcarea tabuurilor poate duce la consecințe sociale grave. Aceste norme pot varia mult, în funcție de culturi și perioade istorice^[11].

Globalizarea și schimbările societale pot influența dezvoltarea și transformarea normelor sociale. Interconectarea sporită, schimburile culturale, progresele tehnologice și schimbările demografice pot duce la difuzarea normelor între culturi, la apariția de noi norme și la erodarea sau modificarea normelor tradiționale.

Normele sociale sunt adesea instituționalizate prin instituții formale, cum ar fi sistemele juridice, organizațiile religioase, instituțiile de învățământ și structurile guvernamentale. Legile sunt aplicabile prin diferite mecanisme, inclusiv procese judiciare, agenții de aplicare a legii și sancțiuni legale. Ele variază în domeniul de aplicare și specificitate, de la principii largi de justiție și egalitate până la reglementări detaliate care reglementează activități sau industrii specifice^[12].

Evoluția istorică a sistemelor juridice este un proces complex și cu mai multe fațete, care a fost modelat de diverși factori culturali, sociali, economici și politici de-a lungul istoriei umane. O piatră de hotar semnificativă în evoluția sistemelor juridice a fost codificarea legilor în coduri scrise (unul dintre cele mai cunoscute exemple timpurii este Codul lui Hammurabi). Sistemul juridic roman, cu accent pe principiile echității, justiției și raționalității, a exercitat o influență profundă asupra dezvoltării tradițiilor juridice occidentale. Perioada medievală a asistat la apariția a două tradiții juridice distincte: dreptul comun (evoluat din decizii regale) și dreptul civil (influențat de dreptul roman, caracterizat prin coduri juridice). Epoca iluminismului și ascensiunea ulterioară a statelor naționale au adus schimbări semnificative sistemelor juridice din întreaga lume, prin adoptarea constituțiilor scrise, separarea puterilor și înființarea de instituții juridice. În epoca contemporană, sistemele juridice sunt din ce în ce mai influențate de globalizare, progrese tehnologice și schimburi culturale.

3. Diferențierea conceptuală între norme și legi

Așa cum se arată caracteristicile legilor, diferența dintre ele și norme începe să capete conturul conceptual. Dar ceea ce diferențiază categoric diferite tipuri de legi față de norme sunt mecanismele prin care este asigurată conformitatea, legile fiind puse în aplicare prin mecanisme specifice, statale.

Normele, pe de altă parte, sunt reguli sau așteptări informale care ghidează comportamentul în cadrul unei societăți sau al unui grup social. Ele sunt de obicei aplicate prin sancțiuni sociale, deoarece normele apar organic în cadrul unei societăți bazate pe valori, tradiții sau practici culturale comune, mai degrabă decât să fie create sau impuse în mod explicit de o autoritate^[13]. Legile sunt aplicate prin sancțiuni legale de către stat, în timp ce normele sunt aplicate prin sancțiuni sociale în cadrul comunității^[14]. Cu toate acestea, pot exista suprapuneri și interacțiuni între norme și legi în cadrul unei societăți, deoarece sistemele juridice reflectă și codifică adesea anumite norme societale.

Această diferențiere dintre norme și legi are la bază diferența dintre sursele lor de autoritate: legile își derivă autoritatea din sistemul juridic al unui organism de conducere, cum ar fi un guvern sau un organism legislativ. Sursa de autoritate pentru legi este înrădăcinată în cadre juridice și instituții, în timp ce sursa de autoritate pentru norme se bazează pe acceptarea culturală și socială. În schimb, normele pot prezenta grade diferite de universalitate, în funcție de contextul lor cultural sau social. În timp ce unele norme pot fi răspândite și profund înrădăcinate în diferite societăți, altele pot fi specifice anumitor comunități sau grupuri. Normele pot fi mai flexibile și mai adaptabile în comparație cu legile, deoarece evoluează în timp ca răspuns la schimbarea dinamicii sociale și la schimbările culturale. Ele pot fi supuse negocierii, reinterpretării sau abandonului pe baza schimbărilor societale sau a preferințelor individuale.

Distingerea normelor de legi în ceea ce privește domeniul de aplicare și specificitatea implică luarea în considerare a amplorii aplicării lor și a nivelului de detaliu pe care îl oferă. Legile abordează adesea categorii largi de conduită sau domenii de interacțiune socială, cum ar fi dreptul penal, dreptul contractual sau dreptul administrativ, dar pot fi și foarte specifice. Normele cuprind o gamă largă de așteptări sociale, obiceiuri și reguli informale care ghidează comportamentul într-o comunitate sau grup social.

4. Interacțiunea dintre norme și legi

Interacțiunea dintre norme și legi implică adesea o întărire reciprocă, unde normele juridice și normele sociale se aliniază, susținându-se și consolidându-se reciproc. Când normele legale sunt în concordanță cu normele sociale existente, ele tind să fie mai ușor acceptate și respectate de indivizii dintr-o societate. Indivizii sunt mai susceptibili de a respecta legile care reflectă și întăresc normele și valorile sociale existente. Atunci când normele legale se aliniază cu normele sociale profund înrădăcinate, este mai probabil ca acestea să fie internalizate de indivizi, ceea ce duce la o mai mare conformitate și acceptare.

Normele sociale pot completa mecanismele de aplicare a legii prin promovarea conformării voluntare și a controlului social. În comunitățile în care anumite comportamente sunt stigmatizate sau inacceptabile din punct de vedere social, indivizii își pot autoregla comportamentul chiar și în absența sancțiunilor legale. În schimb, normele legale susținute de legi aplicabile pot întări normele sociale prin furnizarea de mecanisme formale de sancționare a comportamentului deviant. Consecințele juridice ale nesocotirii normelor sociale pot consolida aplicarea și descuraja încălcarea acestora^[15]. Alinierea dintre normele legale și cele sociale creează o buclă de feedback în care schimbările dintr-un domeniu îl influențează pe celălalt.

Interacțiunea dintre norme și legi poate implica, de asemenea, norme și cadre juridice conflictuale. În astfel de cazuri, apar discrepanțe între așteptările societății și cerințele legale, ceea ce duce la tensiuni și provocări în aplicarea legii în condițiile diversității culturale și sociale și ale perspectivelor diverse. Conflictele pot apărea atunci când cadrele legale rămân în urmă sau nu reușesc să reflecte normele și valorile sociale emergente.

Normele conflictuale pot crea provocări în aplicarea legii și pot contribui și la ambiguitatea juridică, ceea ce face dificilă interpretarea și aplicarea consecventă a legilor^[16].

Normele conflictuale pot ridica preocupări legate de drepturile omului, în special în cazurile în care practicile culturale sau religioase încalcă drepturile și libertățile fundamentale. Înțelegerea acestor influențe este esențială pentru a naviga în complexitatea dreptului și a societății și pentru a promova sisteme juridice care reflectă și susțin valorile și aspirațiile societății.

Concluzii

Eforturile de armonizare a cadrelor juridice cu standardele internaționale privind drepturile omului pot întâmpina rezistență din partea grupurilor societale care aderă la norme conflictuale. Realizarea unui echilibru între diversitatea culturală și imperativele drepturilor omului rămâne o provocare complexă și continuă. Normele și cadrele juridice conflictuale evidențiază complexitățile inerente interacțiunii dintre așteptările societății și cerințele legale. Abordarea acestor conflicte necesită sensibilitate la diversitatea culturală, reacție la dinamica socială în schimbare și angajamentul de a susține principiile universale ale drepturilor omului în cadrul sistemelor juridice.

Relația dintre norme și legi implică o interacțiune complexă în care aplicarea legii influențează normele sociale, iar cadrele juridice sunt modelate de așteptările și valorile societății, care evidențiază interconexiunea dintre lege și societate și subliniază importanța luării în considerare atât a mecanismelor legale formale, cât și a dinamicii sociale informale în înțelegerea comportamentului și promovarea schimbării sociale.

 

Referințe bibliografice

Cărți

1. Fuller, L. L. (1964), The Morality of Law, Yale University Press.

2. Hart, H. L. A. (1961), The Concept of Law, Oxford University Press.

3. Marmor, A. (2012), Social Conventions: From Language to Law, Princeton University Press.

4. Platon, (1986), Republica, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

5. Raz, J. (1979), The Authority of Law: Essays on Law and Morality, Oxford University Press.

6. Roberts, J. V., & Hough, M. (Eds.). (2008), Changing Attitudes to Punishment: Public Opinion, Crime and Justice, Willan Publishing.

7. Searle, J. R. (1995), The Construction of Social Reality, Free Press.

8. Tamanaha, B. Z. (2001), A General Jurisprudence of Law and Society, Oxford University Press.

Articole

1. Black, J. (2001), Critical Reflections on Regulation, Australian Journal of Legal Philosophy, 26, pp. 1-20.

2. Sunstein, C. R. (1996), Social Norms and Social Roles, Columbia Law Review, 96(4), p. 903-968.

3. Weinberg, J. (2007), Normativity and Law, Ratio Juris, 20(4), pp. 453-479.

---