Condiţiile de punere în aplicare a mecanismelor de siguranţă şi categoriile de contracte cărora li se aplică măsurile de protecţie (Norma ASF nr. 8/2016)

În M. Of. nr. 76 din 2 februarie 2016, s-a publicat Norma Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) nr. 8/2016 privind condițiile de punere în aplicare a mecanismelor de siguranță și categoriile de contracte cărora li se aplică măsurile de protecție.

Cap. I („Domeniul de aplicare”)

Art. 1 la primul alineat stabilește obiectul de reglementare al respectivei norme, și anume:

a) condițiile de punere în aplicare a mecanismelor de siguranță prevăzute la cap. V din Legea nr. 246/2015 privind redresarea și rezoluția asigurătorilor (M. Of. nr. 813 din 2 noiembrie 2015), denumită în continuare Legea nr. 246/2015:

b) categoriile de contracte cărora li se aplică măsurile de protecție în cadrul procedurii rezoluției, prevăzută de Legea nr. 246/2015.

Conform alineatului următor, termenii și expresiile din respectiva normă au înțelesul prevăzut de Legea nr. 246/2015 sau de Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare (M. Of. nr. 800 din 28 octombrie 2015), în cazul în care nu contravin Legii nr. 246/2015.

Cap. II („Condiții de punere în aplicare a mecanismelor de siguranță”)

Art. 2 stabilește la primul alineat faptul că, în vederea aplicării principiului prevăzut la art. 44 lit. g) din Legea nr. 246/2015 în condițiile aplicării instrumentelor și competențelor de rezoluție, Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare ASF, în calitate de autoritate de rezoluție, emite o decizie prin care solicită asigurătorului aflat în rezoluție efectuarea unei evaluări de către un auditor financiar, persoană juridică, pentru a se stabili dacă principiul a fost respectat.

Conform alineatului următor, costul evaluării se suportă de către asigurătorul aflat în rezoluție.

Art. 3 are următorul conținut:

„(1) Evaluarea, efectuată în scopul determinării tratamentului acționarilor și creditorilor, în cadrul aplicării instrumentelor de rezoluție sau competenței de rezoluție, față de condițiile aplicabile în cadrul procedurii insolvenței, va avea conținutul minim prevăzut la art. 134 alin. (2) și (3) din Legea nr. 246/2015.

(2) Auditorul financiar va efectua evaluarea cu respectarea standardelor aplicabile și va întocmi un raport de evaluare în limba română, care va fi transmis către asigurătorul aflat în rezoluție și către ASF.

(3) ASF poate solicita auditorului financiar detalii, clarificări sau explicații cu privire la activitatea desfășurată, precum și documentele întocmite de către acesta în cazul în care clarificările sunt considerate insuficiente.

(4) Evaluarea va determina cuantumul sumei pe care ar fi trebuit să îl primească fiecare dintre acționarii și creditorii a căror creanțe nu au fost transferate unei instituții-punte, unui asigurător sau unui vehicul de administrare a activelor, în cazul în care asigurătorul ar fi fost lichidat prin procedura insolvenței, conform prevederilor Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare.

(5) Evaluarea se va raporta la momentul luării deciziei privind aplicarea măsurilor de rezoluție”.

Art. 4 prevede următoarele:

„(1) În cazul în care în urma evaluării rezultă că pierderile suportate de acționari și de creditorii a căror creanțe nu au fost transferate unei instituții-punte, unui asigurător sau unui vehicul de administrare a activelor, au fost mai mari decât cele care ar fi fost suportate în cadrul procedurii de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare, aceștia au dreptul la plata diferenței din partea Fondului de rezoluție pentru asigurători.

(2) ASF, în calitate de autoritate de rezoluție, va comunica fiecărui acționar și creditor prevăzut la alin. (1) suma reprezentând diferența pe care aceștia sunt îndreptățiți să o primească, în termen de o lună de la primirea raportului de evaluare, precum și datele de identificare ale Fondului de rezoluție pentru asigurători, care le va achita suma.

(3) Acționarii și creditorii prevăzuți la alin. (1) pot solicita plata sumei prevăzute la alin. (2) în cadrul termenului general de prescripție”.

Cap. III („Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească auditorul financiar”)

Art. 5 reglementează condițiile cumulative pe care auditorul financiar care efectuează evaluarea conform prevederilor art. 134 din Legea nr. 246/2015 trebuie să le îndeplinească:

a) să fie persoană juridică:

b) să dețină calificativul maxim „A” obținut la ultima evaluare realizată de către Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR):

c) activitatea desfășurată în domeniul auditului financiar și responsabilitățile exercitate în cadrul acesteia să ateste că are o bună reputație profesională locală sau internațională:

d) să dețină experiență internațională în ceea ce privește misiunea de audit pe care o va desfășura, respectiv să fi participat în ultimii 5 ani la acțiuni de audit de tipul evaluarea calității activelor sau evaluarea activelor și pasivelor societăților din domeniul financiar-bancar sau la acțiuni de evaluare în scopul rezoluției unei societăți din domeniul financiar-bancar:

e) să nu fie auditorul statutar al asigurătorului la momentul selecției și pe durata realizării evaluării:

f) să nu fie administratorul special, administratorul temporar sau administratorul de rezoluție al asigurătorului:

g) să nu fi efectuat misiuni de audit statutar la asigurătorul în cauză în ultimii 5 ani anteriori efectuării evaluării:

h) să nu fi fost sancționat disciplinar printr-o decizie rămasă definitivă în ultimii 3 ani de către autoritățile competente care supraveghează activitatea acestora:

i) să nu fi fost sancționat de către autoritățile române sau străine din domeniul financiar cu interdicția de a desfășura activități în sistemul financiar-bancar ori cu interdicția temporară de a desfășura astfel de activități:

j) să aibă încheiat un contract de asigurare de răspundere civilă profesională, în conformitate cu normele privind asigurarea pentru risc profesional emise de CAFR: ASF nu își asumă responsabilitatea privind conformitatea contractului de asigurare de răspundere civilă profesională cu normele privind asigurarea pentru risc profesional emise de CAFR;

k) să nu se afle într-o situație de incompatibilitate sau conflict de interese prevăzută de legislația în vigoare:

l) să dispună de minimum 5 persoane angajate membri activi ai CAFR;

m) să aibă în componența echipei de audit cel puțin un actuar.

Cap. IV („Mecanisme de siguranță pentru contrapărți în caz de transfer parțial și categorii de contracte cărora li se aplică măsurile de protecție”)

Art. 6 la primul alineat stabilește faptul că în aplicarea prevederilor art. 136 din Legea nr. 246/2015 cu privire la protecția aplicată în cazul transferurilor parțiale de active, drepturi sau pasive ale asigurătorului aflat în rezoluție către un alt asigurător, sau în exercitarea instrumentului de rezoluție de la o instituție-punte sau vehicul de administrare a activelor către un alt asigurător se aplică următoarelor categorii de contracte:

a) contractele financiare definite la art. 2 pct. 12 din Legea nr. 246/2015;

b) contractele de garanție financiară, definite de O.G. nr. 9/2004 privind unele contracte de garanție financiară, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 222/2004, cu modificările și completările ulterioare;

c) contractele de compensare-decontare a tranzacțiilor cu instrumente financiare efectuate în cadrul piețelor reglementate, sistemelor multilaterale de tranzacționare și sistemelor organizate de tranzacționare;

d) angajamentele aferente emisiunii de obligațiuni garantate;

e) ipotecile constituite în conformitate cu Codul civil.

Conform alineatului următor, protecția pentru contractele prevăzute mai sus se referă la faptul că activele asigurătorului supus rezoluției, care sunt angajate sau asupra cărora există un drept de ipotecă sau sunt instituite sarcini nu pot face obiectul instrumentului de vânzare a activității și a portofoliului, prevăzut de Legea nr. 246/2015.

Art. 7 stabilește faptul că măsurile de protecție se aplică până la data intrării în procedura falimentului.

Cap. V („Dispoziții finale”)

Conform art. 8, respectiva normă a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial.