Noile modificări ale legii în materia infracţiunilor de evaziune fiscală. Efectele plăţii prejudiciului în cursul procesului penal

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

La data de 5 aprilie 2021 a intrat în vigoare legea de modificare a art. 10 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea infracțiunilor de evaziune fiscală. Textul nou-introdus privește două ipoteze distincte în care plata prejudiciului conduce fie la exonerarea de răspundere penală, fie la posibilitatea aplicării pedepsei amenzii.

 – Una dintre aceste ipoteze este cea în care prejudiciul stabilit în cauză nu depășește 50.000 euro respectiv 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale.

În această situație, dacă persoana acuzată face plata prejudiciului integral, în faza de urmărire penală ori judecată, poate beneficia de pedeapsa amenzii. Trei precizări se impun sub acest aspect.

Prima, este referitoare la momentul până la care poate fi realizată plata prejudiciului, și anume „în cursul urmăririi penale sau al judecății”. Observăm că nu este prevăzut un moment limită clar definit, sens în care dacă plata se face până la pronunțarea unei hotărâri care să lămurească în mod definitiv parametrii raportului juridic de drept penal, persoana acuzată va primi beneficiul art. 10 din Legea nr. 241/2005. Altfel spus, în mod cert, textul este aplicabil pentru plata prejudiciului până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză.

Al doilea aspect ce se impune a fi menționat este că textul revine la ideea inițială de plată a „prejudiciului” și nu a „pretențiilor părții civile”, cum era prevăzut în varianta anterioară a art. 10 din Lege. Dacă ne aflăm în faza de urmărire penală, lucrurile sunt clare, prejudiciul fiind cel stabilit prin ordonanțele de începere a urmăririi penale/ punere în mișcare a acțiunii penale.

Cu toate acestea, este extrem de discutabilă semnificația noțiunii de „prejudiciu”, mai ales în situația în care ne aflăm în faza de judecată, fie primă instanță, fie apel, după momentul efectuării unei expertize ce a diminuat considerabil cuantumul prejudiciului stabilit prin rechizitoriu. Pe de-o parte, s-ar putea susține că suma de plată pentru beneficiul art. 10 din Lege este cea stabilită prin rechizitoriu dat fiind faptul că acesta este actul ce stabilește limitele acuzației până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să stabilească alte aspecte. Pe de altă parte, s-ar putea susține că suma de plată va fi cea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în fața instanței, în cazul în care acesta este mai mic, în virtutea principiului in dubio pro reo. Împărtășim această opinie având în vedere că dacă în cauză există două probe, cu aceeași valoare, ce stabilesc două aspecte contradictorii, va prevala cea care indică elemente mai favorabile pentru inculpat.

A treia chestiune extrem de importantă este că în această variantă de plată a prejudiciului, aplicarea amenzii în locul pedepsei închisorii reprezintă o facultate a instanței/organului de urmărire penală, și nu o obligație, dacă acesta este între 50.000 euro și 100.000 euro. Doar dacă prejudiciul nu depășește 50.000 euro, instanța sau organul de urmărire penală sunt obligate să aplice pedeapsa amenzii.

– Următoarea modificare a textului vizează plata majorată a prejudiciului cu 20%, plus dobânzi și penalități, caz în care intervine încetarea procesului penal.

Practic, în această situație, fapta nu va mai fi pedepsită penal, legiuitorul instituind o nouă cauză de nepedepsire a infracțiunilor de evaziune fiscală prev. la art. 8 și 9 din Legea nr. 241/2005. În această situație, se va dispune încetarea procesului penal.

Ce anume se impune a fi achitat?

Conform textului de lege, se va plăti prejudiciul (cu mențiunile realizate în cadrul punctului anterior) plus 20% din baza de calcul, plus dobânzi și penalități. Asta înseamnă că în funcție de obligația fiscală incidentă, se va avea în vedere cuantumul acesteia ce va fi majorat cu 20%. Din interpretarea textului legal, rezultă că va fi adăugat cuantumul dobânzilor și penalităților sumei calculate după aplicarea procentului de 20% : „prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral”. Astfel, procentul de 20% nu va fi aplicat asupra întregii sume ce include și dobânzile și penalitățile.

Varianta plății prejudiciului majorat nu ține cont de pragurile de 50.000 euro ori 100.000 euro. Altfel spus, indiferent de cuantumul prejudiciului stabilit în cauză, persoana acuzată va beneficia de încetarea procesului penal dacă realizează plata prejudiciului majorat.

– Ultima modificare, extrem de bine-venită, este dispoziția potrivit căreia plata realizată de către unul dintre inculpați, va activa beneficiile art. 10 din Lege și pentru coinculpați, chiar dacă aceștia nu au contribuit la plata prejudiciului.

Deși pare ingrată această modificare, ea este destinată a înlătura situațiile generate de forma anterioară a legii, în care pentru a obține beneficiile art. 10, fiecare inculpat în parte trebuia să acopere prejudiciul integral.

Pe forma actuală a legii, dacă unul dintre participanții la infracțiunea de evaziune fiscală realizează plata prejudiciului, toți ceilalți participanți vor putea obține fie aplicarea unei amenzi (dacă ne aflăm pe tărâmul primei dispoziții), fie încetarea procesului penal (în măsura în care se realizează plata prejudiciului majorat).

– Este art. 10 lege penală mai favorabilă în cazul cauzelor soluționate definitiv prin aplicarea pedepsei închisorii?

Potrivit art. 6 alin. (3) din Codul penal, atunci când după condamnarea definitivă și până la executarea efectivă a pedepsei închisorii, intervine o lege nouă care prevede pentru aceeași faptă numai amenda, pedeapsa închisorii aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a putea depăși maximul special al acesteia.

Astfel, raportat la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, atunci când în cursul procesului, persoana acuzată a achitat cuantumul prejudiciului de până la 50.000 euro, dacă instanța a dispus definitiv aplicarea pedepsei închisorii, pedeapsă care încă nu a fost executată integral, se poate solicita în instanță înlocuirea închisorii cu amenda.

Apreciem că de înlocuirea pedepsei cu amenda, în temeiul art. 6 alin. (3) din Codul penal, pot beneficia doar cei față de care s-a stabilit un prejudiciu de până la 50.000 euro, deoarece doar în acest caz există obligația instanței de a aplica pedeapsa amenzii în măsura în care sunt întrunite condițiile art. 10 din Lege.

În cazul în care prejudiciul între 50.000 și 100.000 euro a fost achitat în cursul procesului, după care a survenit condamnarea la pedeapsa închisorii, nu vor putea solicita aplicarea legii penale mai favorabile în temeiul art. 6 alin. (1) din Codul penal. Existența posibilității de aplicare a pedepsei cu amenda, ce inițial, la momentul aplicării pedepsei închisorii nu era prevăzută, se circumscrie unei aplicări facultative a legii penale mai favorabile.

Având în vedere că odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal s-a renunțat la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile după soluționarea definitivă a cauzei, persoanele în sarcina cărora s-a stabilit un prejudiciu între 50.000 euro și 100.000 euro nu vor putea beneficia de aplicarea pedepsei amenzii după momentul finalizării procesului.