Despre noi – ca oameni, nu ca juriști! (II)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

👍Vezi și: Despre noi – ca oameni, nu ca juriști! (I)

Curios lucru cum, în familie sau la școală, nu ne pregătește nimeni pentru insucces, pentru a gestiona o nereușită și pentru a depăși momentele dificile provocate de acesta/aceasta. Cu atât mai mult cu cât suntem de acord cu toții că un succes reprezintă o încununare a multor eforturi anterioare și se clădește pe multe nereușite, din care ne-am tras învățămintele atunci pentru a reuși acum.

Când ai avut primul eșec adevărat? Sau, mai bine zis, când ai resimțit prima dată o nereușită la nivel profund? Erai pregătit? Ai știut să gestionezi situația respectivă și să faci din ea un bun resort pentru un posibil succes viitor?

Câți conștientizăm și câți dintre noi suntem pregătiți pentru un insucces previzibil și probabil pentru fiecare dintre noi? Puțini… De regulă, îl constatăm, îl simțim și-l primim în viața noastră când lângă noi nu mai este familia din copilărie, nu mai sunt unchii, mătușile, în general, mediul familial și cel educațional care ar fi atenuat mai demult asemenea situații.

Viața niciunuia dintre noi nu este formată dintr-un șir nesfârșit de succese și reușite. E un truism să constatăm asta.

Și atunci, de ce nu suntem pregătiți să gestionăm un probabil insucces sau o nereușită viitoare? De ce nu suntem obișnuiți să vorbim la fel de vocal și despre insucces, ca și despre succes? De ce ne închidem în noi, de ce suntem triști, de ce nu transmitem, de ce suntem irascibili când experimentăm un eșec?

Răspunsul meu este – pentru că nu suntem pregătiți în acest sens. Pentru că n-am fost crescuți și nu ne-am dezvoltat în sensul asumării, disecării și gestionării unei nereușite.
Mi se pare esențial ca familia, ca mediul educațional să ne pregătească în acest sens. Dacă suntem de acord că nu putem avea numai reușite (pentru care ne pregătim și la care muncim permanent), de ce nu ne pregătim/de ce nu suntem pregătiți în egala măsură pentru gestionarea atât a reușitei, cât și a nereușitei?

Vedem în jurul nostru oameni fără motivație, dezamăgiți, blazați, introvertiți, care au devenit astfel și din cauza insucceselor. Vedem oameni pentru care o nereușită reprezintă ceva insurmontabil. Încercăm, uman și instinctual, să ajutăm, să încurajăm, să alinăm.

Ne pregătesc familia și societatea pentru gestionarea insuccesului așa cum ne pregătesc să fim cei mai buni/să fim primii? Răspunsul bazat pe realitatea vieții pe care o trăim este că nu. Poate fi buna gestionare a unei situații dificile premisa pentru un viitor succes? Răspunsul este da!

Ce este de făcut?