Cine sunt?

Nicolae Cîrstea
31 Mar 2017
1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 Stele Voturi: 3
Vizualizari: 732

Recomandări

 

Abonament PREMIUM gratuit pentru 30 de zile!

Odată cu trecerea la etapa UNIVERSUL JURIDIC PREMIUM atingem demersul inițial anunțat încă de la lansarea proiectului: accesul contra-cost pentru beneficiile PREMIUM. Demersul este necesar pentru susținerea unui conținut de calitate!

Vreau detalii!

Noi rămânem aceiași ca până acum! Veți beneficia de aceleași știri certificate editorial, editoriale de substanță, opinii punctuale și articole de specialitate, știri din domeniul juridic și reportaje cu care v-am obișnuit încă de la început!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Când cauți răspunsuri înseamnă că te întrebi. Dacă te întrebi, înseamnă că reflectezi. Dacă reflectezi și încă nu ți-ai răspuns, înseamnă că fie nu ești mulțumit de răspunsuri, fie răspunsurile sunt multiple și nu te hotărăști să te oprești la unul…

Aș putea să mă uit în jurul meu pentru a ști cine sunt. Să caut în ceilalți răspunsuri cu privire la mine. Să aștept ecoul acțiunilor sau interacțiunilor mele să-mi vorbească pentru a (mă) putea (re-)cunoaște.


Ziua avocatului

Aș putea să mă uit în interiorul meu și să încerc să înțeleg. Să fiu introspectiv. Să (mă) aprofundez. Dar aș reuși oare să(-mi) fiu obiectiv? Să(-mi) recunosc și defectele? Și instinctele care mă pot trăda? Și lipsa multor calități? Și caracterul dificil? Și multe altele?

Aș putea să mă recunosc în faptele mele. Mă reprezintă ele însă pe mine? (Îmi) vorbesc ele despre cine sunt sau mai degrabă despre ce trebuie să fiu? Sunt cu adevărat liber când fac una sau alta? Sau sunt, de fapt, tributar mediului social și organizațional în/cu care (co-)exist?

Aș putea să mă uit în oglindă. Pot găsi acolo pe cel care sunt sau mai degrabă imaginea a ceea ce sunt fără neapărat a fi? Poate doar lumina ochilor pe care o pot zări și aproape simți ar putea să-mi vorbească despre mine. E însă o percepție sau mai mult o dorința? Cred că aș putea fi cel pe care-l văd, dar mult mai mult decât atât!

Aș putea să închid ochii și să visez la cine sunt. Sau la cine aș putea fi. Dar ar însemna să (mă) schimb (cu) totul. Sau aproape (cu) totul. Ar însemna să fiu perfect. Ar însemna să fiu Dumnezeu, când eu sunt, de fapt, om…

Aș putea să închid ochii și doar să (mă) aud. Cine ar putea să-mi vorbească în afară de mine? Aș aștepta să aud ceva…și dacă nu? Mi-ar putea vorbi imaginația mea? Mi-ar (putea) vorbi gândurile mele? Dorințele, faptele, prietenii? Cine altcineva?

Aș putea să (mă) respir sperând că aș inspira și ceva din ceea ce sunt. Din cine sunt! Expirând tot ce nu vreau să fiu. E oare posibil?

Aș putea să mă ating sperând să(-mi) fiu perceptibil. Sper să mă pot atinge. Să-l pot atinge pe cel care sunt.

Aș putea privi spre orizont sperând să-mi creionez acolo imaginea celui care sunt. Sau, mai bine, a celui care aș putea fi!

Aș putea să…

Dacă aș ști cine sunt, m-aș contopi cu Universul. Neștiind, conștientizez de ce sunt aici și de ce trăiesc. Conștientizând, pot fi om. Fiind om, pot greși. Dar pot și iubi, dărui, compătimi, ierta sau propovădui. Făcând asta, sunt uman. Fiind uman, pot fi eu. Fiind eu, am un punct de plecare. Având un punct de plecare, am o ancoră. Având o ancoră, am un sens. Având un sens, pot exista…

Cine sunt? was last modified: aprilie 1st, 2017 by Nicolae Cîrstea

Recomandări

Abonează-te la newsletter