Nerespectarea obligaţiei actualizării anuale a contractelor de servicii publice prin încheierea actelor adiţionale. Recurs respins ca fiind nefondat

• H.G. nr. 455/2014: art. 6
• H.G. nr. 74/2012: art. 6
• Legea nr. 554/2004: art. 18
• Legea nr. 554/2004: art. 20
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 6
• NCPC: art. 496
• O.U.G. nr. 12/1998: art. 38
• O.U.G. nr. 12/1998: art. 39

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 05.03.2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor,

În esență, instanța de control judiciar a reținut că prima instanță nu s-a raportat la normele substanțiale și procedurale incidente, nu a analizat probele care au fost administrate, nu a stabilit împrejurările de fapt esențiale referitoare la refuzul nejustificat al autorității de a soluționa o cerere, nu a răspuns în fapt și în drept la toate solicitările recurentei-reclamante și nu a analizat susținerile și apărările părților litigante.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 4480 din 12 octombrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Prima critică, întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susține nemotivarea sentinței atacate în privința excepției inadmisibilității primului capăt de cerere și excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii.

Înalta Curte a apreciat că este nefondată critica referitoare la nemotivarea hotărârii asupra celor două excepții.

Instanța de fond a considerat că, în raport de considerentele deciziei de casare, admisibilitatea cererii de chemare în judecată și, implicit a primului capăt al cererii, a făcut obiectul analizei instanței de recurs și a generat casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, astfel încât, nu mai este necesară antamarea aspectelor invocate de către pârât.

Din cuprinsul deciziei de casare reiese faptul că sentința a fost casată cu trimitere la aceeași instanță, urmând ca în rejudecare, să se pronunțe o hotărâre pe fondul cauzei, fiind depășită astfel chestiunea inadmisibilității primului capăt al cererii, prin urmare, în mod corect, nu au fost analizate argumentele/apărările pârâtei.

Referitor la excepția lipsei de interes, instanța de fond, în rejudecare, a reținut că, în primul ciclu procesual această excepție a fost respinsă, iar hotărârea a fost casată cu trimitere spre rejudecare pe fondul cauzei.

Soluția oferită de judecătorul fondului este corectă, în această situație nemaifiind necesar să fie analizate argumentele formulate prin întâmpinare, în plus, Înalta Curte va reține și că soluția instanței din primul ciclu procesual, privitoare la respingerea excepției lipsei de interes nu a fost recurată de către pârât, rămânând astfel definitivă.

Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în esență, se constată că recurentul-pârât a susținut lipsa culpei, în raport de împrejurările legate de negocierile preexistente și dificultățile generate de aceste negocieri, interpretarea eronată a disp. art. 38 și 39 din O.U.G. nr. 12/1998, încălcarea principiului legalității și neretroactivității legii civile.

Prima instanță a constatat că deși Ministerul Transporturilor avea obligația legală instituită potrivit disp. art. 39 din O.U.G. nr. 12/1998 și disp. art. 6 din H.G. nr. 74/2012, de a încheia actul adițional pentru anul 2015, că deși a elaborat acest proiect de act normativ, în calitatea sa de inițiator al acestuia, a desfășurat într-o manieră defectuoasă procedura de avizare interministerială prevăzută de H.G. nr. 561/2009, ceea ce a condus la imposibilitatea adoptării hotărârii de guvern, întrucât proiectul a fost înaintat Secretariatului General al Guvernului abia la data de 29.12.2015 și a fost introdus pe agenda de lucru a Guvernului la data de 30.12.2015, fără să conțină avizul Ministerului Justiției.

Înalta Curte reține că pârâtul nu a pretins neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către reclamantă, ci doar dificultatea negocierilor, însă avându-se în vedere restituirea în mai multe rânduri a proiectului pentru neconformitatea acestuia cu prevederile legale în baza cărora a fost inițiat, criticile sub acest aspect sunt nefondate, mai ales că recurentul-pârât prin dezvoltarea motivelor de nelegalitate reiterează apărările făcute în fața primei instanțe, fără să existe o analiză punctuală a considerentelor ce privesc culpa sa în neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege.

Cu privire la interpretarea eronată a disp. art. 38 și art. 39 din O.U.G. nr. 12/1998, Înalta Curte observă că acestea se referă la încheierea contractelor de servicii publice pe o durată de până la 5 ani, aspect ce nu face obiectul prezentului dosar.

Ultima critică adusă sentinței de fond are în vedere încălcarea principiului legalității și principiului neretroactivității legii civile.

În acest sens, recurentul-pârât consideră că, întrucât valabilitatea contractului de servicii publice pentru perioada 2014 – 2015 a încetat la data de 31.12.2015, nu se poate semna un act adițional la un contract care nu mai este în vigoare și nu mai produce efecte juridice, iar în lipsa actului adițional pentru anul 2015, Ministerul Transportului nu a putut acorda sumele reprezentând compensațiile lunare cu respectarea indicatorilor teren-km. și călător-km., realizați ca serviciu public, ci potrivit prevederilor legale în vigoare.

Înalta Curte reamintește faptul că este în discuție analizarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ, instanța de fond a găsit întemeiată acțiunea, fiind vorba despre un refuz nejustificat de adoptare a unui act adițional pentru anul 2015 la contractul de servicii publice 2014-2015.

În raport de disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, în această situație, instanța de contencios administrativ a obligat pârâtul în culpă să soluționeze cererea, cu toate aspectele particulare ale speței.

Prin urmare, faptul că valabilitatea contractului de prestări servicii publice a încetat de la data de 31.12.2015, nu afectează soluția adoptată de prima instanță de viciile arătate de recurentul-pârât, respectiv încălcarea principiului legalității și neretroactivității legii civile.

Principiul legalității a fost respectat întocmai de judecătorul fondului, în raport de dispozițiile art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

În privința pretinsei nerespectări a principiului neretroactivității legii civile, înțeleasă în cauză drept legea contractului/legea părților, soluția instanței de fond are în vedere perioada de valabilitate a contractului și obligațiile părților ce trebuiau să fie executate în această perioadă, astfel că în ipoteza în care una dintre părți prestează serviciul, iar cealaltă parte nu înțelege să achite c/valoarea serviciilor, aceasta fiind în culpă contractuală, obligarea celei din urmă prin intermediul instanței de judecată, să soluționeze cererea, nu contravine principiului enunțat.

Contractul de prestări servicii publice și-a produs efectele cât timp a fost în vigoare, iar încheierea actului adițional urma să se facă în baza acestui contract și pentru perioada amintită, nefiind vorba despre o situație definitivă/stinsă, în plus, potrivit disp. art. 6 din H.G. nr. 455/2014, există obligația actualizării anuale a contractelor de servicii publice, prin încheierea actelor adiționale, însă pârâtul nu a respectat-o.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.