Neprezentarea în faţa instanţei şi lipsa solicitării judecării cauzei în lipsă. Menţinerea măsurii suspendării judecării cauzei (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 317/2021

NCPC: art. 411, art. 412, art. 413, art. 416 alin. (1), art. 417, art. 418

Analizând excepția perimării, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.:

„Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni”, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca, timp de 6 luni, să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

De asemenea, dispozițiile art. 418 C. proc. civ., prevăd în mod expres și limitativ cazurile în care cursul perimării este suspendat, respectiv:

„(1) Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată; (2) În cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare; (3) Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege”.

Înalta Curte apreciază că, în speța de față, a fost depășit cu mult termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., ultimul act de procedură fiind efectuat la data de 21 martie 2019, când pricina a fost suspendată pentru lipsa părților, măsură menținută prin încheierea de ședință din 5 decembrie 2019.

Împrejurarea că revizuenta A. a solicitat repunerea cauzei pe rol, la datele de 11 septembrie 2019, nu este de natură să întrerupă cursul perimării, având în vedere că pricina nu a fost repusă pe rol, ci, prin încheierea de ședință din 5 decembrie 2019, instanța a respins cererea de repunere pe rol și a menținut măsura suspendării cauzei, reținând că niciuna dintre părți nu s-au prezentat în fața instanței și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, motiv pentru care instanța a apreciat că cererea de repunere pe rol nu a fost formulată în vederea judecării cauzei, astfel că a fost menținută măsura suspendării judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispusă prin încheierea din 21 martie 2019.

Astfel, cererea de repunere pe rol neînsoțită de solicitarea de judecată în lipsă nu poate constitui act de procedură căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condițiile în care instanța a dispus suspendarea, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților și absența unei cereri de judecată în lipsă, deoarece nu se poate păși nici ulterior la continuarea judecății în lipsa unei solicitări exprese de judecare în lipsă, care, anterior, a condus la suspendare.

Totodată, actul de procedură întreruptiv al cursului termenului de perimare trebuie efectuat în vederea judecării procesului, cerință neîndeplinită de actul de procedură îndeplinit de revizuentă ulterior suspendării cauzei.

Prin urmare, în speță, nu a fost întrerupt cursul perimării în înțelesul dispozițiilor art. 417 – 418 C. proc. civ., ultimul act de procedură fiind efectuat la data de 21 martie 2019, când pricina a fost suspendată pentru lipsa părților, măsură menținută prin încheierea de ședință din 5 decembrie 2019.

În consecință, termenul de 6 luni, prevăzut de norma de drept mai sus citată, s-a împlinit la data de 21 septembrie 2019.

Conduita revizuentei A. este una culpabilă, ce echivalează cu lipsa de stăruință în judecarea pricinii, întrucât aceasta a formulat cererea de repunere a cauzei pe rol fără să fi solicitat judecarea în lipsă și nici nu s-a prezentat la termenul pentru care a fost legal citată cu mențiunea de a preciza dacă solicită sau nu judecata în lipsă, deși suspendarea cauzei fusese dispusă tocmai pentru asemenea împrejurare.

De asemenea, Înalta Curte constată că, în perioada scursă de la momentul la care s-a dispus suspendarea judecății, nici cealaltă revizuentă, Comisia Locală de Fond Funciar Vișeu și nici intimații din prezenta cauză nu au efectuat vreun demers pentru continuarea judecării procesului.

În raport de cele anterior reținute, cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pentru o perioadă mai mare de 6 luni, în raport de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimată cererea de revizuire.

Sursa informației: www.scj.ro.