Nemulţumirea părţii cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de apel, modalitatea în care aceasta a analizat probele administrate în cauză și succinta relatare a situaţiei de fapt. Recurs respins ca nefondat (VCPC, VCC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 501/2019

VCPC: art. 261 alin. (1) pct. 5, art. 294, art. 302^1,  art. 304, art. 312, art. 316; VCC: art. 1201

Prealabil examinării motivelor de recurs, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302^1 și 304 C. proc. civ. 1865. Exigențele impuse prin cele două texte legale au în vedere faptul că recursul este o cale extraordinară de atac și, în consecință, ca ultim grad de jurisdicție, nu își propune rejudecarea fondului cauzei, ci examinarea legalității hotărârilor atacate în condițiile art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ. 1865 în acest context, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată de instanța de apel, modalitatea în care aceasta a analizat probele administrate în cauză, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. 1865.

Cât privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. 1865, acesta poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Acest motiv, vizează prin conținutul său nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. 1865.

Din modul de expunere al criticilor se deduce că recurenta invocă motivarea contradictorie, doar că argumentele subsumate acestui motiv de recurs nu susțin premisa legală, în realitate recurenta contestând pe larg soluția instanțelor cu privire la solicitarea sa de suplimentare a probatoriului administrat în cauză, fără să se fi invocat în mod direct vreo critică de nelegalitate privitoare la această măsură a instanței.

Verificând decizia recurată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul că a răspuns criticilor care au fost formulate de apelată în cadrul controlului de netemeinicie și nelegalitate care poate fi exercitat în calea respectivă de atac.

Faptul că a confirmat legalitatea valorificării efectului puterii de lucru judecat a considerentelor unei hotărâri judecătorești pronunțate în alt litigiu purtat între același părți nu lipsește de conținut sau de analiză proprie decizia pronunțată în acest dosar.

În acest cadru, dar relevant și pentru celelalte motive invocate de recurentă, se impune a se sublinia că recurenta a investit instanța cu o cerere reconvențională având ca obiect pretenții împotriva reclamantei C. SRL întemeiate exclusiv pe Actul adițional nr. x din 14 iunie 2009 la Contractul nr. x din 29 iulie 2008, prin care este prelungit termenul de plată al facturii nr. x din 3 martie 2009 în valoare de 1.730.121,96 RON, suma în litigiu. Cererea reconvențională nu cuprindea niciun argument referitor la temeinicia și modalitatea de calcul a sumei solicitate prin prisma prevederilor contractuale primare.

În aceste condiții și ținând cont de faptul că reclamanta nu și-a modificat în fața primei instanțe acțiunea în ceea ce privește cauza pretențiilor după pronunțarea soluției irevocabile în Dosarul nr. x/2010, deveneau relevante soluționării cauzei considerentele hotărârii irevocabile prin care a fost anulat actul adițional nr. x în litigiul purtat anterior între aceleași părți, iar dispozițiile art. 294 C. proc. civ. 1865 nu permiteau schimbarea cauzei acțiunii direct în apel, cu atât mai puțin în recurs, conform art. 316 C. proc. civ. 1865.

Or, toate probele propuse de recurentă și neîncuviințate de instanța de apel tindeau la o teză probatorie ce nu corespundea cauzei acțiunii în cadrul dedus judecății prin cererea sa.

În continuarea celor enunțate referitoare la cadrul procesual, Înalta Curte de Casație și Justiție că recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. 1865 referitor la interpretarea juridică a actului dedus judecății sau schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, dar dezvoltarea acestei critici nu evidențiază niciunul din motivele de nelegalitate instituite de acest text. Și în acest caz, recurenta se rezumă la a critica reținerea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat a considerentelor hotărârii judecătorești irevocabile anterioare.

Față de cele deja reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție constată nefondată și critica recurentei întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1865. Invocând formal aplicarea greșită a regulilor de interpretare a contractelor și a dispozițiilor art. 1201 C. civ. 1864, recurenta reia, în esență, argumente ce nu ar fi justificat, în opinia sa, fundamentarea hotărârii atacate în principal pe considerentele Deciziei civile nr. 177 din 9 aprilie 2012, aspect deja analizat.

Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. 1865, iar, în temeiul art. 312 C. proc. civ. 1865, va respinge recursul ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.