Nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei (NCPP, NCP, L. nr. 254/2013)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 177/2020

NCPP: art. 597 alin. (1), art. 598 alin. (1); L. nr. 254/2013: art. 551; NCP: art. 43 alin. (1), art. 104 alin. (2)

Se reține că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 2 august 2019, sub nr. de dosar x/2020, contestatorul A. a înțeles să formuleze contestație la executare, prin care a solicitat, în esență, deducerea din pedeapsa de 2 ani, 6 luni și 144 zile de închisoare la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 399 din data de 29 iunie 2018, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2017, desființată în parte și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 675 din data de 5 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava și în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din data de 5 iulie 2019, de către Judecătoria Suceava, a restului de 144 zile de închisoare, întrucât a executat restul de 144 de zile, potrivit Sentinței penale nr. 379 din data de 8 octombrie 2014 a Judecătoriei Suceava, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an, 6 luni și 144 de zile închisoare, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 26 iunie 2015.

În dovedirea cererii, petentul nu a depus la dosarul cauzei alte înscrisuri, iar cererea sa nu a fost motivată în drept.

Din dispoziția Judecătoriei Onești, s-au efectuat verificări cu privire la cazierul judiciar al condamnatului și la Penitenciarul Spital Târgu Ocna pentru a se stabili situația juridică a acestuia.

Din fișa de cazier judiciar a rezultat că persoana contestatoare a beneficiat de liberare condiționată:

– la data de 11 mai 2011 a fost liberat din Penitenciarul Botoșani, cu un rest neexecutat de 357 zile

– la data de 13 martie 2013 a fost liberat din Penitenciarul Botoșani, cu un rest de pedeapsă de executat de 144 zile.

Prin adresa din 19 august 2019, Penitenciarul Spital Târgu Ocna a comunicat că deținutul A. se află în executarea unei pedepse de 2 ani, 6 luni și 144 zile închisoare, aplicată de Judecătoria Suceava prin mandatul de executare a pedepsei din 5 iulie 2019, emis în baza Sentinței penale nr. 339 din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Suceava, modificată în parte și definitivă prin Decizia penală 675 din 5 iulie 2019 a Curții de Apel Suceava.

La dosar a fost atașată Sentința penală nr. 339 din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Suceava, modificată în parte și definitivă prin Decizia penală nr. 675 din 5 iulie 2019 a Curții de Apel Suceava.

Înalta Curte reține că, o cerere de contestație la executare poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute în cuprinsul textului de lege, respectiv art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

Astfel, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., „în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Reține, de asemenea, că, prin Decizia nr. 7/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-au dispus următoarele:

„în interpretarea dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancționator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din C. pen., trebuie recalculată, începând cu data de 24 iulie 2012, „perioada executată efectiv” din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare), cu efectul micșorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară”. Stabilește că, în interpretarea dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancționator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din C. pen., trebuie recalculată – începând cu data de 24 iulie 2012 – perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiționată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condițiilor de detenție necorespunzătoare”.

Așa cum corect a reținut și Judecătoria Onești, din dispozitivul și considerentele hotărârii judecătorești contestate, se observă că au fost deja aplicate prevederile Legii nr. 169/2017.

Prin urmare, ceea ce se aduce în discuție prin contestația formulată reprezintă o nelămurire cu privire la Sentința penală nr. 339 din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Suceava, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii ce se execută în prezent de contestator, în sensul că în acest mandat nu se menționează și deducerea celor 132 zile considerate executate în baza aplicării art. 551 din Legea nr. 254/2013, în acord cu Decizia nr. 7/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Înalta Curte constată ca fiind corectă opinia exprimată de către Judecătoria Onești, în sensul că, posibilitatea admiterii contestației astfel formulate, cu efect direct asupra modificării cuantumului pedepsei închisorii înscris în mandatul de executare a pedepsei din 5 iulie 2019 al Judecătoriei Suceava, nu echivalează cu încadrarea acestei chestiuni în categoria cauzelor de micșorare a pedepsei prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Având în vedere aceste aspecte, pentru cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., incident față de motivele invocate în cuprinsul contestației și de actele și înscrisurile existente la dosar, se constată că Judecătoriei Suceava îi revine competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul A., așa cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că în contestația formulată este invocată o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.

Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Suceava, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 313 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.