Nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Sesizarea instanţei de executare de către judecătorul delegat cu executarea (NCP, NCPP)

24 nov. 2021
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 86
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 52/2021

NCPP: art. 275 alin. (3), art. 281 alin. (1), art. 282 alin. (1), art. 425^1 alin. (7) lit. b), art. 598 alin. (1) lit. c), art. 554, art. 597, art. 598; NCP: art. 71 alin. (1) și (2), art. 186 

Alpha Phone POS aduce profesioniștilor din domeniul juridic 12 luni cu zero comision de administrare la pachetele Alpha Professional

Verificând sentința apelată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, cât și prin prisma motivelor de contestație, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație la executare când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Conform art. 554 C. proc. pen., dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării se ivește vreo nelămurire sau împiedicare la executare, judecătorul delegat cu executarea poate sesiza instanța de executare, care va proceda potrivit dispozițiilor art. 597 și 598.

În cauză, Administrația Națională a Penitenciarelor – Penitenciarul București – Rahova a sesizat instanța de executare cu privire la faptul că se impune verificarea Mandatului de executare a pedepsei nr. 46 din 19 martie 2020, emis în baza sentinței penale nr. 45 C. civ. din 31 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, în sensul că din pedeapsa de 3060 de zile închisoare aplicată condamnatului A. se deduc 1770 zile, nefiind menționată data începerii executării pedepsei. Instanța de executare a înregistrat sesizarea drept contestație la executare, administrația penitenciarului în care condamnatul A. execută pedeapsa închisorii invocând o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.

Deși sesizarea instanței ar fi trebuit formulată de judecătorul delegat cu executarea, conform art. 554 C. proc. pen., împrejurarea că instanța de executare a soluționat sesizarea formulată de locul de detenție nu determină nulitatea sentinței pronunțate, nefiind încălcată vreuna din dispozițiile prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la nulitatea absolută.

Nerespectarea dispozițiilor art. 554 C. proc. pen., în sensul că sesizarea instanței nu a fost realizată de judecătorul delegat cu executarea, ci de locul de deținere nu este lovită nici de nulitate relativă, având în vedere că nu s-a adus nicio vătămare persoanei condamnate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 282 alin. (1) C. proc. pen. Prin urmare, Înalta Curte constată că nu se impune invocarea din oficiu a nulității relative.

Analizând sentința penală nr. 45 C. civ. din 31 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești precum și Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 46/808/42/2019 din data de 19 martie 2020 emis de aceeași instanță, Înalta Curte constată că, într-adevăr, pentru pedeapsa de 3060 de zile închisoare pentru care s-a dispus executarea în România nu este indicată data începerii executării pedepsei închisorii.

Atât în sentință, cât și în mandat s-a făcut numai mențiunea că din pedeapsa de 3060 de zile închisoare se deduce perioada executată conform certificatului emis la 22 mai 2019 de statul german și a Hotărârii de condamnare emisă de Tribunalul landului Koln – Germania nr. 105b Ks 1/15, definitivă la data de 14 septembrie 2016, cu o durată de 1770 de zile până în prezent. Totodată, în mandatul de executare a pedepsei închisorii s-a dispus ca, la expirarea perioadei de executat condamnatul să fie pus în libertate, dacă nu va fi reținut pentru alte fapte. Se poate observa că dispozițiile din sentință și din mandatul de executare a pedepsei nu sunt suficient de clare, astfel încât locul de deținere să poată asigura executarea pedepsei privative de libertate cu respectarea principiului legalității din perspectiva duratei pedepsei și a împlinirii acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., durata executării pedepsei privative de libertate se socotește din ziua în care condamnatul a început executarea hotărârii definitive de condamnare, iar ziua în care începe executarea pedepsei și ziua în care încetează se socotesc în durata executării. De asemenea, calculul timpului se realizează conform art. 186 C. pen.

În sentința prin care s-a dispus executarea pedepsei de 3060 de zile de închisoare nu a fost menționată ziua în care condamnatul A. a început executarea pedepsei și data la care aceasta încetează. Este adevărat că atât data începerii executării pedepsei cât și data încetării executării acesteia se pot stabili în urma analizării certificatului emis de statul german și a hotărârii de condamnare emisă de Tribunalul landului Koln – Germania nr. 105b Ks 1/15 din data de 22 decembrie 2015, definitivă la data de 14 septembrie 2016, însă această operațiune ar trebui efectuată de instanța de executare și nu de locul de deținere, întrucât presupune indicarea în concret a datei de început și a datei de sfârșit a unei perioade de timp stabilite de instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare.

Prin Hotărârea nr. 105b Ks 1/15 din data de 22 decembrie 2015 a Tribunalului landului Koln – Germania inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă totală privativă de libertate de 8 ani și 6 luni. Din certificatul menționat la art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, emis la data de 22 mai 2019 de Parchetul Koln, rezultă că durata totală (în zile) a pedepsei privative de libertate pronunțată de Tribunalul Koln prin Hotărârea nr. 105b Ks 1/15 din data de 22 decembrie 2015, definitivă la data de 14 septembrie 2016, este de 3060 de zile, din care perioada totală a pedepsei privative de libertate deja executate este de 1542 zile (976 zile detenție penală și 566 de zile detenție preventivă, data de la care s-a făcut calculul fiind 17 mai 2019.

Prin urmare, instanța care a recunoscut hotărârea de condamnare ar fi trebuit ca, în baza acesteia și a certificatului emis în cadrul procedurii de recunoaștere reciprocă a hotărârilor judecătorești, să indice data la care a început executarea pedepsei, data la care aceasta încetează și să deducă perioada executată, astfel cum sunt indicate în hotărârea de condamnare și în certificat, astfel încât penitenciarul să știe exact cât a executat condamnatul A. și cât mai are de executat din durata pedepsei închisorii de 3060 de zile. Nu este firesc ca mandatul de executare a pedepsei să nu cuprindă aceste date esențiale pentru punerea în executare a pedepsei privative de libertate, iar locul de detenție să fie îndrumat de instanța de executare să identifice aceste date din cuprinsul altor acte procedurale care au stat la baza pronunțării sentinței prin care a fost recunoscută hotărârea de condamnare pronunțată de Tribunalul Koln. Este adevărat că nici în hotărârea de condamnare și nici în certificatul privind recunoașterea hotărârii nu este indicată data de început a executării pedepsei, însă este precizată data în raport de care s-a calculat perioada executată din pedeapsa aplicată și restul rămas de executat.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

În aceste condiții, locul de detenție în mod întemeiat a invocat o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, în sensul că nu este menționată data la care a început executarea pedepsei de 3060 de zile de închisoare. Înalta Curte apreciază că instanța de executare ar fi trebuit să constate că este incident cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și să indice data de la care a început executarea pedepsei închisorii sau, cel puțin, data în raport de care aceasta se poate determina, așa cum a fost aceasta menționată în hotărârea de condamnare sau în certificatul privind recunoașterea hotărârii de condamnare. Or, instanța de executare a făcut un nou calcul al perioadei executate, indicând durata de 1770 zile care se deduce până la momentul pronunțării hotărârii de recunoaștere, nerezultând în raport de ce dată a făcut acest calcul. Mai mult, instanța de executare a indicat în mod greșit ca temei al respingerii contestației la executare art. 425^1 alin. (7) lit. b) C. proc. pen., care reglementează calea de atac a contestației.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 421^1 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 112 din data de 18 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020, pe care o va desființa.

Rejudecând cauza, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va admite contestația la executare formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor – Penitenciarul București Rahova împotriva executării Sentinței penale nr. 45 din 31 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, definitivă prin neapelare la data de 11 martie 2020, referitoare la data începerii executării pedepsei de 3060 de zile de închisoare privind pe condamnatul A.

Examinând cuprinsul hotărârii de condamnare pronunțată de Tribunalul Koln și al certificatului emis în cadrul procedurii de recunoaștere de către România a hotărârii de condamnare, Înalta Curte constată că nu este menționată data la care a început executarea pedepsei de 3060 de zile de închisoare. În schimb, este menționată durata pedepsei deja executate din pedeapsa de 3060 de zile închisoare, respectiv durata de 1542 de zile și data în raport de care a fost calculată, respectiv data de 17 mai 2019. În raport de aceste mențiuni cuprinse în hotărârea de condamnare și în certificat se poate determina și data de început a executării pedepsei, precum și data la care aceasta va fi fost executată complet, iar acest calcul se impune a fi făcut de locul de detenție fiind necesară o modalitate de calcul unică, cu atât mai mult cu cât instanța de executare a indicat o perioadă executată diferită, respectiv de 1770 zile, față de durata executată menționată în certificatul de recunoaștere a hotărârii.

Prin urmare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va constata că din pedeapsa de 3060 de zile de închisoare, aplicată prin Hotărârea nr. 105b Ks 1/15 din data de 22 decembrie 2015 a Tribunalului Koln, definitivă la data de 14 septembrie 2016 și recunoscută în România prin Sentința nr. 45 din data de 31 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, rămasă definitivă la data de 11 martie 2020, până la data de 17 mai 2019 au fost executate 1542 de zile de închisoare (976 zile detenție penală și 566 zile detenție preventivă).

Se va deduce din pedeapsa de 3060 de zile de închisoare perioada de 1542 de zile închisoare executată până la data de 17 mai 2019, precum și în continuare, la zi.

Celelalte dispoziții din sentința atacată referitoare la onorariul avocatului din oficiu și la cheltuielile judiciare vor fi menținute ca fiind legale și temeinice.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în contestație rămân în sarcina acestuia.

Sursa informației: www.scj.ro.

Nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Sesizarea instanței de executare de către judecătorul delegat cu executarea (NCP, NCPP) was last modified: noiembrie 23rd, 2021 by Redacția ProLege

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter