Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
130 views
Cu titlu preliminar, Înalta Curte a analizat cererile formulate de inculpaţi şi încheierile prin care prima instanţă a dispus cu privire la acestea, reţinând următoarele:
În vol. II, dosarul curţii de apel se află cererea în probaţiune formulată de inculpatul A. prin apărător ales în care în temeiul art. 374 alin. (7) din C. proc. pen. contestă probele administrate în cursul urmăririi penale; în temeiul art. 374 alin. (9) din acelaşi cod a solicitat administrarea acestora în cursul cercetării judecătoreşti inclusiv audierea specialistului JJJJ. şi a expertei BBBB. şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 § 3 lit. d) din CEDO; în temeiul art. 374 alin. (6) şi (9) din C. proc. pen. a solicitat administrarea de probe noi în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv expertiza judiciară specialitatea evaluare proprietate imobiliară, cu indicarea tezei probatorii şi obiectivele propuse; expertiza judiciară specialitatea contabilitate – societăţi comerciale şi alte entităţi economice, cu indicarea tezei probatorii şi obiectivele propuse; procuri speciale, cu indicarea tezei probatorii; contractul de mandat nr. x/25.08.2006; Hotărârea civilă nr. 349 din 27.02.2017 a Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu indicarea tezei probatorii, adresa emisă de Agenţia Naţională de Integritate (ANI), cu indicarea tezei probatorii; probe testimoniale noi: martor EEEEE., cu indicarea tezei probatorii, martor MMMM. cu indicarea tezei probatorii, alte înscrisuri aflate în posesia S.C. Plopeni Industrial Parc S.A.: contractele de vânzare-cumpărare a unor active imobiliare între S.C. Plopeni Industrial Parc S.A. şi FFFFF. S.R.L., GGGGG. S.R.L., HHHHH. S.R.L., IIIII. S.R.L., JJJJJ. S.R.L., precum şi hotărârile Adunării Generale a Acţionarilor de aprobare a vânzărilor cu indicarea tezei probatorii.
Prin încheierea de la 20 aprilie 2022, curtea de apel cu privire la cererea formulată de inculpata N., privind solicitarea unor lămuriri de la Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti a respins-o, ca neîntemeiată, având în vedere că, chestiunile ce ţin de claritatea acuzaţiei fac obiectul camerei preliminară, cameră preliminară care a fost încheiată, aşa cum a subliniat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de două ori în prezenta cauză, prin urmare nu se mai pot pune în discuţie chestiuni ce ţin de claritatea acuzaţiei, urmând ca eventualele lacune ale rechizitoriului să le valorifice apărarea pe fondul cauzei, urmând a fi avute în vedere şi de instanţă la pronunţarea pe fondul cauzei. (…) Cu privire la cererile părţilor de administrarea unor noi probatorii, se pune în vedere acestora să se depună în scris solicitările, în situaţia în care se solicită audierea unor noi martori să se indice numele, prenumele şi adresele acestora, precum şi indicarea tezei probatorii, dacă sunt cereri de efectuarea unor noi expertize de specialitate să se indice obiectivele, eventualele cereri urmând să fie depuse anterior termenului ce urmează a fi acordat, pentru a da posibilitatea reprezentantului Ministerului Public să ia cunoştinţă de conţinutul acestora, sens în care consideră necesar a se acorda un nou termen la data de 19 mai 2022, aşa cum rezultă din încheierea de la data menţionată, aflată în vol. 2, dosarul curţii de apel.
La dosarul curţii de apel, în filele x a fost depusă cererea formulată de inculpatul B., prin apărători aleşi, prin care se contestă o parte dintre probele administrate în faza de urmărire penală şi se propun probe noi.
Astfel, sub aspectul contestării unora dintre probele administrate în faza de urmărire penală, s-a precizat că s-a avut în vedere fiabilitatea (netemeinicia) probelor constând în declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpaţilor, nota de constatare întocmită de specialistul financiar din cadrul DNA- ST Ploieşti, împreună cu anexele (filele x), raportul tehnico-ştiinţific întocmit de specialistul financiar din cadrul DNA-ST. Ploieşti, raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea evaluări imobiliare întocmit de expertul BBBB. şi în consecinţă a solicitat: audierea nemijlocită în faţa instanţei a inculpaţilor, cererea fiind făcută sub rezerva neexercitării dreptului la tăcere; reaudierea tuturor martorilor audiaţi în faza de urmărire penală, precizaţi în rechizitoriu. Teza probatorie: administrarea probatoriului menţionat va evidenţia neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 din C. pen., cu referire la art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.. Readministrarea probatoriului va evidenţia faptul că luarea deciziilor privitoare la vânzarea activului „Ciuperceasca” s-a făcut atât în Consiliul Judeţean Prahova, cât şi în Adunarea Generală a Acţionarilor – Parcul Industrial Plopeni, entităţi colegiale responsabile de decizia vânzării, decizia care nu aparţine inculpaţilor din prezenta cauză. De asemenea, readministrarea probatoriului va arăta şi inexistenţa urmării imediate prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 297 din C. pen., adică lipsa unei vătămări a intereselor legale ale părţii civile S.C. PLOPENI INDUSTRIAL PARC S.A., sau a unei pagube produse acestei societăţi, bunurile vândute la preţul de piaţă de la momentul vânzării, în baza unei expertize legal dispusă şi efectuată.
De asemenea, au fost propuse probe noi, înscrisuri pentru dovedirea situaţiei de fapt:
a. Adresa nr. x din 15.03.2007 a S.C. Plopeni Industrial Parc S.A. înregistrată la Consiliul Judeţean Prahova cu nr. x din 16 martie 2007, precum şi răspunsul Consiliului Judeţean Prahova la această adresă, înregistrat cu numărul x din 20 aprilie 2007. Teza probatorie: Aceste înscrisuri infirmă teza parchetului potrivit căreia au exista neregularităţi în trecerea activului Ciuperceni din domeniul public în domeniul privat al judeţului Prahova, precum şi la constituirea lui ca aport în natură la capitalul social al S.C. Plopeni Industrial Parc S.A., precum şi la valoarea acestui aport la capitalul social. Astfel, din adresele menţionate rezultă răspunsul Consiliului Judeţean Prahova, care face referire la Hotărârea de Consiliu nr. 16/02.02.2007, arătându-se că majorarea capitalului social se va face după evaluarea bunurilor ce constituie aport în natură.
b. Adresa nr. x din 28.11.2008 a Consiliului Judeţean Prahova, Direcţia Juridic, Contencios şi Administraţie Locală. Teze probatorie: Adresa menţionată exprimă un punct de vedere juridic referitor la aspectul dacă Raportul de evaluare nr. x/19.09.2007 întocmit de către expertul tehnic judiciar R. în vederea majorării capitalului social cu contravaloarea întregului activ „Cazarma 1375 – Ciuperceasca” poate fi luat în considerare ca raport de evaluare pentru vânzarea activelor sub forma dezmembrată, punct de vedere care, dincolo de aspectele juridice conţinute (contrazise prin rechizitoriu) care vor face obiectul analizei instanţei de fond în stabilirea întrunirii condiţiilor de tipicitate a infracţiunii de abuz în serviciu presupus săvârşită de inculpaţi, conduce şi la conturarea poziţiei subiective a acestora cu privire la acest raport de evaluare, aspect care, de asemenea, face parte din elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu.
c. Sentinţa civilă nr. 796 din 27.05.2016 a Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Decizia nr. 87 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a-II-a civilă, de contencios – administrativ şi fiscal privind pe reclamanta L. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta PLOPENI INDUSTRIAL PARC S.A.. Teza probatorie: Potrivit deciziei Curţii Constituţionale nr. 102/2021, chestiunile prejudiciale constând în hotărârile definitive ale altor instanţe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale. Aceste două hotărâri ale instanţei civile vizează unul din bunurile vândute care fac parte din activul „Cazarma 1375 – Ciuperceasca”, instanţa civilă analizând şi pronunţându-
se definitiv asupra legalităţii unor aspecte invocate în rechizitoriu: legalitatea intrării bunului în patrimoniul S.C. PLOPENI INDUSTRIAL PARC S.A., legalitatea utilizării la vânzare a raportului de expertiză evaluatorie folosit la majorarea capitalului social, legalitatea şi consecinţele vânzării directe a bunului, iar nu prin licitaţie publică, dacă a existat o fraudă în vânzarea bunului. Toate aceste aspecte sunt fundamentale în stabilirea existenţei elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, în ceea ce priveşte actul material referitor la actul de vânzare-cumpărare nr. x/29.05.2008.
d. Expertiza tehnică extrajudiciară în specialitatea verificare raport de evaluare constând în verificarea raportului de expertiză tehnică realizat de expert BBBB. la data de 01.06.2015. Teza probatorie: a contestat probele administrate în faza de urmărire penală care au vizat urmarea imediată a infracţiunii de abuz în serviciu, respectiv producerea unei pagube în patrimoniul părţii civile SC „Plopeni Industrial Parc” S.A. – raportul tehnico-ştiinţific întocmit de specialistul financiar din cadrul DNA – ST Ploieşti, raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea evaluări imobiliare întocmit de expertul BBBB. . Expertiza tehnică extrajudiciară a cărei depunere o solicită vine să arate lipsa de fiabilitate a acestor probe administrate în faza de urmărire penală. Din lectura expertizei tehnice extrajudiciare se poate observa că administrarea probelor în faza de urmărire penală a prezentat deficienţe majore în ceea ce priveşte fiabilitatea acestora, dintre care a enumerat:
„Nu am regăsit în cadrul raportului de evaluare o prezentare directă şi clară a caracteristicilor terenului aferent proprietăţii imobiliare evaluate. În raportul de evaluare verificat, analiza celei mai bune utilizări nu este realizată deloc, să face doar referire formal, fără a fi efectuate investigaţiile specifice care ar fi putut conduce la determinarea pieţei specifice bunului evaluat. În raportul de evaluare verificat nu există niciun fel de analiză a pieţei imobiliare la data de referinţă. Se afirmă în raportul de evaluare că valoarea de piaţă este estimată având în vedere cea mai bună utilizare a sa, dar nu se specifică care este aceasta. Se afirmă că este utilizată abordarea prin comparaţia vânzărilor, dar nu este întocmită nicio grilă de calcul”; Sub aspectul modului de prezentare a datelor a datelor observăm următoarele neconformităţi majore: descrierea proprietăţii evaluate este foarte sumară şi nu prezintă caracteristicile importante ale subiectului, funcţie de care să se poată face selecţia comparabilelor, analiza şi fundamentarea corecţiilor asupra preţurilor acestora. Nu sunt furnizate informaţii privind tipologia amplasamentului; nu sunt prezentate punctele forte şi punctele slabe ale amplasamentului. Nu sunt utilizate hărţi sau planuri care să permită înţelegerea caracteristicilor proprietăţii în raport cu vecinătăţile; din raportul de evaluare verificat lipseşte complet analiza amplasamentului proprietăţii. Nu sunt prezentate informaţii privind dezvoltările din zonă, gradul de activitate al zonei, evoluţia amplasamentului ca interes potenţial pentru participanţii pe piaţă, nu sunt prezentate posibile elemente negative care ar putea afecta potenţialul de dezvoltare;din raportul de evaluare verificat lipseşte analiza pieţei, deşi aceasta este o etapă esenţială în procesul de evaluare a unei proprietăţi imobiliare. Nu regăsim niciun fel de informaţii referitoare la: contextul macroeconomic, piaţa imobiliară la nivelul zonei industriale a oraşului Ploieşti, piaţa imobiliară specifică terenurilor din zonele periferice ale comunelor adiacente oraşului Ploieşti, preţuri medii, raport cerere şi oferta, piaţa investiţională etc. „Apreciem că neconformităţile observate în privinţa modului de prezentare a datelor sunt majore şi ele au avut un impact direct asupra valorii estimate. Faptul că nu au fost analizate: amplasamentul proprietăţii, caracteristicile fizice şi tehnice ale terenului precum şi condiţiile de piaţă existente la data evaluării au condus la o eronată selecţie a comparabilelor şi implicit la o estimare eronată a valorii”. Cu privire la analiza celei mai bune utilizări (CMBU) – „aceasta este prezentată doar formal…deoarece în prezentarea comparabilelor se sesizează orientarea majoritară către comparabile teren având categoria de folosinţă intravilan şi cea mai bună utilizare teren construibil am considerat această neconformitate ca fiind majoră”. Cu privire la selecţia comparabilelor, se arată:
„cu privire la raportul de evaluare verificat observăm absenţa completă a oricăror argumentări privind modalitatea de selecţie a comparabilelor utilizate precum şi a aplicării unei metode de evaluare. Sunt incluse pasaje de teorie privind modul în care ar trebui făcute aceste selecţii fără a se explica însă care comparabile au fost selectate şi care au fost criteriile avute în vedere în mod corect de către evaluator. Observăm că în raport sunt preluate şi prezentate exclusiv date despre oferte de tranzacţii de pe internet şi din ziare. Nu rezultă din raport care au fost demersurile proprii ale evaluatorului de identificare a acestor aşa-zise comparabile şi de găsire a unor comparabile suplimentare (oferte şi/sau tranzacţii) din perioada relevantă, nici cum s-a asigurat evaluatorul că informaţiile privind ofertele pe care le-a avut la dispoziţie compun o imagine completă a pieţei nemaifiind necesare analize proprii. Trebuie de asemenea observat că nu s-a utilizat o grilă de calcul pentru evaluarea terenurilor, concluzia evaluării nefiind clar din ce calcul rezultă”. Cu privire la relevanţa comparabilelor se arată:
„pentru a determina relevanţa aşa-ziselor comparabile selectate (Anexa 1 şi 2 la raportul de evaluare) am analizat în principal următoarele elemente: localizările comparabilelor, cea mai bună utilizare a acestora în raport cu proprietatea subiect, accesul la utilităţi şi la căi de acces sistematizate. Sub aspectul localizării observăm că niciuna din cele 6 oferte nu are un amplasament similar terenului evaluat, toate fiind categoric superioare sub acest criteriu. Ofertele selectate sunt amplasate la DN1 fiind înconjurate de terenuri exclusiv intravilane. Toate sunt situate la distanţe mici (sub 500 m) faţă de drumuri sistematizate; Sub aspectul celei mai bune utilizări toate ofertele selectate sunt terenuri cu cea mai bună utilizare industrială sau comercială cu perspectivă imediată sau pe termen mediu de dezvoltare, Sub aspectul celei mai bune utilizări niciuna din ofertele comparabile nu este similară terenului subiect; Sub aspectul accesului la utilităţi niciuna din ofertele comparabile nu este similară subiectului, toate fiind situate la distanţe mici faţă de utilităţi. Proprietatea subiect avea data evaluării acces la reţeaua publică de energie electrică”. „Selecţia metodei de evaluare: pentru determinarea valorii proprietăţii subiect se afirmă că
a fost utilizată abordarea prin piaţă. Însă nu este prezentată nicio grilă de calcul. În practica evaluărilor prevalează grilele având la bază modele cantitative care permit estimarea ajustărilor necesar a fi aplicate pentru a reflecta diferenţele între subiectul evaluării şi diferitele comparabile. Apreciem că neutilizarea unei grile de comparaţii în acest caz a fost eronată prin raportare la intervalul valoric foarte mare în care se situează comparabilele selectate. Deoarece nu s-a utilizat o tehnică cantitativă comparabilele nu au fost ajustate şi prin urmare nu au putut fi reconciliate diferenţele dintre comparabile şi subiect”.
e. Opinie legală conf. univ. dr. KKKKK., specialist în Drept comercial, titular al disciplinei Drept Comercial la Facultatea de Drept a Universităţii Româno-Americane. Teza probatorie: Exprimarea unei poziţii avizate cu privire la aspectele de drept comercial întâlnite în speţă, în special cele referitoare la regimul juridic al terenului „Cazarma 1375 – Ciuperceasca”, condiţiile legii privitoare la evaluarea terenului, condiţiile legii privind majorarea capitalului social al SC „Plopeni Industrial Parc” S.A., regimul juridic şi valoarea terenului în suprafaţă de 449.374,27 mp – 402.412,00 mp din măsurători – situat în Băneşti, jud. Prahova, ulterior constituirii/aducerii ca aport în natură la majorarea capitalului social al SC „Plopeni Industrial Parc” S.A., precum şi răspunderea din perspectiva legislaţiei comerciale pentru înstrăinarea prin vânzare-prin intermediul a nouă contracte de vânzare-cumpărare – a bunurilor/activelor teren şi construcţii aferente. Aceste aspecte vor face obiectul analizei instanţei de fond în stabilirea întrunirii condiţiilor de tipicitate a infracţiunii de abuz în serviciu presupus săvârşită de inculpaţi, conduce şi la conturarea poziţiei subiective a acestora cu privire la vânzarea acestor active, aspect care, de asemenea, face parte din elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu.
Prin încheierea de şedinţă de la 17 mai 2022, curtea de apel a reţinut că având în vedere că au fost contestate probele administrate în cursul urmăririi penale, a dispus reaudierea martorilor din actul de sesizare, urmând a fi citaţi pentru termenul ce urmează a fi acordat martorii din acte JJ., Z., AA. şi W., cu privire la martorul din acte JJ., s-a luat act de susţinerea părţilor în sensul că este decedat; S-a încuviinţat proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată cu menţiunea că având în vedere şi poziţia apărătorului părţii civile, urmează a se dispune emiterea unei adrese către S.C. Plopeni Industrial Parc S.A. pentru a înainta la dosar actele menţionate la punctul 8, dosar, respectiv contractele de vânzare-cumpărare a unor active imobiliare între S.C. Plopeni Industrial Parc S.A. şi S.C. FFFFF. S.R.L., S.C. GGGGG. S.R.L., S.C. HHHHH. S.R.L., S.C. IIIII. S.R.L., S.C. JJJJJ. S.R.L., precum şi hotărârile Adunării Generale a Acţionarilor de aprobare a vânzărilor. Cu privire la cererile privind efectuarea expertizei tehnice şi a expertizei contabile, audierea unor noi martori şi audierea expertei BBBB., precum şi a specialistului DNA JJJJ., instanţa a reţinut că urmează să se pronunţe prin încheiere separată, acordând termen la 29 iunie 2022 şi a amânat pronunţarea asupra celorlalte cereri de probatorii la data de 2 iunie 2022, aşa cum rezultă din încheierea de la data mai sus menţionată, aflată în vol. 2, dosarul curţii de apel.
Prin încheierea de şedinţă de la 2 iunie 2022, curtea de apel, după deliberare asupra cererilor de probatorii a constatat următoarele: cu privire la cererea privind efectuarea unei expertize cu specialitatea evaluare proprietăţi imobiliare, Curtea a constatat că este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii, fiind necesară părerea unui specialist, urmând să o admită, obiectivul fiind să se stabilească valoarea de piaţă a activului Cazarma 1375 punct Ciuperceasca (terenuri, păduri, construcţii) precum şi a fiecărui lot înstrăinat – astfel cu au fost menţionate la punctele 1-9 din rechizitoriu, la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare. Cu privire la cererea de audiere a expertei BBBB., precum şi a specialistului DNA JJJJ., Curtea, în lipsa oricăror precizări din partea inculpatului, a arătat că nu a identificat concluziile sau constatările în cuprinsul rapoartelor întocmite, care să necesite lămuriri suplimentare din partea experţilor care le-au întocmit. Precizările aduse la solicitarea instanţei conform cărora este necesară audierea specialiştilor pentru ca aceştia să precizeze actele normative care au fost avute în vedere nu reprezintă constatări sau concluzii necesare a fi lămurite în înţelesul art. 179 alin. (1) din C. proc. pen.. Mai mult, a constatat că în partea introductivă a rapoartelor întocmite sunt prezentate materialele documentare şi faptice avute în vedere de specialişti ceea ce poate conduce la nerelevanţ probei. Nici cererea de audiere a martorilor EEEEE. şi MMMM. nu a fost apreciată ca întemeiată de Curte, având în vedere că faţă de teza probatorie propusă, respectiv faptul negativ că nu existau instituţional comunicări directe între Preşedintele Consiliului Judeţean şi societăţile comerciale la care Consiliul Judeţean era acţionar respectiv între acesta şi inculpatul A., proba este nerelevantă, fiind posibilă existenţa unor discuţii cu un caracter neoficial. În ceea ce priveşte cererea de efectuare a unei expertize contabile, Curtea a constatat că se impune prorogarea pronunţării până la depunerea raportului de expertiză evaluatorie imobiliară, aşa cum rezultă din încheierea de la data menţionată, aflată în vol. 2, dosarul curţii de apel.
La dosarul cauzei curţii de apel, în filele x, inculpatul A., prin apărător ales în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 147 din Constituţia României prin raportare la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022 şi la art. 5 din C. pen. a înaintat cererea de încetare a procesului penal, prin care a solicitat să se constate intervenţia prescripţia răspunderii penale în raport cu infracţiunea de instigare la abuz în serviciu pentru care a fost trimis în judecată.
În dezvoltarea cererii s-a arătat că potrivit rechizitoriului, a fost acuzat de săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 297 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 309 din C. pen. şi art. 5 din C. pen.. Termenul general de prescripţie prevăzut de actuala legislaţie pentru infracţiunea de abuz în serviciu în modalitatea imputată lui A. este de 10 ani.
Având în vedere Decizia nr. 5/2019 din 11.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 334 din 02.05.2019, care stabileşte că:
„Prin data săvârşirii infracţiunii şi implicit, data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunilor simple a căror latură obiectivă implică producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioadă de timp se înţelege momentul apariţiei primei pagube ori al obţinerii primului folos necuvenit” şi să se constate că data la care s-a produs prima pagubă şi primul folos necuvenit şi de la care a început să curgă termenul de prescripţie este data semnării primului contract de vânzare-cumpărare între S.C. Plopeni Industrial Parc S.A. şi S.C. H. S.R.L., adică 24.06.2008. Luând în considerare cele două decrete de instituire a stării de urgenţă din 2020, pe parcursul cărora a fost suspendat cursul prescripţiei, termenul general de prescripţie s-a împlinit la data de 24.06.2018.
Prin Decizia nr. 297/26.04.2018 Curtea Constituţională a stabilit că soluţia legislativă care prevede că întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză din cuprinsul art. 155 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională.
Prin Decizia nr. 358/26.05.2022 Curtea Constituţională a stabilit că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, iar în motivarea deciziei a arătat că Decizia nr. 297/26.04.2018 este una simplă şi că pe perioada cuprinsă între data publicării acesteia şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norme prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului de prescripţie a răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei penale.
Prin Decizia nr. 358/26.05.2022 Curtea Constituţională a stabilit că în perioada 08.08.2018 (după expirarea celor 45 de zile în care legiuitorul trebuia să intervină asupra art. 155) şi 30.05.2022 (Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului pentru modificarea art. 155), C. pen. român nu a prevăzut vreun caz de întrerupere al cursului prescripţiei penale.
Cum aplicarea legii penale mai favorabile în timpul judecăţii se face potrivit art. 5 alin. (2) din C. pen. şi în cazul actelor normative declarate neconstituţionale, rezultă că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în vigoare în această perioadă, ce nu includea vreo cauză de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, reprezintă lege penală mai favorabilă. Ca urmare prescripţia specială nu operează, iar prescripţia răspunderii penale intervine la împlinirea termenului general de prescripţie prevăzut la art. 154 din C. pen., în cazul său la data de 24 iunie 2018.
La termenul de judecată de la 29 iunie 2022, curtea de apel a pus în discuţia părţilor faptul că din partea inculpatului A. s-a depus o cerere prin care solicită încetarea procesului penal, urmând a se constata intervenirea prescripţiei răspunderii penale, în raport cu infracţiunea de instigare la abuz în serviciu pentru care a fost trimis în judecată.
Au fost interpelaţi apărătorii inculpaţilor N. şi B., dacă înţeleg să formuleze aceeaşi apărare.
Avocat ales LLLLL., pentru inculpata N. a solicitat a se luat act de faptul că deja s-a formulat o atare cerere care se află la dosar din partea inculpatei. Având în vedere dispoziţiile Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, a arătat că este de acord cu solicitarea formulată.
Avocat MMMMM., apărător ales al inculpatului B. a menţionat că este de acord cu solicitarea formulată.
Curtea de apel a luat act de faptul că şi inculpaţii N. şi B. înţeleg să formuleze cerere de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale în urma Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale.
Curtea din oficiu a pus în discuţia părţilor suspendarea judecării cauzei până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea problemei de drept referitoare la intervenirea prescripţiei răspunderii penale, chestiuni cu care mai multe instanţe au sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având fixat termen la data de 25 octombrie 2022, concluziile părţilor fiind consemnate în partea introductivă a încheierii de şedinţă.
Curtea de apel, având în vedere dispoziţiile art. 476 alin. (4) din C. proc. pen. a dispus suspendarea judecării cauzei până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea problemei de drept referitoare la intervenirea prescripţiei răspunderii penale, chestiuni cu care mai multe instanţe au sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având fixat termen la data de 25 octombrie 2022, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data mai sus menţionată, aflată în vol. II, dosarul curţii de apel.
Prin rezoluţia preşedintelui de complet s-a repus cauza pe rol, stabilindu-se termen la 28 noiembrie 2022 cu citarea părţilor şi asigurarea apărării, aflată în dosarul curţii de apel.
La termenul de la 28 noiembrie 2022, curtea de apel având în vedere imposibilitatea prezentării la termen a domnilor avocaţi NNNNN., apărător al inculpatului A. şi a domnului avocat OOOOO., apărător al părţii civile S.C. PLOPENI INDUSTRIAL PARC S.A., şi a încuviinţat amânarea la data de 18 ianuarie 2023, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată în vol. 3, dosarul curţii de apel.
La termenul de la 18 ianuarie 2023, curtea de apel a pus în discuţia părţilor cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la dosarul nr. x/2010 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti depusă de către reprezentantul Ministerului Public, discuţie prorogată de la termenul din 28 noiembrie 2022, concluziile părţilor fiind consemnate în partea introductivă a încheierii de la data mai sus menţionată.
La acelaşi termen, avocatul ales RRRR., apărător ales al inculpatei N., a menţionat că procedura şi practica este ca iniţial instanţa să aprecieze că sunt în prezenţa unei asemenea cauze, doar atunci când inculpatul având posibilitatea de a solicita continuarea procesului, altfel ne-am afla de facto şi de iure în situaţia de a se judeca această cauză. Dacă se solicită achitarea pe alte temeiuri, cele care privesc fondul cauzei şi nu această chestiune de prescripţie, nu are solicitări de formulat, dar a solicitat să se constate că se află într-un caz de incidenţă al acestui temei al prescripţiei şi în egală măsură a solicitat a se lua act în situaţia în care va face această constatare că doreşte continuarea procesului penal în ceea ce o priveşte pe inculpata N..
Avocat MMMMM., apărător ales al inculpatului B. a solicitat a se lua act că se doreşte continuarea procesului penal în ceea ce-l priveşte pe inculpat, dar nu a solicitat administrarea de noi probe.
La interpelarea Curţii s-a precizat de către apărătorul ales al inculpatului B. că se invocă excepţia prescripţiei răspunderii penale şi instanţa urmează să se pronunţe asupra excepţiei, dar s-a solicitat continuarea procesului.
Avocat PPPPP., apărător desemnat din oficiu al inculpatului A. a solicitat a se lua act că se invocă excepţia prescripţiei răspunderii penale şi instanţa urmând să se pronunţe asupra excepţiei, dar s-a solicitat continuarea procesului.
Curtea a arătat că în raport de practica judiciară şi de dispoziţiile referitoare la pronunţare şi la deliberare, dacă se doreşte continuarea procesului penal, urmează a se pune în discuţie excepţia prescripţiei răspunderii penale în cadrul dezbaterilor. Dacă atunci se consideră că fapta este prescrisă, se constată intervenirea prescripţiei răspunderii penale, dacă se va considera că se impune achitarea sau un alt caz de încetarea procesului penal va fi luat acela în discuţie.
La interpelarea Curţii, inculpaţii N. şi B. au precizat că doresc continuarea procesului penal.
Avocat PPPPP., apărător desemnat din oficiu al inculpatului A. a solicitat a se lua act că inculpatul A. nu doreşte continuarea procesului penal, ci solicită a se pune în discuţie excepţia prescripţiei răspunderii penale şi soluţionarea cauzei, iar în situaţia în care instanţa va constata intervenită prescripţia răspunderii penale să se dispună încetarea procesului penal în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., urmând ca latura civilă să fie discutată separat dacă va fi cazul.
Avocat MMMMM., apărător ales al inculpatului B., a solicitat a se lua act că nu sunt de formulat obiecţiuni cu privire la probele administrate deja în cauză şi nu se solicită readministrarea acestora. Practic, la acest moment plecând de la probele deja administrate, fiind doar chestiuni de aplicarea legii şi nu sunt aspecte care să fie relevate de anumite mijloace de probă care ar presupune o readministrare în faţa curţii de apel, având în vedere Hotărârile Consiliului de Administraţie care au stat la baza tuturor operaţiunilor, textele legale invocate de Ministerul Public în rechizitoriu, iar în ceea ce priveşte eventualele acte de evaluare se consideră că sunt nerelevante în prezenta cauză, plecând de la existenţa unei valori aprobate de către Consiliul Local.
Curtea a interpelat părţile în sensul dacă se mai susţine sau nu administrarea probei cu efectuarea expertizei în domeniul evaluării proprietăţii imobiliare, probă încuviinţată la termenul din data de 02 iunie 2022, la solicitarea inculpatului A..
Avocat PPPPP., apărător desemnat din oficiu al inculpatului A., a arătat că în raport cu faptul că inculpatul A. nu doreşte continuarea procesului penal, nu se mai impune administrarea probei cu expertiză în domeniul evaluării proprietăţii imobiliare.
Avocat MMMMM. pentru inculpatul B. a solicitat a se lua act că nu a solicitat administrarea unei astfel de probe.
Avocat ales RRRR., apărător ales al inculpatei N., a menţionat că nici partea pe care o asistă nu a solicitat administrarea unei astfel de probe, cu atât mai mult cu cât are o poziţie separată faţă de obiectul acestui dosar, în ceea ce o priveşte pe inculpată de a se reţine strict că ar fi trebuit să ştie şi să aplice acea chestiune privitoare la licitaţie. Aceasta este singura chestiune care se discută în ceea ce o priveşte pe inculpată şi aceasta urmează să fie analizată în momentul dezbaterilor. Toţi martorii audiaţi în cauză nu au legătură cu activitatea desfăşurată de inculpata N., chiar în timpul urmăririi penale nu se fac afirmaţii cu privire la activităţi sau acţiuni ale inculpatei şi că s-ar fi cunoscut dinainte cu vreunui dintre coinculpaţi. A solicitat a se luat act că inculpata N. nu are obiecţiuni cu privire la probele administrate în cauză, din punct de vedere al notarului public valoarea bunului tranzacţiei nu are nicio legătură cu activitatea notarului, fiind stabilită de părţi această valoare, urmând a se lua act că nu se solicită administrarea altor probe, fiind chestiuni de natură legislativă şi de interpretare.
Avocat OOOOO. apărătorul părţii civile S.C: Plopeni Industrial Parc S.A. a solicitat ca instanţa să se pronunţe în sensul dacă se impune sau nu efectuarea expertizei în domeniul evaluării proprietăţii imobiliare, probă deja încuviinţată la solicitarea inculpatului A. şi respectiv dacă se mai impune sau nu reaudierea martorilor de la urmărirea penală, probă solicitată de inculpaţi.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul a apreciat că se impune readministrarea probelor menţionate în rechizitoriu, astfel cum au fost încuviinţate la un termen anterior.
Avocat ales RRRR., apărător ales al inculpatei N. a menţionat că se impune reaprecierea probelor. Textul de lege prevede readministrarea probelor contestate. În măsura în care inculpatul nu contestă probatoriile dar nu optează pentru judecarea cauzei în procedură simplificată înseamnă că îşi bazează solicitarea de achitare pe chestiuni care nu ţin de contestarea directă a probelor administrate în cursul urmăririi penale. A apreciat că trebuie să se asigure şi soluţionarea cu celeritate a cauzei.
La interpelarea Curţii dacă inculpaţii nu pot reveni asupra solicitării anterioare de readministrarea probatoriilor de la urmărirea penală, reprezentantul Ministerului Public a apreciat că inculpaţii nu au făcut o revenire expresă asupra solicitării anterioare de readministrarea probatoriilor de la urmărirea penală.
Avocat ales RRRR., apărător ales al inculpatei N. a menţionat că nu se contestă probele administrate în faza de urmărire penală şi nu se doreşte readministrarea acestora în faţa instanţei.
Avocat MMMMM., pentru inculpatul B. a solicitat a se lua act că nu se contestă probele administrate în faza de urmărire penală şi nu se doreşte readministrarea acestora în faţa instanţei.
Avocat PPPPP., apărător desemnat din oficiu al inculpatului A. a apreciat că în raport cu faptul că inculpatul A. nu doreşte continuarea procesului penal, nu se mai impune administrarea probei cu expertiză în domeniul evaluării proprietăţii imobiliare, solicitând a se pune în discuţie excepţia prescripţiei răspunderii penale şi soluţionarea cauzei.
Curtea având în vedere situaţia relevată de inculpatul A., în sensul că nu doreşte continuarea procesului penal şi faţă de susţinerile inculpaţilor B. şi N. care doresc continuarea procesului penal, în urma analizei actelor dosarului urmează a se soluţiona cauza, atât în latura penală, cât şi în latura civilă, instanţa urmând să se pronunţe pe toate aspectele invocate prin sentinţă pentru toţi inculpaţii.
Avocat PPPPP., apărător desemnat din oficiu al inculpatului A. a solicitat a se lua act că nu se mai impune administrarea probei cu expertiză în domeniul evaluării proprietăţii imobiliare.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită a se lua act că nu are de formulat obiecţiuni faţă de precizările inculpaţilor de la acest termen, în sensul că nu se contestă materialul probator administrat în cauză.
Curtea a adus la cunoştinţa inculpaţilor A., B. şi N. că în temeiul dispoziţiilor art. 420 alin. (4) din C. proc. pen. rap. la art. 83 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., au dreptul să fie ascultaţi şi de către instanţă.
Inculpatul A. având cuvântul, a precizat că nu doreşte să se folosească de acest drept, deoarece îşi menţine în totalitate declaraţiile date în cauză până în prezent, la care nu are de făcut nicio completare sau adăugire.
Inculpatul B. având cuvântul a precizat că nu doreşte să se folosească de acest drept, deoarece îşi menţine în totalitate declaraţiile date în cauză până în prezent, la care nu are de făcut nicio completare sau adăugire.
Inculpata N. având cuvântul a precizat că nu doreşte să se folosească de acest drept, deoarece îşi menţine în totalitate declaraţiile date în cauză până în prezent, la care nu are de făcut nicio completare sau adăugire.
Curtea a luat act de susţinerile părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public în sensul că nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat şi, faţă de actele şi lucrările dosarului a constatat cauza în stare de judecată şi, în temeiul dispoziţiilor art. 420 alin. (6) din C. proc. pen. şi a acordat cuvântul în dezbateri, cu menţiunea că pronunţarea se va face la o dată ulterioară, părţile având posibilitatea să depună concluzii scrise.
Amplele concluzii ale părţilor au fost consemnate în încheierea de la data mai sus menţionate, fiind stabilită succesiv pronunţarea la 6 martie 2023 şi la 5 aprilie 2023 când a fost pronunţată sentinţa pe fondul cauzei, aşa cum rezultă din încheierile de la 18 ianuarie 2023 şi respectiv 6 martie 2023, aflate în vol. 4, dosarul curţii de apel.
În considerentele sentinţei pronunţate de prima instanţă, la fila x a acesteia (respectiv fila x) dosarul curţii de apel aceasta reţine „Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 18 februarie 2022. La termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2023, inculpatul A. a formulat cerere de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale. La acelaşi termen de judecată, inculpaţii B. şi N. au arătat că nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale, nu mai solicită administrarea lor şi nu solicită administrarea de probe noi. Curtea faţă de dispoziţiile art. 375 alin. (7) C. proc. pen. nu a mai dispus readministrarea probelor contestate”.
Înalta Curte, analizând încheierile mai sus menţionate, prin prisma soluţiilor date cererilor formulate de inculpaţii A., B. şi N. prin apărătorii aleşi, precum şi poziţiile exprimate personal, considerentele sentinţei sub aspectul probelor, în temeiul art. 374 alin. (7), art. 374 alin. (8) cu referire la art. 383 din C. proc. pen. cu referire la art. 8 din C. proc. pen. caracterul echitabil al procesului penal şi art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, constată că, deşi, standardul naţional al dispoziţiilor legale mai sus menţionate este în concordanţă cu dispoziţiile convenţionale, în contextul concret al cauzei, aplicarea lor de către, prima instanţă a avut loc cu încălcarea acestor prevederi, în condiţiile ce se vor expune.
Astfel, deşi prima instanţă prin încheierile mai sus menţionate de la 17 mai 2022 şi respectiv 2 iunie 2022 a încuviinţat în condiţiile menţionate readministrarea probatoriului, respingerea unor probe dar şi administrarea unora din cele solicitate şi arătate în mod concret, precum şi administrarea unor probe noi, ulterior ca urmare a necontestării probelor, în raport, cu cererea de încetare a procesului penal susţinută de inculpatul A. prin apărătorul ales, precum şi cu cererile iniţiale de încetare a procesului penal asupra cărora s-a revenit fiind precizate în sensul de continuare a procesului penal, de către inculpaţii B. şi N. prin apărătorii aleşi, a omis să facă aplicarea dispoziţiilor art. 383 din C. proc. pen. privind renunţarea la probe, deşi reprezentantul Ministerului Public a apreciat că se impune administrarea probelor încuviinţate anterior, întrucât inculpaţii nu au făcut o revenire expresă asupra solicitării anterioare de readministrarea probatoriilor de la urmărirea penală.
Legiuitorul a prevăzut în conţinutul art. 383 din C. proc. pen. o procedură efectivă cu privire la renunţarea la probe şi imposibilitatea administrării probelor şi anume:
„(1) Procurorul, persoana vătămată şi părţile pot renunţa la probele pe care le-au propus. (2) După punerea în discuţie a renunţării, instanţa poate dispune ca proba să nu mai fie administrată, dacă apreciază că nu mai este necesar. (3) Dacă în cursul cercetării judecătoreşti administrarea unei probe anterior admise apare ca inutilă sau nu mai este posibilă, instanţa, după ce ascultă procurorul, persoana vătămată şi părţile, poate dispune ca acea probă să nu mai fie administrată. (4) Dacă imposibilitatea de administrare se referă la o probă administrată în faza de urmărire penală şi încuviinţată de instanţă, aceasta este pusă în discuţia părţilor, a persoanei vătămate şi a procurorului şi se ţine seama de ea la judecarea cauzei”.
Or, în contextul cauzei, prima instanţă nu a pus în mod concret în discuţie efectele cererilor apărătorilor, cu privire la necontestarea probelor, în sensul revenirii asupra vreuneia din probele înviinţate, în condiţiile art. 383 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen., limitându-se la a accepta concluziile cu privire la necontestarea probelor de către inculpaţi, în sensul precizărilor făcute în încheierea primei instanţe şi la care s-a făcut trimitere detaliată în prezenta decizie.
Aşadar, prima instanţă a omis să dea eficienţă prevederilor legale cu privire la renunţarea la probe, în sensul în care nu s-a pronunţat explicit dacă administrarea probelor deja încuviinţate era sau nu utilă şi posibilă, consecinţa fiind că probele încuviinţate în condiţiile încheierilor mai sus arătate nu au fost administrate, fără a exista vreo dispoziţie de revenire asupra lor, ceea ce a afectat legalitatea dar şi echitatea procedurii judecării cauzei în primă instanţă, în contextul concret al acesteia.
Mai mult, Înalta Curte consideră că prima instanţă a făcut o greşită aplicare asupra dispoziţiilor art. 7 din C. proc. pen. atunci când nu a mai dispus readministrarea probelor încuviinţate, în condiţiile în care iniţial probele au fost contestate, ca urmare a solicitărilor de probatorii ale inculpaţilor A. şi B., asupra cărora s-a pronunţat parţial, prin încuviinţarea lor, conform încheierilor menţionate.
Este adevărat că în conţinutul art. 374 alin. (7) din C. proc. pen. se prevede că „probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi sau de către persoana vătămată nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti. Acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a părţilor, a persoanei vătămate şi a procurorului şi sunt avute în vedere de instanţă la deliberare”.
Legiuitorul a prevăzut, însă, o dispoziţie în alin. (8) al aceleiaşi norme care asigură garantarea efectivă a drepturilor procesuale ale părţilor corelativ cu art. 8 din C. proc. pen. dar şi cu art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, respectiv că „probele prevăzute la alin. (7) pot fi administrare din oficiu de către instanţă, dacă apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei”.
Or, în contextul cauzei, chiar părţile au contestat, iniţial probele şi au solicitat readministrarea acestora, precum şi administrarea unor probe noi, cereri asupra cărora chiar instanţa s-a pronunţat în condiţiile arătate încuviinţând readministrarea parţială a probatoriului, omisiunea instanţei de a reevalua necesitatea administrării acestora, în condiţiile poziţiilor procesuale ale inculpaţilor cumulată cu neadministrarea vreunei alte probe pentru a statua asupra acuzaţiilor şi a laturii civile, echivalând cu absenţa în totalitate a cercetării judecătoreşti şi implicit cu nerespectarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil.
Înalta Curte consideră că, în condiţiile în care au fost formulate cereri diferite, respectiv în cazul inculpatului A. de încetare a procesului penal, iar în situaţia inculpaţilor B. şi N. de continuare a procesului penal, prima instanţă era obligată mai întâi să administreze probele încuviinţate, pentru ca ulterior să stabilească, urmare a procesului de coroborare a tuturor mijloacelor de probă administratre, situaţia de fapt, acţiunile sau inacţiunile inculpaţilor, având drept consecinţă rezolvarea acţiunii penale, în raport, cu prevederile legale, pentru ca ulterior în funcţie de soluţionarea acţiunii penale, să fie rezolvată şi acţiunea civilă a cauzei.
Or, prima instanţă, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei atacate, în mod nelegal a coroborat exclusiv materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, reţinând situaţia de fapt, în condiţiile arătate de la filele x ale sentinţei, pentru ca ulterior a reţine, în drept, ca fiind îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii A., B. şi N., făcând aplicarea pentru toţi inculpaţii a dispoziţiilor art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. f) din C. proc. pen., cu referire la art. 131 din C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi cu aplicarea Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 358 din 26 mai 2022 privind încetarea procesului penal.
În egală măsură şi soluţia dată acţiunii civile a cauzei a avut la bază doar situaţia de fapt stabilită în condiţiile arătate, fără administrarea vreunei alte probe, inculpaţii fiind obligaţi în solidar, către partea civilă la suma de 1.138.937,71 RON, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a înstrăinării bunurilor imobile în sarcina inculpaţilor B. şi A., în cote de câte 40 % şi în cotă de 20 % pentru inculpata N.. A fost admisă acţiunea civilă formulată de S.C. Plopeni Industrial Parc S.A. şi a fost obligat inculpatul B. să plătească părţii civile suma de 42.297 RON, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a încheierii contractelor de servicii nr. x/16.05.2008 şi nr. y/16.05.2008.
Altfel spus, deşi prima instanţă a încuviinţat readministrarea şi administrarea unor probe noi în limitele arătate, neadministrând probele încuviinţate a încălcat dispoziţiile legale menite a garanta caracterul echitabil al procedurii, baza factuală, atât în latură penală, cât şi în latură civilă fiind stabilită în lipsa unei administrări orale, contradictorie şi nemijlocită şi în condiţii de publicitate, conform art. 351-352 din C. proc. pen. a probelor relevante.
Soluţia încetării procesului penal nu exclude ab initio administrarea probelor în faţa primei instanţe, întrucât şi în cazul în care instanţa de judecată ar da eficienţă prevederilor incidente privind încetarea procesului penal, aceasta trebuie să se fundamenteze pe o bază factuală stabilită complet, prin coroborarea tuturor probelor administrate, cu privire la condiţiile de timp, de spaţiu, acţiunile sau inacţiunile inculpaţilor, îndeplinirea condiţiilor de tipicitate obiectivă şi subiectivă a faptei pentru care au fost trimişi în judecată, consecinţele în planul acţiunii civile.
În egală măsura continuarea procesului penal, solicitată în cauză de către inculpaţii B. şi N. presupunea administrarea probatoriului şi stabilirea unei baze factuale complete, în scopul reţinerii în mod efectiv a condiţiilor temporale şi spaţiale ale acţiunii sau inacţiunii inculpaţilor, a condiţiilor de tipicitate obiectivă şi subiectivă, inclusiv a consecinţelor în planul acţiunii civile.
Înalta Curte constată, în contextul cauzei, că prin neadministrarea probatoriului încuviinţat de către prima instanţă a fost încălcat şi principiul egalităţii armelor, aşa încât s-a dat prevalenţă exclusivă probelor administrate în cursul urmăririi penale, în lipsa administrării probelor încuviinţate în cursul cercetării judecătoreşti, în al doilea ciclu procesual, ceea ce a golit de conţinut apărarea, care a fost lipsită de efectivitatea garanţiilor ce decurg din procedura administrării probelor în faţa unei instanţe independente, imparţiale, prevăzute de lege, prin formularea de întrebări, care trecute prin filtrul utilităţii şi concludenţei acestora, admise de către judecător, să conducă la lămurirea împrejurărilor faptice, atât în ceea ce priveşte acţiunea penală, cât şi acţiunea civilă şi stabilirea adevărului.
Totodată, Înalta Curte constată că, aşa cum este reglementat apelul, în dispoziţiile C. proc. pen., ca unica cale ordinară de atac, faţă de caracterul devolutiv al acestuia, prevăzut de art. 417 din C. proc. pen., potrivit art. 420 din acelaşi cod, judecata apelului are norme distincte cu privire la ascultarea inculpatului, readministrarea probelor administrate la prima instanţă şi posibilitatea administrării de probei noi, verificându-se hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a oricăror probe administrate în faţa instanţei de apel, putând fi dată o nouă apreciere asupra probelor, la judecata în apel, aplicându-se regulile de la judecata în fond, în măsura în care în respectivul titlu nu există dispoziţii contrare, potrivit alin. (4),
(5), (8), (9) şi (11) ale normei invocate, ceea ce asigura standardul convenţional cu privire la o cale de atac efectivă.
Cu toate acestea atunci când în situaţia în care în primă instanţă nu a efectuat cercetarea judecătorească, prin soluţionarea cererilor şi administrarea probelor încuviinţate, care să conducă instanţa de apel la aplicarea efectivă a dispoziţiilor art. 420 alin. (8) din C. proc. pen., în sensul asigurării controlului jurisdicţional asupra lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, instanţa de apel nu poate complini în integralitate efectuarea cercetării judecătoreşti omisă a fi efectuată de prima instanţă, întrucât s-ar subroga obligaţiei acesteia, ceea ce ar goli de conţinut caracterul parţial jurisdicţional al apelului şi ar lipsi părţile de un grad de jurisdicţie, garantat de art. 2 din Protocolul 7 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Aşadar, în contextul concret al cauzei, prin omisiunea readministrării probelor încuviinţate, administrarea parţială a celor solicitate şi a celor noi încuviinţate, în condiţiile arătate, cercetarea judecătorească în primă instanţă nu a avut loc, aşa încât instanţa de apel nu poate să se subroge în obligaţiile procesuale integrale ale primei instanţe, întrucât ar încălca garanţia unui dublu grad de jurisdicţie, potrivit art. 2 din Protocolul 7 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
În raport cu cele mai sus menţionate, instanţa de apel constată că sentinţa pronunţată de prima instanţă în contextul cauzei este nelegală, pentru argumentele menţionate, încălcându-se şi caracterul echitabil al procedurii, potrivit art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentatale, prin neefectuarea cercetării judecătoreşti, de către prima instanţă, fiind încălcat dreptul la apărare, sancţiunea fiind nulitatea absolută.
Această omisiune care afectează legalitatea hotărârii pronunţate de prima instanţă prevalează, în raport, cu celelalte motive de apel invocate de către apelanţi, aşa cum a fost şi completat apelul declarat de apelantul intimat inculpat A..
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti, de apelanta parte civilă S.C. Plopeni Industrial Parc S.A. şi de apelanţii intimaţi inculpaţi A., B. şi N. împotriva sentinţei nr. 33 din 5 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2015.
Se va desfiinţa în integralitate sentinţa apelată şi se va dispune rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Ploieşti, care va avea în vedere în condiţiile de oralitate, contradictorialitate, nemijlocire şi publicitate toate cererile, inclusiv probatoriile formulate de către părţi, pe care le va pune în discuţie şi se va pronunţa asupra acestora potrivit dispoziţiilor legale incidente.
Totodată, prima instanţă în rejudecarea cauzei urmează a reevalua pertinenţa şi utilitatea probelor raportat la cererile de continuare a procesului penal formulate de inculpaţii B. şi N., precum şi va proceda la administrarea probatoriului necesar pentru efectiva soluţionare a laturii penale, cât şi justa soluţionare a laturii civile, cenzurând pe baza probatoriului toate apărările formulate de inculpaţi.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru apelanţii intimaţi inculpaţi B. şi N., în cuantum de câte 240 RON, respectiv onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat A., în cuantum de 942 RON, vor rămâne în sarcina statului. Înalta Curte consideră cuantumul de 942 RON al onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat A. ca fiind suficient pentru prezenţa de la termenele de judecată acordate în cauză de la 15 iunie 2023, 26 octombrie 2023, 11 ianuarie 2024, 22 februarie 2024, precum şi cererile şi apărările formulate în scris în limita unei apărări efective corespunzătoare termenelor acordate, neimpunându-se majorarea onorariului în condiţiile art. 10 alin. (2) din Protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România.
Sursa informației: www.scj.ro.
