Neindicarea motivelor de nelegalitate a hotărârii recurate. Imposibilitatea realizării analizei de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond (NCPC, O.U.G. nr. 34/2006)

13 sept. 2021
2 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 5 (2 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 172
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 2845/2020

NCPC: art. 483 alin. (3) și (4), art. 487 alin. (1), art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 489 alin. (1), art. 496 alin. (1); O.U.G. nr. 34/2006: art. 8 lit. a) și c), art. 55 alin. (2) lit. a), art. 74

Inteligența artificială în materie penală

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de aceasta este nul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.

Astfel, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat – art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. – care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat.

Or, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declarația scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurenta prezintă situația de fapt și preia aceleași texte legale incidente raportului juridic de drept material izvor al litigiului din motivarea actului administrativ contestat, fără însă să evidențieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din motivele limitativ și expres prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ. chiar dacă această normă a fost invocată expres de recurentă.

Așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere la apărările de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, ele reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunțată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează.

În acest context, deși așa cum s-a relevat mai sus, recurenta a indicat expres art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva indicării textelor de lege de drept material incidente în cauză, se reține că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată și dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textul de lege menționat.

Înalta Curte reține că sunt date în competenta instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente, cu referire directă în cauza de față la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reținute ca temei al recursului.

În aceste condiții, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate.

Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că, raportat la obiectul acțiunii, recurenta-pârâtă susține că sunt eronate reținerile primei instanțe potrivit cărora prin semnarea acordului de parteneriat în cadrul proiectului A. între AJOFM Arad, AJOFM Brașov, AJOFM Bihor, B. și C. S.R.L. nu s-a creat o nouă autoritate contractantă în sensul art. 8 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, iar contrar reținerilor instanței de fond, în mod corect organele de control au reținut că divizarea în trei contracte este artificială, fiind vădită intenția autorităților contractante de a evita procedura obligatorie în acest caz, precum și reținerile primei instanțe prin care infirmă obligația publicării unui singur anunț de participare și a aplicării procedurii de licitație deschisă printr-o singură procedură derulată de AJOFM Arad, întrucât valoarea cumulată la nivelul AJOFM Arad, AJOFM Brașov și AJOFM Bihor este 331664,67 Euro, cu privire la acest aspect invocând dispozițiile art. 8 lit. a) și c) din O.U.G. nr. 34/2006.

Videoconferința regională de insolvență Buzău

Or, aceasta este tocmai motivarea autorității pentru respingerea contestației formulată de Agenția Județeană pentru ocuparea Forței de Muncă rad împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/13.03.2017, menționată în cuprinsul Deciziei nr. 11/CA/31.05.2017, aspecte care în această formă au fost supuse controlului de legalitate în fața primei instanțe, fiind analizat de către aceasta, astfel că prin reluarea motivării actului contestat în cuprinsul cererii de recurs, nu se încearcă decât o efectuare a unei reapreciei de către instanța de control judiciar, neconstituind o veritabilă critică adusă hotărârii atacate.

Astfel, prima instanță a reținut caracterul întemeiat al susținerilor reclamantei potrivit cărora prin semnarea acordului de parteneriat în cadrul proiectului A., între AJOFM Arad, AJOFM Brașov, AJOFM Bihor, B. și S.C. C. S.R.L., nu s-a creat o nouă autoritate contractantă în înțelesul art. 8 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, așa încât, în mod implicit, în mod nelegal a fost constatată și sancționată neregula potrivit căreia autoritatea contractantă formată din asocierea celor 5 părți în parteneriatul creat în vederea implementării proiectului A. avea obligația publicării unui anunț de participare și a aplicării procedurii de licitație deschisă printr-o singură procedură derulată de AJOFM Arad, întrucât valoarea estimată cumulată pentru furnizarea de produse în vederea implementării unui sistem de arhivă electronică la nivelul AJOFM ARAD, AJOFM BIHOR, AJOFM BRAȘOV este de 331.664,67 euro, în conformitate cu art. 55 alin. (2) lit. a) și art. 74 din O.U.G. nr. 34/2006, având în vedere atât voința reală a părților consemnată în cuprinsul acordului de parteneriat, prevederile contractului de finanțare si ale anexelor la acesta, cât și dispozițiile legale incidente în materie, pe care le-a expus în interpretarea care a condus la soluția adoptată.

Totodată, s-a reținut de judecătorul forndului că în condițiile în care procedurile de achiziție publică derulate de 3 autorități contractante distincte nu depășesc pragul prevăzut de art. 124 din O.U.G. nr. 34/2006, a fost în mod corect aleasă procedura cererii de oferte, procedură ce îndeplinește la rândul ei cerința competitivității, întrucât toate cele 3 proceduri de cerere de oferte au fost postate pe SEAP, cuprinzând invitație de participare ce conține elementele anunțului de participare specific licitațiilor deschise, proceduri supuse controlului ANRMAP sub aspectul legalității criteriilor de selecție și al criteriului de atribuire.

Or, tocmai aceste argumente ar fi trebuit să fie combătute de către recurenta-pârâtă prin calea de atac declarată, însă aceasta nu a formulat nici o critică concretă de nelegalitate în privința motivării reținute, nearătând modul în care au fost interpretate sau aplicate greșit prevederile legale incidente în cauză, susținând în mod formal că reținerile instanței de fond sunt eronate, iar reținerile organului fiscal de control sunt corecte, reiterând motivarea expusă în cuprinsul deciziei de soluționare a contestației în discuție.

Așa fiind, instanța de control judiciar constată că aspectele reținute de către instanța de fond în justificarea soluției de anulare a Deciziei 11/CA/31.05.2017 privind soluționarea contestației administrative formulată de AJOFM Arad și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/13.03.2017, prin care se propune aplicarea unei corecții financiare totale de 445.563 de RON reprezentând 25% din valoarea cheltuielilor autorizate în cadrul cererilor de rambursare nr. x și nr. 10 (CR 6 și CR 10) aferentă contractelor de furnizare echipamente încheiate în cadrul proiectului A. de AJOFM Arad, AJOFM Bihor și AJOFM Brașov nu au fost contestate, pe calea recursului, de către pârâtă.

Din această perspectivă, așa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural și, ca atare, nu satisface exigențele pentru validarea sa.

În consecință, reținând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere și faptul că, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (1) C.prov.civ., va constata nul recursul declarat și va menține în întregime hotărârea împotriva căreia s-a exercitat prezenta cale de atac.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Neindicarea motivelor de nelegalitate a hotărârii recurate. Imposibilitatea realizării analizei de nelegalitate a hotărârii instanței de fond (NCPC, O.U.G. nr. 34/2006) was last modified: septembrie 13th, 2021 by Redacția ProLege

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter