Neîndeplinirea condiţiei referitoare la „legătura” normei contestate cu soluţia ce ar putea fi dată în cauză în planul componentei privind necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate. Recurs respins ca fiind nefondat

27 mai 2024
Vizualizari: 115
  • Constituţia României: art. 146 lit. d)
  • Legea nr. 47/1992: art. 29
  • NCP: art. 5
  • NCPP: art. 426 lit. b)
  • VCPP: art. 122 alin. (1) lit. d)

Prin încheierea din data de 25 ianuarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatorul A. cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 463 din 20 iunie 2023)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte amintește că excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituție, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale.

În acest caz, sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, căci Legea nr. 47/1992 stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, și anume:

– excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

– excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

– excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

– excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În analiza condițiilor enumerate anterior, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a fost invocată de recurentul contestator, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală și are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., fără ca textul criticat să fi fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții.

Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 reiese că cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional poate fi formulată în orice fază a procesului penal. Legiuitorul nu impune limite referitor la cadrul procesual, prevăzând doar condiția ca excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată și să aibă legătură cu soluționarea cauzei „indiferent de obiectul acesteia”.

Pe baza acestor considerații teoretice, în speță, se constată că excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul contestator nu îndeplinește condițiile cerute cumulativ de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nefiind îndeplinită condiția referitoare la „legătura” normei contestate cu soluția ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.

În acest context, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor procesual penale invocată de recurentul contestator nu are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât, având în vedere cadrul procesual și stadiul concret în care se află litigiul, decizia Curții Constituționale asupra excepției invocate nu ar fi de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul penal de față.

În concret, recurentul contestator a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., în interpretarea jurisprudențială dată de Înalta Curte, interpretare potrivit căreia instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, nu poate analiza o cauză de încetare a procesului penal decât în limitele penale stabilite de instanța de fond în aplicarea art. 5 C. pen.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Înalta Curte reține că aspectele invocate în susținerea excepției vizează în realitate o chestiune de interpretare și aplicare a legii, nu o problemă de neconstituționalitate, recurentul contestator exprimându-și nemulțumirea față de împrejurarea că în contextul factual al cauzei nu poate beneficia de cauza de încetare a procesului penal, prescripția răspunderii penale, având în vedere că soluția de condamnare a recurentului a fost pronunțată prin raportare la dispozițiile C. pen. din 1969, apreciat ca lege penală mai favorabilă.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată, similar instanței de fond că niciuna dintre cele două decizii invocate în sprijinul cererii de sesizare a Curții Constituționale nu-și găsesc aplicabilitatea în prezenta cauză, recurentul contestator fiind condamnat în baza C. pen. anterior în baza dispozițiile legale referitoare la prescripția răspunderii penale reglementate art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior.

Mai mult, se constată că prin decizia penală nr. 29/A din 25 ianuarie 2023 pronunțată de Înalta Curte în cauză, s-a respins ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A., prin care a solicitat încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, în contextul Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022, iar dispoziția de respingere a contestației s-a întemeiat pe împrejurarea că soluția de condamnare a fost pronunțată prin raportare la dispozițiile C. pen. din 1969, care a fost apreciat ca legea penală mai favorabilă.

Deopotrivă, Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 43 din 29 mai 2023, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, aspectele invocate de recurentul contestator în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale au fost lămurite, în sensul că „dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen. se interpretează în sensul că instanța care soluționează pe fond contestația în anulare nu poate să reanalizeze care dintre legile penale ce s-au succedat în timp este mai favorabilă în cazul în care se invocă incidența unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu o lege succesivă care nu a fost reținută ca fiind mai favorabilă în cauză”.

Prin urmare, criticile aduse de recurentul contestator dispoziției legale a cărei neconstituționalitate o invocă nu se circumscriu unei pretinse lipse de claritate și previzibilitate a acesteia în raport cu conținutul ei propriu-zis in abstracto.

În raport cu aceste argumente, Înalta Curte constată că în cauza de față nu există o legătură efectivă și necesară între pronunțarea unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate.

În acest context, Înalta Curte notează că, în cauză, recurentul contestator nu justifică un interes real în promovarea cererii de sesizare a Curții Constituționale. Or, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces. Examinarea acestor aspecte presupune stabilirea existenței unui interes procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, incidența acestuia apreciindu-se din perspectiva relevanței și pertinenței asupra soluționării cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., cuprinsă în încheierea din data de 25 ianuarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2022.

Va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Neîndeplinirea condiției referitoare la „legătura” normei contestate cu soluția ce ar putea fi dată în cauză în planul componentei privind necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate. Recurs respins ca fiind nefondat was last modified: mai 27th, 2024 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.