Neexprimarea acordului în legătură cu cererea de intervenţie în interes propriu. Recurs respins ca nefondat (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 133/2019

NCPC: art. 8, art. 13, art. 62 alin. (3), art. 488 alin. (1) pct. 8

Criticile formulate de recurenții-intervenienți, referitoare la încălcarea/aplicarea greșită a prevederilor art. 62 alin. (3) C. proc. civ., urmează a fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., căruia se subsumează, recurenții invocând eronat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât norma legală a cărei încălcarea/aplicarea greșită se invocă nu este o normă de drept material.

Conform dispozițiilor art. 62 alin. (2) din C. proc. civ., intervenția voluntară principală se poate face în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor. De la această regulă există o singură excepție, cea prevăzută la alin. (3) al aceluiași text legal, când cererea de intervenție voluntară principală poate fi formulată în fața instanței de apel, cu acordul părților.

Limitarea intervalului de timp în care poate fi depusă cererea de intervenție principală la faza judecării cauzei în primă instanță își are justificarea în însăși natura juridică de veritabilă cerere de chemare în judecată, în privința căreia trebuie respectate toate gradele de jurisdicție legale, părțile inițiale putând fi prejudiciate, spre exemplu, prin imposibilitatea atacării cu apel a eventualei soluții de admitere a cererii de intervenție depuse direct în apel. Această problemă nu se mai ridică, evident, în situația în care părțile consimt expres, potrivit art. 62 alin. (3) din C. proc. civ., la formularea cererii de intervenție principală în instanța de apel.

Prin urmare, critica recurenților, referitoare la faptul că instanța de apel nu a interpretat dispozițiile art. art. 62 alin. (3) din C. proc. civ. prin coroborare cu dispozițiile art. 8 și art. 13 din C. proc. civ., nu poate fi primită.

În condițiile în care părțile în litigiu nu și-au exprimat acordul în legătură cu cererea de intervenție în interes propriu formulată de E. și F. și, mai mult decât atât, intimata-pârâtă S.C. C. S.A. a exprimat în mod expres o poziție procesuală de opoziție la introducerea direct în apel a cererii, este corectă aprecierea instanței de apel, în sensul că aceasta este inadmisibilă.

Având în vedere considerentele mai sus expuse și constatând că prin criticile recurentei nu se relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună casarea soluției adoptate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.