Neconstituționalitatea proiectului de lege privind eliminarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și grefierilor, adoptată în Sesiunea Extraordinară a Camerei Deputaților din 28 ianuarie 2020

12 feb. 2020
Articol UJ Premium
Vizualizari: 1567
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

4. Drept comparat al Statelor europene

4.1. În numeroase State europene – Cipru, Elveția, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Portugalia, Ungaria, Slovenia ș.a. – Statutul judecătorilor și procurorilor, ca și pensia de serviciu, fac obiectul unei legi speciale, întemeiat, în principal, pe – specificul activității judecătorilor și procurorilor; – rolul și importanța lor socială; – riscul profesional; – incompatibilitățile și interdicțiile instituite prin constituție sau prin lege.

4.2. În majoritatea Statelor este instituita obligația constituțională de a garanta judecătorului la încetarea funcției, plata unei pensii al cărei nivel să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei renumerații, fiind, astfel transpuse, adecvat, Directivele nr. 86/378/CEE și nr. 96/97/CEE și fixându-se pensii între 70-85% din această renumerație.

4.3. Cu privire la Statutul judecătorilor și procurorilor, Curtea Constituțională Federală a Germaniei prin decizia din 2409.2007 (2 Bv R 1673/03) a hotărât că funcționarii de stat au un statut similar magistraților, iar „considerentele de ordin financiar și efortul de a reduce cheltuielile bugetare nu pot fi primite ca o legitimare suficientă de a reduce pensiile. Valoarea mijloacelor de întreținere adecvată, datorată de angajator, oricine a fi el, nu reprezintă o mărime cu dimensiuni variabile în mod arbitrar, care să poată măsura pur și simplu în funcție de posibilitățile economice ale bugetului de stat și de evaluările politice ale urgenței unor măsuri sau în funcție de volumul eforturilor în direcția realizării principiului general al Statului social”.

4.4. Așa cum se relevă și în Avizul Consiliului Legislativ al României (nr. 105/12.02.2010), referitor la principiile și metodologia privind pensiile militare în Statele membre ale UE și NATO: – sistemul de calcul al pensiilor este reglementat printr-o lege separată, ca și la magistrați (Germania, Marea Britanie, SUA, Turcia, Israel, s.a.) sau într-un capitol independent inclus într-o lege unitară (Franța, Italia, Grecia, Portugalia, Austria”); – baza de calcul a pensiilor se stabilește în raport de valoarea soldei (remunerației) din ultima lună de activitate (Germania, Italia, Grecia, Austria, Turcia, Marea Britanie ș.a.) sau de media pe ultimele 3 sau 6 luni (Franța) și de vechimea integrală, de la care se poate primi pensia de serviciu; – în majoritatea statelor bazei de calcul i se aplică un procent cuprins între 75/80% din valoarea renumerației (soldei) pe ultimele 1-3-6 luni, – iar în unele state pensia de serviciu nu este supusă impozitării (Portugalia ș.a.).

 

5. Jurisprudența CEDO și a CJUE

 5.1. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) este constantă și în concordanță cu cea a CJUE de la Luxemburg privind statutul judecătorilor și procurorilor, independența economică a acestora (salarii și pensii), cumulul pensiei cu salariul, neretroactivitatea legii și păstrarea drepturilor câștigate.

5.1.1. În cauză Buchen c. Cehiei (2006), Curtea a decis că „limitarea nejustificată a unui drept recunoscut magistratului, cum ar fi o pensie de serviciu, drept nesocotit ulterior, fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă pentru o asemenea îngrădire, constituie o privare de proprietate în sensul art. 1 păr. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, dar și o discriminare în sensul art. 14 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 12”. (în speță, reclamantul beneficiase de o pensie de serviciu ca fost judecător militar și, apoi, în cumul, de un salariu ca judecător civil, după reîncadrarea sa în această funcție).

5.1.2. În cauză Gaygusuz c. Austriei, prin hotărârea din 16.09.1996, Curtea a decis că pensia constituie un drept patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, iar relativ la art. 14, a reținut că „există o diferență discriminatorie, în sensul art. 14, dacă lipsește o justificare obiectivă și rezonabilă”.

5.1.3. În acest sens, există o jurisprudență constantă, exemplu edificator fiind hotărârea Muller c. Austriei -5849/1972 – în care Curtea a reținut expres că „o reducere substanțială a nivelului pensiei a putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și, chiar a dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare de bătrânețe”.

5.1.4. În cauză „Köbler” vs Austria (c. 224/01/2003, CJUE a decis că „indemnizația de vechime în specialitate (ca și pensia de serviciu) constituie o primă de loialitate cu titlu de recompensă, dar, mai ales, cu efect COMPENSATOR al privațiunilor, îngrădirilor și incompatibilităților suferite pe toată durata exercitării profesiei, iar nesocotirea acestei jurisprudențe în materie constituie o încălcare GRAVĂ a dreptului UE”.

 

IV. Proiectul legii-textul de abrogare și textele abrogate.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

 1. Textul proiectului

„Art. 2 din Legea nr 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicata în M. Of. nr. 826/13.09.2005, cu modificările și completările ulterioare se modifica și se completează după cum urmează:

Art. 82 al. 1: „Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la ICCJ, magistrați asistenți de la Curtea Constituțională și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilieri de conturi de la secția jurisdicționala care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecători ori procurori, magistrații-asistenți de la ICCJ, magistrați asistenți de la Curtea Constituțională și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilieri de conturi de la secția jurisdicționala a Curții de Conturi se pot pensiona la cerere și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie”.

Art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertizare Criminalistică, publicată în M. Of. nr. 1197/14.12.2004, cu modificările și completările ulterioare, se modifica după cum urmează:

Art. 68 al. 1 se modifică astfel: „Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum a fost prevăzut la art. 3, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcție, beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie”.

 

2. Textele abrogate din Legea nr. 303/2004.

 2.1. Art. 82 al. 3, 4, 5, 6, 7 și 8 din Legea n r. 303/2004 se abrogă.

Art. 85 al. 1, 2 și 3 din aceeași lege se abrogă.

2.2. Art.68 al. 2, 3, 4, 5, 6 și 7 din Legea nr. 567/2004 se abrogă”.

 

V. Proiectul de lege ÎNCALCĂ principii și drepturi fundamentale garantate de Constituție, de CEDO și de CARTA drepturilor fundamentale a UE și nesocotește jurisprudența CCR, CEDO și a CJUE.

1. Obiecțiile de neconstituționalitate din sesizarea formulată de ICCJ și din cea a Avocatului Poporului.

 1.1. Sesizarea ICCJ

„Sesizarea de neconstituționalitate privește actul normativ în întregime reținându-se de care Secțiile Unite atât vicii de neconstituționalitate de natură extrinsecă, cât și intrinsecă.

Astfel Secțiile Unite au reținut că se impune a se examina de către Curtea Constituțională dacă dispozițiile actului normativ în discuție:

– „Încalcă prevederile art. 1 al. 5 din Constituția României, în componența referitoare la calitatea legii, în special prin faptul că procedura parlamentară s-a derulat cu încălcarea art. 65 al. 2 lit. „j” și art. 75 al. 1 cu referire la ar. 73 al. 3 lit. „l” din Constituție – ordinea sesizării Camerelor Parlamentului în ceea ce privește reglementarea unor aspecte ținând de autoritatea judecătorească, omisiunea aprobării unei modificări a statutului deputaților și senatorilor în ședința comună a celor două Camere, încălcarea principiului bicameralismului, caracterul incoerent și lipsit de previzibilitate al procesului legislativ, caracterul lacunar și vidul legislativ creat, în condițiile în care același proiect de lege face referire la reglementarea în termen de 6 luni a unor scheme de pensii ocupaționale, discrepanță dintre intenția legiuitorului și realitatea reglementării, deficiențe privind activitatea de documentare și nerespectarea jurisprudenței Curții Constituționale.

– Încalcă principiul independenței judecătorilor, consacrat de art. 124 al. 3 din Constituție, și afectarea statutului constituțional al procurorilor, reglementat prin art. 132 al. 1 din Constituție, cu referire la art. 1 al. 3 din Constituție, în specia prin nesocotirea aspectelor statuate în jurisprudența Curții Constituționale (Decizia CCR nr. 20/2000, Decizia CCR nr. 873/2010), jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (Hotărârile CJUE în cauzele C-262/88, C-64/16, prevederile Directivei 2006/54/CE), precum și documente internaționale adoptate de către ONU, Consiliul Europei, Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni, Conferința Președinților de Instanțe Supreme din Europa Centrală și de Est și neluarea în considerare a regimului de incompatibilității și interdicții prevăzut de lege pentru aceste categorii profesionale.

– Încalcă prevederile art. 147 din Constituție, care consacră caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, în special Deciziile nr. 20/2000 și nr. 873/2010.

– Încalcă principiul nediscriminării, examinând prin raportare la prevederile art. 16 al. 1, coroborat cu art. 125, art.126 al. 1, art. 131 și 132 din Constituție, în special prin introducerea unui element de discriminare în cadrul corpului magistraților, între magistrații civili și cei militari, introduce un element de discriminare în cadrul familiei ocupaționale care are printre atribuții protejarea ordinii publice și nesocotește cele ce statuează prin decizii anterioare pe această temă ale Curții Constituționale”.

1.2. Sesizarea Avocatului Poporului

1.2.1. Încălcarea principiului obligativității deciziilor Curții Constituționale reglementate de prevederile art. 147 al. 4 din Constituție, potrivi cărora „Deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of al României de la data publicării, deciziile sunt în general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.

Dezvoltând textul constituțional, Curtea Constituțională a stabilit pe cale jurisprudențiala că „atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general în obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 147 al. 4 din Constituie, și se impun cu aceeași forța tuturor subiectelor de drept și, în consecință, așa cum a statuat și în jurisprudența să (a se vedea Decizia nr. 1415 din 4.11.2009, publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 796/23.11.2009), atât Parlamentul, cât și Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează să respecte cele stabilite de Curtea Constituțională în considerentele și dispozitivul prezenței decizii”.

De altfel, potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta.

În consecință, așa cum a statuat instanță de contencios constituțional în jurisprudența să (a se vedea Decizia nr. 414/2010 sau Decizia nr. 415/2010), atât Parlamentul, cât și Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează să respecte cele stabilite de Curtea Constituțională în considerentele și dispozitivul deciziilor sale.

Din această perspectivă, propunerea legislativă supusă controlului de constituționalitate prezintă grave vicii de neconstituționalitate, din moment ce legiuitorul nu s-a supus obligației de a respecta deciziile Curții Constituționale,nesocotind nu doar considerentele unor decizii, ci chiar dispozitivul deciziilor pronunțate de instanță de contencios constituțional.

1.2.2. În ceea ce privește stabilirea și acordarea pensiilor speciale, în jurisprudența Curții Constituționale s-au cristalizat o serie de repere de natură constituțională de a căror respectare cumulativă legiuitorul este obligat să țină seama în procesul de legiferare, în virtutea principiului loialității constituționale, astfel:

– pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu;

– pensiile speciale sunt instituite în considerarea unuia numit statut al categoriei profesionale respective;

– necesitatea existenței unei rațiuni suficient de puternice care să justifice eliminarea pensiilor speciale pentru o serie de categorii profesionale;

– interdicția eliminării pensiilor speciale pentru anumite categorii profesionale în considerarea statutului constituțional al respectivelor categorii profesionale.

– Or, în ceea ce privește actul normativ criticat, legiuitorul nu a respectat aceste exigente dezvoltate pe cale jurisprudențială de Curtea Constituțională, prin Deciziile nr. 871/2010, nr. 873/2010, nr. 77/2019.

Anterior prezenței legi, Parlamentul a avut și alte încercări de a elimina pensiile de serviciu ale unor categorii profesionale, prilej cu care Curtea Constituțională, prin Deciziile nr. 871/2010 și nr. 873/2010, a stabilit ca „pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei”.

Inexistenta unor argumente rezonabile și proporționale care să reprezinte o contrapondere puternică la motivația care a stat la baza acordării indemnizațiilor /pensiilor de serviciu determina neconstituționalitatea eliminării indemnizațiilor/pensiilor pentru anumite categorii de beneficiari ai pensiilor necontributive enumerate în ipoteza normei juridice.

1.2.3. Ținând seama de faptul că nerespectarea formelor și a procedurilor de elaborare și adoptare a unei legi, stabilite prin Constituție are drept consecință neconstituționalitatea extrinseca a actului normativ astfel adoptat, apreciem că argumentele expuse sunt de natură a atrage constituționalitatea Legii privind abrogarea unor prevederi referitoare la pensiile de serviciu și indemnizațiile pentru limita de vârstă, precum și pentru reglementarea unor măsuri în domeniul pensiilor ocupaționale (Pl-x nr. 292/2019).

Pe cale de consecință, întrucât adoptarea legii, ca parte a procesului legislativ, vizează votul final exercitat de către Parlament asupra ansamblului legii, iar procesul legislativ care a condus la adoptarea legii analizate nu a respectat exigentele constituționale, întreaga lege este lovită de vicii de neconstituționalitate extrinseca, fiind încălcate, așadar, prevederile art. 65 al. 2 lit. „j” și art. 147 al. 4 din Constituție.

 

2. SINTEZA încălcărilor principiilor și drepturilor fundamentale garantate de Constituție, de Convenție și de CARTA drepturilor fundamentale a UE.

2.1. Violarea STATUTULUI judecătorilor, a independenței și inamovabilității acestora, garantate de art. 124 (3) „Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii” și de art. 125 (1) din Constituție: „Judecătorii numiți de Președintele României sunt INAMOVIBILI în condițiile legii”.

Dreptul la pensia de serviciu al judecătorilor și procurorilor este o componentă a STATUTULUI constituțional al acestora.

Abrogarea dispozițiilor din Legea nr. 303/2004 care reglementează dreptul la pensia de serviciu a judecătorilor încalcă însăși independenta justiției – art. 126 (1): „Justiția se realizează de ICCJ și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege”.

Aceste principii sunt consacrate expres și în jurisprudența constantă a CCR, relevanta fiind amplă motivare din decizia nr. 873/25.06.2010 prin care s-au declarat neconstituționale dispozițiile similare din Legea nr. 119/2010, soluție conforma cu jurisprudența CEDO și a CJUE.

De altfel, și în perioada interbelică au existat asemenea agresiuni ale puterii executive și a celei legislative asupra puterii judecătorești, sancționate de ICCJ-Secțiile Unite, ca instanță de contencios constituțional.

Edificatoare este, în acest sens, Decizia din 26.05.1932 prin care s-a declarat neconstituțională, legea din 04.04.1931 prin care s-a redus, de la 70 de an la 68 de ani limita de vârsta a magistraților inamovibili de la ICCJ, conform art. 104 din Constituția 1923, întrucât a încălcat Statutul inamovibil al acestora și independentă puterii judecătorești.

2.2. Violarea art. 136 (5):

Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice”

și a art. 44 (2 și 3) din Constituție:

(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”.

„(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”.

(3) „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”.

Violarea art. 1 (1) din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Fundamentale, text care garantează dreptul de proprietate, interpretat și aplicat constant de jurisprudență CEDO, în sensul că pensia este un BUN, o proprietate, care nu poate fi suprimata sau redusă valoric („Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile legii și ale principiilor generale ale dreptului internațional”).

Abrogarea pensiilor de serviciu are ca efect direct „confiscarea” / „exproprierea” unei părți valorice, de peste 75% din cuantumul pensiei, ceea ce reprezintă o anulare a dreptului însuși, în substanța să structurală, și, deci, privarea abuzivă a titularului de proprietatea sa, în condițiile în care, această măsură este definitivă și nejustificată de situații excepționale de natura celor prevăzute expres și limitativ în art. 53 din Constituție și în art. 15 și 18 din CEDO.

În același timp, proiectul încalcă și art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a UE (2007) parte integrantă a dreptului intern, text care prevede ca:

„Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general”. 

2.3. Încălcarea dispozițiilor art. 16 (1) în Constituție („Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”) și art. 14 din CEDO („Interzicerea discriminării: exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezența Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, religie, opinii politice sau orice alte opinii origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație”), text accentuat în art. 1 din Protocolul nr. 12 din 04.10.2000, adițional la Convenție.

Aceeași interdicție încălcată este prevăzută și în art. 21 din CARTA drepturilor fundamentale a UE („Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasă, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală”).

2.4. Încălcarea dispozițiilor art. 147 al. 4 din Constituție („Deciziile CCR… sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”) și a jurisprudenței CCR, a dispozițiilor art. 46 („Forța obligatorie și executarea hotărârilor”) din Convenție și a jurisprudenței obligatorii a CEDO, precum și a CJUE (cu argumentele și exemplele de hotărâri CEDO și CJUE în cap. III pct. 5 de mai sus).

 

* * *

 

N.A. Acest text va fi depus în dosarul CCR, cu titlu de „AMICUS CURIAE”, în numele Asociației „Themis-Casatia” a foștilor judecători și magistrați asistenți ai ICCJ.

Neconstituționalitatea proiectului de lege privind eliminarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și grefierilor, adoptată în Sesiunea Extraordinară a Camerei Deputaților din 28 ianuarie 2020 was last modified: februarie 12th, 2020 by Marin Voicu

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Marin Voicu

Marin Voicu

Este doctor în drept, avocat în cadrul cabinetului individual de avocat „Marin Voicu", având experiență în drept civil, drept comercial și drept comercial internațional, drept maritim și dreptul comunitar al UE.
A mai scris: