Neconstituționalitate (M. Of. nr. 646/25.07.2018): Sintagma „ansamblul relațiilor sociale” din cuprinsul dispozițiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului

În M. Of. nr. 646 din 25 iulie 2018, s-a publicat D.C.C. nr. 451/2018 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 [cu ref. la art. 1]; pct. 26 [cu ref. la art. 32, partea introductivă a alin. (1) și lit. b) și c)]; pct. 28 [cu ref. la art. 32, partea introductivă a alin. (3) și litera b)]; pct. 31 [cu ref. la art. 33, partea introductivă a alin. (1) și litera a)] și pct. 43 [cu ref. la art. 40] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului.

Sintagma „ansamblul relațiilor sociale” din cuprinsul dispozițiilor art. I pct. 1 [cu referire la art.  1] și dispozițiile art. I pct. 26 [cu referire la art. 32, partea introductivă a alin. (1)], pct. 28 [cu referire la art. 32, partea introductivă a alin. (3)] și pct. 31 [cu referire la art. 33, partea introductivă a alin. (1)] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 535/2004 – analizată în cadrul controlului anterior promulgării.

Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a respins obiecția de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite și a constatat că sintagmele „factorii materiali”,„relațiile internaționale ale statelor”,„securitatea națională sau internațională” din cuprinsul dispozițiilor art. I pct. 1 [cu referire la art. 1] și art. I pct. 43 [cu referire la art. 40], precum și celelalte dispoziții criticate din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului sunt constituționale.

Cu privire la soluția de admitere, Curtea a constatat că sintagma „ansamblul relațiilor sociale” din cuprinsul dispozițiilor art. I pct. 1 [cu referire la art. 1] din legea criticată nu îndeplinește cerințele de calitate a legii, stabilite jurisprudențial și consacrate constituțional. În acest sens, Curtea a reținut că, reglementând în materia prevenirii și combaterii terorismului, prin folosirea unei sintagme având caracter de noutate în această materie, era necesar ca legiuitorul să îndeplinească obligația, stabilită în art. 25 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, de a configura, în mod explicit, noțiunea „ansamblul relațiilor sociale”, având în vedere sensul vast al acesteia și faptul că, față de materia în care este folosită, aceasta nu poate avea sensul comun și nici cel reținut de doctrină pentru o serie de infracțiuni specifice. De asemenea, Curtea a reținut că menținerea sintagmei „ansamblul relațiilor sociale” în definiția „terorismului”  – în afara unei interpretări oficiale, contextuale a acestei noțiuni – nu permite identificarea ariei de incidență a normelor de incriminare ale art. 32 alin. (1) și (3) și art. 33 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, având în vedere că, potrivit art. I, pct. 26, pct. 27 și pct. 28 din legea criticată, acestea se vor completa cu „condițiile art. 1” în care fapta urmează a fi săvârșită.

De asemenea, în legătură cu art. I pct. 26 [cu referire la art. 32 partea introductivă a alin. (1)], pct. 28 [cu referire la art. 32 partea introductivă a alin. (3)] și pct. 31 [cu referire la art. 33 partea introductivă a alin.(1)] din legea criticată, Curtea a constatat că reglementarea normelor de incriminare a „actelor de terorism” și a infracțiunii de terorism, prevăzută în art. 33 din Legea nr. 535/2004, ca norme incomplete, nu este, în sine, nepermisă, însă procedeul folosit de legiuitor prin care face trimitere la definiția „terorismului”, iar nu la elementele unei alte norme de incriminare este contrar normelor de tehnică legislativă și, pe cale de consecință, dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție. Mai mult – în condițiile în care legiuitorul a configurat într-un mod foarte amplu noțiunea de „terorism”, prin adăugarea sintagmelor „viața, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor”, „ansamblul relațiilor sociale”, „factorii materiali”, „relațiile internaționale ale statelor”, „securitatea internațională”, alături de „securitatea națională”, ce pot fi  afectate prin „acțiuni, inacțiuni, precum și amenințări cu privire la acestea” care prezintă pericol public, sunt motivate politic, religios sau ideologic și sunt săvârșite în unul dintre scopurile enumerate la lit a)-c) ale art. I pct. 1 din legea criticată – trimiterea la „condițiile art. 1”, în care faptele prevăzute în art. 32 alin. (1) și (3), respectiv art. 33 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 pot fi săvârșite, conduce, de asemenea, la neclaritatea, caracterul echivoc și imprecis al dispozițiilor art.I pct. 26 [cu referire la art. 32 partea introductivă a alin. (1)], pct. 28 [cu referire la art. 32 partea introductivă a alin. (3)] și pct. 31 [cu referire la art. 33 partea introductivă a alin. (1)] din legea criticată. Totodată, lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a dispozițiilor precitate determină și contrarietatea acestora cu prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală referitoare la legalitatea incriminării, în condițiile în care Curtea a  statuat cu valoare de principiu că dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție impun garanția reglementării prin lege a incriminării faptelor și stabilirea sancțiunii corespunzătoare și, în mod implicit, obligația în sarcina legiuitorului de a adopta legi care să respecte cerințele de calitate ale acestora, care se circumscriu principiului legalității prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție.