Neconstituționalitate (M. Of. nr. 204/06.03.2018): unele dispoziții din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea CSM

În M. Of. nr. 204 din 6 martie 2018, a fost publicată Decizia CCR nr. 61/2018 din 13 februarie 2018 referitoare la obiecțiile de neconstituționalitate privind la dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, formulate de Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite și, respectiv de un număr de 52 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii:

Art. I pct. 5:

„La articolul 7, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alin. (5^1), cu următorul cuprins: «(5^1) Judecătorii și procurorii detașați la alte autorități decât instanțe sau parchete nu pot candida pentru funcția de membru al CSM. Judecătorii și procurorii delegați, precum și cei detașați la alte instanțe sau parchete nu pot candida decât pentru instanța sau parchetul de la care au fost delegați sau detașați»”.

Art. I pct. 15:

„La articolul 18, alineatele (2)-(4) se modifică și vor avea următorul cuprins:

«(2) Înainte de transmiterea listei (s.n. – cuprinzând magistrații aleși ca membri ai CSM în adunările generale ale judecătorilor și ale procurorilor către Biroul permanent al Senatului:

a) Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică și comunică, în termen de 15 zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, dacă judecătorii și procurorii aleși au făcut parte din serviciile de informații înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea;

b) Consiliul Suprem de Apărare a Țării și comisiile parlamentare de control al serviciilor de informații verifică și comunică Consiliului Superior al Magistraturii rezultatul verificărilor privind calitatea de ofițer acoperit, colaborator sau informator al serviciilor de informații a judecătorilor și procurorilor aleși, în termen de 15 zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, în acest sens.

(3) Biroul permanent al Senatului înaintează lista prevăzută la alin.

(1) Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, pentru întocmirea unui raport.

(4) Senatul, în prezența majorității membrilor săi, pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, validează lista cuprinzând magistrații aleși ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii»”.

Prevederile art. I pct. 19 și pct. 20 modifică și completează art. 24 din Legea nr. 317/2004, în sensul introducerii unei noi modalități de alegere a conducerii CSM. Astfel ele fac referire la art. 24 alin. (2) și alin. (2^1)-(2^3) și reglementează procedura de alegere a președintelui Secției de judecători (care devine președinte de drept al Consiliului Superior al Magistraturii) și al președintelui Secției de procurori (care devine vicepreședinte de drept al Consiliului).

De asemenea, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. I, pct. 4, pct. 7 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, precum și legea, în ansamblul său, sunt constituționale în raport de criticile formulate.

În plus, cu majoritate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. I pct. 34 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 și ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate a dispozițiile art. I pct. 48 din aceeași lege, constatând că acestea sunt și ele constituționale, în raport de criticile formulate.

În motivarea soluției de admitere pronunțate, Curtea a reținut, în esență, următoarele:

– prevederile art. I pct. 5, cu referire la art. 7 alin. (5^1) din Legea nr. 317/2004, conțin paralelisme legislative, aceeași soluție juridică fiind reglementată și la art. I pct. 4, cu referire la art. 7 alin. (5) teza întâi din lege, ceea ce contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, cu privire la principiul legalității în componenta sa privind calitatea legii;

– prevederile art. I pct. 15, cu privire la sintagma „comisiile parlamentare de control al serviciilor de informații” cuprinsă la art. 18 alin. (2) lit. b) din lege, sunt neconstituționale – astfel cum a constatat Curtea prin Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018 privind obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor – prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituție, referitoare la principiul separării și echilibrului puterilor în stat;

– prevederile art. I pct. 19 și 20, cu referire la art. 24 alin. (1) și (2), și, respectiv, la art. 24 alin. (2^1)-(2^3) din Legea nr. 317/2004, sunt contrare dispozițiilor art. 133 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit cărora președintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales dintre magistrații judecători și procurori, membri aleși ai Consiliului;

– art. I pct. 62, cu referire la art. 55 alin. (10) și (11) din Legea nr. 317/2004 și care reglementează procedura revocării președintelui sau vicepreședintelui Consiliului Superior al Magistraturii, contravin, pentru identitate de rațiune, acelorași norme fundamentale anterior menționate, referitoare la alegerea conducerii Consiliului.

În ceea ce privește obiecția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. I pct. 34 din legea examinată, aceasta a fost respinsă, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ca inadmisibilă, obiecția fiind, sub acest aspect, nemotivată.

În fine, Curtea a apreciat ca neîntemeiate criticile de neconstituționalitate intrinsecă privind dispozițiile art. I pct. 4, pct. 7 și pct. 48 din legea supusă controlului de constituționalitate, precum și pe cele privind neconstituționalitatea extrinsecă a legii, în ansamblul său.