Neconstituționalitate (M. Of. nr. 199/05.03.2018): unele dispoziții din Legea pentru modificarea şi completarea Statutului judecătorilor şi procurorilor
Decizia CCR | Actul normativ | Sumar |
D.C.C. nr. 45/2018 (M. Of. nr. 199 din 5 martie 2018) | Unele dispoziții din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 | Unele dispoziții din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor au fost declarate neconstituționale. |
În M. Of. nr. 199 din 5 martie 2018, a fost publicată Decizia CCR nr. 45/2018 din 5 decembrie 2017 referitoare la obiecția de neconstituționalitate privind unele dispoziții din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Obiectul sesizării
Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Prin Decizia pronunțată în ședința din 30 ianuarie 2018, Curtea Constituțională a admis obiecțiile de neconstituționalitate, formulate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite și, respectiv, de un număr de 56 de deputați, și a constatat că dispozițiile art. I pct. 7 [cu referire la art. 5 alin. (1) tezele penultimă și ultimă și alin. (2) teza a doua], pct. 9 [cu referire la art. 7 alin. (5) sintagmele „comisiile speciale parlamentare pentru controlul activităților serviciilor de informații” și „informare conformă” și alin. (7) sintagma „precum și procedurile judiciare”], pct. 87 [cu referire la art. 53 alin. (1), (2), (7) și (8)], pct. 97 [cu referire la art. 58 alin. (1) sintagmele „ori la alte autorități publice, în orice funcții, inclusiv cele de demnitate publică numite” și „precum și la instituții ale Uniunii Europene sau organizații internaționale, la solicitarea Ministerului Justiției”], pct. 109 [cu referire la art. 62 alin. (3) sintagma „nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute la art. 5 și art. 8” prin raportare la art. 62 alin. (1^3)], pct. 112 [cu referire la art. 62^2 și art. 62^4], pct. 134 [cu referire la art. 73 alin. (2)], pct. 143 [cu referire la art. 82 alin. (2) sintagma „funcția de ministru al justiției”], pct. 144 [cu referire la art. 82 alin. (2^1) și (2^2)], pct. 146 [cu referire la art. 82 alin. (5^1) și (5^2)], pct. 153 [cu referire la art. 85^1 sintagma „funcția de ministru al justiției”], pct. 156 [cu referire la art. 96 alin. (3)-(5) și (8) teza întâi], pct. 157 [cu referire la art. 99 lit. r)] și pct. 163 [cu referire la art. 109 alin. (1) teza întâi și art. 114] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt neconstituționale.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate privind dispozițiile art.I pct.77 [cu referire la art.52 alin.(3)], pct.108 [cu referire la art.62 alin.(12) și (13)] și pct.112 [cu referire la art.623] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
De asemenea, Curtea a respins ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată și constată că dispozițiile art.I pct.2 [cu referire la art.2 alin.(3) teza a treia], pct.9 [cu referire la art.7 alin.(5) teza finală], pct.12 [cu referire la art.9 alin.(3)], pct.44, pct.53 [cu referire la art.39 alin.(3) și (5)], pct.54 [cu referire la art.40 alin.(4)], pct.69 [cu referire la art.49 alin.(1)], pct.87 [cu referire la art.53 alin.(9) teza întâi și (10)], pct.88 [cu referire la art.54 alin.(3)], pct.156 [cu referire la art.96 alin.(1), (2), (6), (7), (8) teza a doua, alin.(9) și (10)], pct.160 [cu referire la art.100 alin.(1) lit.d1)] și pct.161 [cu referire la art.100 alin.(2)] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și legea, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
În plus, au fost exprimate și două opinii separate.