Neconstituţionalitate (M. Of. nr. 404/11.05.2018): Dispoziţiile art. unic pct. 1 din Hotărârea Camerei Deputaților nr. 98/2017 privind modificarea și completarea Regulamentului Camerei Deputaților

În M. Of. nr. 404 din 11 mai 2018, s-a publicat D.C.C. nr. 137/2018 privind două obiecții de neconstituționalitate a dispozițiilor art. unic pct. 1 și pct. 2 din Hotărârea Camerei Deputaților nr. 98/2017 privind modificarea și completarea Regulamentului Camerei Deputaților.

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 98/2017 privind modificarea și completarea Regulamentului Camerei Deputaților

Art. unic pct. 1 și pct. 2

„1. La art. 46, după alin. (8) se introduce un nou alineat, alin. (8^1), cu următorul cuprins:

(8^1) Membrii Comisiei pot respinge o singură dată, motivat, propunerea grupului parlamentar căruia i-a revenit funcția, situație în care grupul parlamentar respectiv nominalizează o altă persoană, alegerea candidatului urmând procedura prevăzută la alin. (4).

2. La art. 120, alin. (2) se modifică și va avea următorul cuprins:

(2) După ce timpul de dezbatere stabilit în funcție de complexitatea raportului a fost epuizat, dezbaterea se încheie și președintele de ședință supune votului amendamentele cuprinse în raportul comisiei, în următoarea ordine: în primul rând, se supun votului amendamentele prin care se propune eliminarea unor texte, apoi amendamentele adoptate de comisie. Dacă niciunul dintre aceste amendamente nu a fost adoptat, se supun votului amendamentele respinse din raport, în ordinea înscrisă în acesta. Dacă unul dintre amendamente a fost acceptat de majoritatea deputaților prezenți, celelalte amendamente se consideră respinse. Dacă niciunul dintre amendamentele din raport nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi adoptat, se consideră adoptată forma inițială”.

În argumentarea sa, Curtea a reținut că în privința lucrărilor Camerelor ce au ca obiect adoptarea Regulamentului sau a hotărârilor modificatoare sau completatoare ale acestuia, Constituția nu cuprinde decât două reguli esențiale: cvorumul de participare și majoritatea de vot (art. 67 și art. 76 din Constituție). Celelalte aspecte, referitoare la modul de inițiere a hotărârii și de desfășurare a procedurii de dezbatere și votare a acesteia, nu sunt reglementate prin Constituție. Curtea nu are competența de a efectua un control de conformitate a hotărârii astfel adoptate cu prevederile Regulamentului însuși. Astfel, Regulamentul Camerei Deputaților nu este normă de referință în exercitarea controlului de constituționalitate. Faptul că o propunere de modificare a regulamentului a fost completată cu un text care nu avea legătură cu conținutul inițial al propunerii nu este o problemă de constituționalitate, întrucât niciun text constituțional nu prevede că modificările și completările care se pot aduce propunerii de modificare/completare a Regulamentului trebuie să fie în corelație/coroborare cu textul său inițial. De asemenea, faptul că propunerea de modificare a regulamentului a fost adoptată într-o variantă redacțională diferită față de cea inițial propusă nu este o chestiune de constituționalitate, ci una care ține de interpretarea și aplicarea Regulamentului. Curtea Constituțională nu are nicio competență în această privință, fiind chestiuni de procedură parlamentară.

Curtea a constat că nici liderii altor grupuri parlamentare și nici comisia permanentă în discuție nu pot cenzura, în niciun fel, propunerea nominală avansată de grupul parlamentar pentru ocuparea funcției din biroul Comisiei la care acesta are dreptul. Or, Curtea reține că textul criticat reglementează tocmai acest lucru, și anume un control al comisiei asupra persoanei nominalizate de grupul parlamentar; chiar dacă membrii Comisiei nu dispun, potrivit textului criticat, de un veto absolut, ci de unul limitat, se constată că, în cauză este vorba tot de un control al opțiunii grupului parlamentar pentru o persoană sau alta, ceea ce este inadmisibil prin prisma art. 64 alin. (3) și (5) din Constituție. Prin urmare, comisiile parlamentare nu pot avea niciun fel de drept de veto asupra nominalizării reprezentanților grupurilor parlamentare. În acest sens, Curtea reține că, de principiu, configurația politică reglementată la art. 64 alin. (5) din Constituție presupune atât dreptul grupului parlamentar de a fi reprezentat proporțional în structurile parlamentare, cât și de a își vedea numiți reprezentanții pe care îi consideră de cuviință în cadrul acestora. Această din urmă consecință ce rezultă din configurația politică constituie, în mod exclusiv, o decizie/opțiune politică și de oportunitate din partea grupului parlamentar, indiferent de mărimea acestuia. Nici liderii celorlalte grupuri parlamentare și nici comisiile permanente care se constituie/sunt deja constituite nu pot cenzura o asemenea opțiune. A acredita o teză contrară ar însemna ca o majoritate parlamentară consolidată sau conjuncturală să se opună și să aleagă, direct sau indirect, din cadrul grupului parlamentar inferior numeric persoanele pe care le-ar dori, din cadrul acestora, în componența comisiilor sau în biroul acestora; așadar, s-ar ajunge la stabilirea componenței nominale a comisiilor/biroului acestora nu de către grupul parlamentar, ci de către ceilalți actori politici.