Neconstituţionalitate învederată prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind transmiterea calităţii procesuale şi situaţia procesuală a înstrăinătorului şi a succesorilor săi ce ar conduce, în opinia recurentului, la pronunţarea unei alte soluţii pe fondul litigiului dedus judecăţii

• Legea nr. 47/1992: art. 29 alin. (1)
• NCPC: art. 38
• NCPC: art. 39
• NCPC: art. 453 alin. (1)
• NCPC: art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3

Prin încheierea de ședință din 7 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 și art. 39 C. proc. civ., formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, raportat la dispozițiile art. 16, art. 24 și art. 44 din Constituția României, revizuită.

Cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța a reținut, în esență, că nu este îndeplinită condiția existenței unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății, analiza instanței în prezenta contestație în anulare fiind limitată la a cerceta dacă motivul invocat de contestator poate fi încadrat în noțiunea de greșeală materială avută în vedere de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., în sensul de eroare cu caracter formal, procedural, sau de situație în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, precum și dacă instanța a omis să cerceteze un motiv de recurs.

În consecință, dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată nu formează obiect de analiză în soluționarea căii extraordinare de atac, al cărei obiect poartă numai asupra aspectelor indicate mai sus. Numai în măsura în care motivul de contestație este întemeiat și se anulează hotărârea dată de instanța de recurs, se va trece la etapa următoare, a soluționării cauzei, cadru procesual în care se pune problema aplicării dispozițiilor legale considerate neconstituționale.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 600 din 6 aprilie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din conținutul acestei norme legale rezultă condițiile de admisibilitate necesar a fi îndeplinite pentru a fi admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu analiza corespondenței textului de lege, pretins a fi contrar legii fundamentale, cu prevederile constituționale. Pentru aceasta, excepția de neconstituționalitate: trebuie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial; poate viza o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă; trebuie să aibă ca obiect o prevedere legală care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; să nu aibă ca obiect o prevedere constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Alin. (5) al aceluiași articol statuează că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța va respinge prin încheiere cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Rezultă că, în raport de prevederile alin. (1) și (5) ale art. 29 din lege, instanța de drept comun este abilitată să aprecieze ea însăși asupra relevanței cererii de sesizare a Curții Constituționale, în limitele reglementate de art. 29 alin. (6), adică strict la constatarea condițiilor de admisibilitate anterior menționate, printre care inclusiv cea a existenței unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza pendinte.

Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este limitată strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, iar în ipoteza neîndeplinirii uneia dintre acestea, sesizarea instanței de contencios constituțional nu se justifică.

Intenția legiuitorului a fost aceea de a nu deturna excepția de neconstituționalitate de la scopul ei firesc, de mecanism procesual de apărare, creat în scopul garantării supremației Constituției în cadrul procedurilor judiciare, prin intermediul ei asigurându-se controlul de constituționalitate a posteriori și, respectiv, accesul părților la jurisdicția constituțională, dar în condițiile respectării tuturor cerințelor impuse de lege, pentru a se evita încărcarea inutilă a activității Curții Constituționale și a se elimina încercările de tergiversare nejustificată a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

Recurentul invocă, în cadrul unei contestații în anulare, întemeiate pe art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., ale cărei motive sunt expres și limitativ reglementate de lege, neconstituționalitatea unor norme juridice care ar conduce, în opinia acestuia, la reaprecierea litigiului în fond în raport de care s-a formulat calea extraordinară de atac și arată prin motivele de recurs că neconstituționalitatea acestor norme poate fi invocată în orice stadiu al procesului (deci inclusiv în calea extraordinară de atac) și au legătură evidentă cu cauza întrucât admiterea excepției ar determina pronunțarea unei alte soluții pe fondul cauzei.

Astfel, cu prilejul soluționării contestației în anulare, recurentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 și art. 39 C. proc. civ.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., respectiv pe ipoteza în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, în sensul de eroare cu caracter formal, procedural, sau de situație în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, precum și pe ipoteza în care instanța a omis să cerceteze un motiv de recurs.

Dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost învederată prin cererea de sesizare a Curții Constituționale privesc transmiterea calității procesuale și situația procesuală a înstrăinătorului și a succesorilor săi și ar conduce, în opinia recurentului, la pronunțarea unei alte soluții pe fondul litigiului dedus judecății.

Prin urmare, aceste dispoziții privesc fondul litigiului în raport de care s-a formulat contestație în anulare, fond ce nu poate fi încă avut în vedere de către instanța învestită cu soluționarea căii extraordinare de atac, cât timp nu s-a decis și apreciat asupra admisibilității căii de atac a contestației în anulare, în raport cu motivele de contestație invocate de contestator.

Astfel, întrucât obiectul prezentului litigiu este o contestație în anulare ale cărei motive sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar textele legale pretins neconstituționale vizează exact acele chestiuni legate de fondul cauzei ce nu pot fi analizate în atare procedură judiciară, cât timp nu s-a statuat asupra admisibilității contestației în anulare, lipsa legăturii lor cu cauza apare ca evidentă și justifică soluția de respingere adoptată de către instanța învestită cu solicitarea sesizării Curții Constituționale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 7 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.

Văzând prevederile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurentul-petent la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, către intimata S.C. Arhitectural S.R.L., la solicitarea acesteia, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.

Sursa informației: www.scj.ro.