Neconstituționalitate – D.C.C. nr. 297/2025 (M. Of. nr. 543/12.06.2025): Art. 3 alin. (2), art. 6 alin. (1) lit. d) şi art. 12 alin. (6) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice

Decizia CCR	Actul normativ	Sumar
D.C.C. nr. 297/2025 (M. Of. nr. 543 din 12 iunie 2025)	Art. 3 alin. (2), art. 6 alin. (1) lit. d) şi art. 12 alin. (6) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative	Neconstituționalitate parțială/Neconstituționalitate

 

În M. Of. nr. 543 din 12 iunie 2025 s-a publicat Decizia Curții Constituționale nr. 297/2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2), ale art. 6 alin. (1) lit. d) şi ale art. 12 alin. (6) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Obiectul sesizării de neconstituționalitate

Art. 3 alin. (2), art. 6 alin. (1) lit. d) şi art. 12 alin. (6) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

„Art. 3

(2) Declaraţiile de avere se întocmesc pe propria răspundere şi cuprind drepturile şi obligaţiile declarantului, ale soţului/soţiei, precum şi ale copiilor aflaţi în întreţinere, potrivit anexei nr. 1”.

„Art. 6

(1) Persoanele responsabile cu implementarea prevederilor referitoare la declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese au obligaţia să se înregistreze în această calitate pe e-DAI şi au următoarele atribuţii:

d) asigură afişarea şi menţinerea declaraţiilor de avere şi ale declaraţiilor de interese, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, pe pagina de internet a instituţiei, în termen de cel mult 30 de zile de la primire, prin anonimizarea adresei imobilelor declarate, cu excepţia localităţii unde sunt situate, adresei instituţiei care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum şi a semnăturii olografe. Declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese se păstrează pe pagina de internet a instituţiei şi a Agenţiei pe toată durata exercitării funcţiei sau mandatului şi 3 ani după încetarea acestora şi se arhivează potrivit legii”.

„Art. 12

(6) Agenţia asigură afişarea declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, pe pagina de internet a Agenţiei, în termen de cel mult 30 de zile de la primire, prin anonimizarea adresei imobilelor declarate, cu excepţia localităţii unde sunt situate, a adresei instituţiei care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum şi a semnăturii. Declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese se menţin pe pagina de internet a Agenţiei pe toată durata exercitării funcţiei sau mandatului şi 3 ani după încetarea acestuia şi se arhivează potrivit legii”.

D.C.C. nr. 297/2025

OPINIE CONCURENTĂ (jud. Cristian Deliorga, jud. Gheorghe Stan, jud. Varga Attila)

În acord cu soluţia de admitere pronunţată de Curtea Constituţională cu privire la dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a constatat că dispoziţiile antereferite sunt constituţionale în măsura în care nu se referă şi la drepturile şi obligaţiile soţului/soţiei declarantului, precum şi ale copiilor majori aflaţi în întreţinerea acestuia, considerăm că se impunea ca soluţia să fie reţinută prin raportare la prevederile art. 26 alin. (1) din Constituţie cu referire la viaţa intimă, familială şi privată, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare:

1. Potrivit art. 26 alin. (1) din Constituţie, autorităţile publice trebuie să respecte şi să ocrotească viaţa intimă, familială şi privată. Totodată, libera dezvoltare a personalităţii umane şi demnitatea omului, valori consacrate în art. 1 alin. (3) din Constituţie, nu pot fi concepute fără respectarea şi ocrotirea vieţii private. Dreptul la respectul şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private face parte din categoria drepturilor şi libertăţilor fundamentale, fiind expres prevăzut şi în art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prevedere ce impune, în principal, obligaţia negativă din partea autorităţilor statului de a nu face nimic de natură a stânjeni exerciţiul dreptului la viaţă privată.

(…)

9. Aşadar, deşi prin deciziile nr. 651 din 15 decembrie 2022şi nr. 689 din 12 decembrie 2023, Curtea Constituţională a apreciat că susţinerile similare celor formulate în cauza de faţă, referitoare la ipoteza în care soţul poate refuza solicitarea celuilalt soţ de a-i comunica veniturile obţinute, constituie aspecte privind aplicarea legii la cazurile concrete deduse judecăţii, iar nu veritabile critici de neconstituţionalitate, totuşi realitatea demonstrează că acestea pot interveni frecvent în practică, punând persoana declarantului în postura de dependenţă faţă de voinţa discreţionară a unei alte persoane, respectiv soţ/soţie, copil major aflat în întreţinerea sa, care îi poate bloca titularului obligaţiei de declarare a veniturilor posibilitatea reală de a se conforma dispoziţiilor legale.

10. Totodată, se nesocoteşte dreptul la viaţă intimă, familială şi privată al soţului/soţiei declarantului şi din perspectiva faptului că este posibil ca acesta/aceasta să nu fie persoană publică în sensul Legii nr. 176/2010, astfel încât să fie obligat/ă la declararea averii. Or, garanţia oferită atât de ConstituţiaRomâniei, cât şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului este destinată, în primul rând, să asigure dezvoltarea, fără interferenţe externe, a personalităţii fiecărui individ în relaţiile cu semenii săi. Există, aşadar, o interacţiune între individ şi terţi, care, chiar şi într-un context public, poate fi o chestiune de viaţă privată. O persoană privată necunoscută publicului poate pretinde o protecţie specială a dreptului său la viaţă privată, însă nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul persoanelor publice. Notorietatea sau funcţia unei persoane nu poate justifica în niciun caz hărţuirea mediatică ori dezvăluirea detaliilor din viaţa privată a soţului/soţiei declarantului.

11. Pentru toate aceste motive, se impunea constatarea neconstituţionalităţii prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, ca urmare a încălcării dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie, pe lângă cele ale art. 1 alin. (5) din Constituţie.

OPINIE SEPARATĂ

„În opinie separată, judecătorii Livia Stanciu şi Mihaela Ciochină, pentru punctul 2 din dispozitivul deciziei, cu privire la prevederile art. 6 alin. (1) lit. d) şi art. 12 alin. (6) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, în sensul că, publicarea declaraţiilor de avere şi de interese pe site-ul instituţiei în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea declarantul şi pe cel al Agenţiei Naţionale de Integritate nu contravine art. 26 (dreptul la viaţa intimă, familială şi privată) din Legea fundamentală.

(…)

Totodată, publicarea declaraţiilor de avere şi de interese nu încalcă dreptul la viaţă privată, potrivit mai multor decizii ale Curţii Europene a Drepturilor Omului:

Astfel, în Cauza Wypych împotriva Poloniei (25 octombrie 2005, cererea nr. 2.428/05), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins plângerea unui membru al unui consiliu local din Polonia care a refuzat să depună declaraţia de avere, susţinând că obligaţia de a divulga detalii privind situaţia sa financiară şi portofoliul de proprietăţi impusă de legislaţie încalcă articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. CEDO a constatat că obligaţia de a depune declaraţia şi publicarea online a acesteia au reprezentat într-adevăr o ingerinţă în dreptul la viaţă privată, dar că aceasta a fost justificată şi că sfera cuprinzătoare a informaţiilor care trebuie declarate nu a fost considerată excesiv de împovărătoare.

OPINIE SEPARATĂ (jud. Laura-Iuliana Scântei)

„În dezacord cu soluţia de la punctul II al Deciziei nr. 297 din data de 29 mai 2025, adoptată cu majoritate de voturi de Curtea Constituţională în soluţionarea Dosarului nr. 2.296D/2019, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. d) şi art. 12 alin. (6) din Legea nr. 176/2010 sunt neconstituţionale, formulez prezenta opinie separată, considerând că instanţa de control constituţional trebuia să respingă excepţia, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

3. (…)

În opinia noastră, publicarea declaraţiilor de avere şi de interese nu poate fi în sine o soluţie legislativă neconstituţională dacă prin aceasta legiuitorul reuşeşte să echilibreze două drepturi fundamentale concurente, să concilieze interesele private ale persoanelor care exercită o funcţie publică şi interesele publice ale societăţii, să asigure în luarea deciziilor de către funcţionarii publici şi înalţii demnitari prevalenţa interesului public, să garanteze imparţialitatea deciziilor, să prevină şi să combată corupţia la nivelul administraţiei, în exercitarea funcţiei publice.

4. Totodată, apreciem că decizia majoritară nu are ca efect echilibrarea rezonabilă între cele două drepturi fundamentale concurente (dreptul la viaţă privată şi dreptul la informare), aşa cum au statuat CJUE şi CEDO în jurisprudenţa lor relevantă în această materie, ci dă prioritate în mod exclusiv unui singur drept, respectiv dreptului la viaţă privată, prin eliminarea în totalitate a dreptului la informare publică.

(…)

12. În al cincilea rând, decizia majoritară prin care s-a constatat neconstituţionalitatea formelor de publicare a declaraţiilor de avere şi de interese pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Integritate (A.N.I.) şi pe pagina de internet a instituţiei unde activează declarantul, prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. d) şi art. 12 alin. (6) din Legea nr. 176/2010, pe motiv că aceste prevederi încalcă dreptul la viaţă privată al persoanei vizate, în opinia noastră, contravine dreptului Uniunii Europene, precum şi jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) cu referire la dreptul publicului de a primi informaţii ca parte componentă a libertăţii de exprimare.

Motivarea completă a Deciziei CCR nr. 297 din 29 mai 2025 se poate consulta în M. Of. nr. 543 din 12 iunie 2025.