Neconstituționalitate (comunicat CCR): unele dispoziții din Legea nr. 51/1991 referitoare la faptele ce constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României

Potrivit comunicatului de presă publicat pe site-ul Curții Constituționale (www.ccr.ro), în ședința din 28 februarie 2018, Curtea Constituțională s-a reunit pentru a soluționa excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3, art. 10, art. 11 și art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 255/2013, precum și a dispozițiilor art. 13 din același act normativ, în forma în vigoare.

Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României

„Art. 3

Constituie amenințări la adresa securității naționale a României următoarele:

(…)

f) subminarea, sabotajul sau orice alte acțiuni care au ca scop înlăturarea prin forță a instituțiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români sau pot aduce atingere capacității de apărare ori altor asemenea interese ale țării, precum și actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuințare a structurilor necesare bunei desfășurări a vieții social-economice sau apărării naționale;”.

De asemenea, în urma deliberărilor din cadrul aceleiași ședințe, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. a)-e) și g)-m), art. 10, art. 11 alin. (1) lit. d) și art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, precum și a dispozițiilor art. 13 din același act normativ, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 255/2013.

Pentru a admite această excepție, Curtea a pornit de la jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia orice ingerință în drepturile și libertățile persoanei trebuie să fie „prevăzută de lege”, cerință care nu se limitează doar la stabilirea unui anumit temei legal în dreptul intern, ci vizează calitatea legii, care trebuie să fie accesibilă, clară și previzibilă, Curtea a analizat în ce măsură sintagma „aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români” din cuprinsul art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 întrunește condițiile de claritate și previzibilitate.

Astfel, Curtea a constatat că legiuitorul trebuie să realizeze o distincție între faptele care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și care pot fi calificate drept chestiuni ce țin de dreptul penal, cu consecința incidenței mijloacelor de drept penal și procesual penal, pe de o parte, și acele fapte care sunt îndreptate împotriva drepturilor și libertăților unei colectivități/comunități (de rasă, origine etnică, religie, etc), care, prin numărul de indivizi care îi aparțin, determină amploarea faptelor îndreptate împotriva acesteia, putând reprezenta o amenințare la adresa securității naționale, pe de altă parte.

Or, Curtea a observat că sintagma criticată nu realizează această distincție, ci se referă, în general, la atingeri grave aduse drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români, indiferent de calitatea de subiect individual sau colectiv a acestora. Astfel, din modul de redactare a sintagmei criticate, rezultă că se poate circumscrie unei amenințări la adresa securității naționale orice faptă/acțiune, cu sau fără conotație penală, care afectează un drept sau o libertate fundamentală. Consecința unei atare constatări este folosirea, în toate aceste cazuri, a mijloacelor intruzive circumstanțiate activității specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale persoanei, reglementate de Legea nr. 51/1991 (de exemplu: interceptarea și înregistrarea comunicațiilor electronice, efectuate sub orice formă; localizarea, urmărirea și obținerea de informații prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere; interceptarea trimiterilor poștale, ridicarea și repunerea la loc a acestora, examinarea lor, extragerea informațiilor pe care acestea le conțin, precum și înregistrarea, copierea sau obținerea de extrase prin orice procedee, etc).

Prin urmare, pentru aceste motive, Curtea a constatat că reglementarea criticată contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalității, în componenta referitoare la claritatea și previzibilitatea normei, art. 26 referitor la viața intimă, familială și privată și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale.

Pentru a vedea respectivul comunicat, vizitați site-ul CCR (www.ccr.ro).