Neconstituționalitate (comunicat CCR): Legea pentru completarea O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

Prin Decizia pronunțată în ședința din 7 februarie 2017, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că Legea pentru completarea O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori este neconstituțională, în ansamblul ei.

În argumentarea soluției, Curtea a reținut că legea a fost adoptată cu încălcarea principiului bicameralismului, consacrat de dispozițiile art. 61 alin. (2) din Legea fundamentală. Astfel, legea, în redactarea adoptată de Camera Deputaților, se îndepărtează în mod substanțial atât de textul adoptat în Senat, cât și de obiectivele urmărite de inițiativa legislativă, prin modificările aduse, Camera decizională reglementând dispoziții care nu au fost niciodată și în nicio formă puse în dezbaterea Senatului, ca primă Cameră sesizată. Aceste modificări sunt semnificative, de substanță, și privesc lipsa acordului de voință în ceea ce privește operațiunile de conversie a contractelor de credit și realizarea conversiei la cursul de schimb franc elvețian/leu valabil la data încheierii contractului de credit, iar nu la data conversiei.

De asemenea, Curtea a constatat că legea supusă controlului de constituționalitate reglementează o impreviziune aplicabilă ope legis, prevăzând expres obligația creditorilor contractelor de credit acordate în franci elvețieni de a efectua conversia în lei a soldului creditului exprimat în franci elvețieni la „cursul de schimb al Băncii Naționale a României valabil la data încheierii contractului/convenției de credit în franci elvețieni”. În jurisprudența sa (Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016), Curtea a sancționat instituția impreviziunii aplicabilă ope legis, arătând că aceasta nu poate fi recunoscută, fiind în contradicție cu prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției. Astfel, numai instanța judecătorească are competența și obligația să aplice impreviziunea dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile existenței acesteia.