Neconstituționalitate (comunicat CCR): Dispoziţiile art. 238 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, în varianta anterioară modificării prin art. II pct. 54 din O.U.G. nr. 18/2016
Decizia CCR | Actul normativ | Articol | Sumar |
D.C.C. pronunțată în ședința din 29 noiembrie 2016 | Codul de procedură penală, în varianta anterioară modificării prin art. II pct. 54 din O.U.G. nr. 18/2016 | Art. 238 alin. (1) teza finală | Prevederile art. 238 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, în varianta anterioară modificării prin art. II pct. 54 din O.U.G. nr. 18/2016, contravin dispozițiilor art. 23 din Legea fundamentală coroborat cu art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 21 alin. (3) din Constituție, deoarece în procedura arestării preventive a inculpatului în faza de cameră preliminară și în cursul judecății, legiuitorul a exceptat in terminis posibilitatea respingerii propunerii de arestare preventivă, prin faptul că dispozițiile criticate – aplicabile însă în cauză – nu fac trimitere și la prevederile art. 227 din Codul de procedură penală referitoare la „Respingerea propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale” |
Potrivit comunicatului de presă publicat pe site-ul Curții Constituționale (www.ccr.ro), în ședința din 29 noiembrie 2016, Curtea Constituțională s-a reunit pentru a soluționa excepția de neconstituționalitate a art. 238 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin O.U.G. nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Obiectul excepției de neconstituționalitateArt. 238 („Arestarea preventivă a inculpatului în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății”) alin. (1) din Codul de procedură penală
„Arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, din oficiu ori la propunerea motivată a procurorului, pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, pentru același temeiuri și în aceleași condiții ca și arestarea preventivă dispusă de către judecătorul de drepturi și libertăți. Dispozițiile art.225, 226 și 228-232 se aplică în mod corespunzător”.
Prin Decizia pronunțată în ședința din 29 noiembrie 2016, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 238 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, în varianta anterioară modificării prin art. II pct. 54 din O.U.G. nr. 18/2016 și a constatat că soluția legislativă care exclude aplicarea dispozițiilor art. 227 din Codul de procedură penală este neconstituțională.
În argumentarea soluției de admitere pronunțate, Curtea a constatat că prevederile art. 238 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, în varianta anterioară modificării prin art. II pct. 54 din O.U.G. nr. 18/2016, contravin dispozițiilor art. 23 din Legea fundamentală coroborat cu art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 21 alin. (3) din Constituție, deoarece în procedura arestării preventive a inculpatului în faza de cameră preliminară și în cursul judecății, legiuitorul a exceptat in terminis posibilitatea respingerii propunerii de arestare preventivă, prin faptul că dispozițiile criticate – aplicabile însă în cauză – nu fac trimitere și la prevederile art. 227 din Codul de procedură penală referitoare la „Respingerea propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale”.
Pentru a vedea respectivul comunicat, vizitați site-ul CCR (www.ccr.ro).