Neconstituționalitate (comunicat CCR): Dispozițiile art. 215^1 („Durata controlului judiciar”) alin. (8) NCPP, ref. la sintagma „în primă instanță”
Decizia CCR | Actul normativ | Articol | Sumar |
D.C.C. pronunțată în ședința din 22 februarie 2018 | NCPP | Art. 215^1 alin. (8) | Dispozițiile art. 215^1 alin. (8) cu referire la sintagma „în primă instanță” sunt neconstituționale. |
Potrivit comunicatului de presă publicat pe site-ul Curții Constituționale (www.ccr.ro), în ședința din 22 februarie 2018, Curtea Constituțională s-a reunit pentru a dezbate excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 alin. (8) din Codul de procedură penală.
Obiectul excepției de neconstituționalitate
Art. 215^1 alin. (8) din Codul de procedură penală:
„În cursul judecății în primă instanță, durata totală a controlului judiciar nu poate depăși un termen rezonabil și, în toate cazurile, nu poate depăși 5 ani de la momentul trimiterii în judecată”.
Prin Decizia pronunțată în ședința din 22 februarie 2018, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi a admis excepția de neconstituționalitate formulată și a constatat că dispozițiile art. 215^1 alin. (8) [cu referire la sintagma „în primă instanță”], din Codul de procedură penală sunt neconstituționale.
În motivarea soluției de admitere pronunțate, Curtea a reținut, în esență, următoarele:
Curtea, prin Decizia nr. 712 din 4 decembrie 2014 (M. Of. nr. 33 din 15 ianuarie 2015), a analizat, din perspectivă constituțională, lipsa termenelor și a duratei maxime pentru care măsura preventivă a controlului judiciar și cea a controlului judiciar pe cauțiune pot fi dispuse, constatând că nereglementarea acestora determină încălcarea prevederilor Legii fundamentale.
Astfel, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 712 din 4 decembrie 2014, legiuitorul a adoptat O.U.G. nr. 82/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (M. Of. nr. 911 din 15 decembrie 2014), reglementând termenul și durata maximă pentru care măsura preventivă a controlului judiciar poate fi dispusă doar pentru etapele procesuale ale urmăririi penale și a judecății în primă instanță, fără însă a reglementa o durată maximă a acestei măsuri pentru etapa procesuală a apelului.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază faptul că legiuitorul nu și-a îndeplinit obligația constituțională de a reglementa durata maximă a măsurii controlului judiciar pentru toate etapele procesuale în care aceasta se poate dispune, ceea ce contravine prevederilor art. 20, art. 23, art. 25, art. 26, art. 39, art. 41, art. 45 și art. 53 din Constituție, pe de-o parte, și art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit căruia deciziile pronunțate de Curtea Constituțională sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, adică vizează cu aceleași efecte toate autoritățile publice și toate subiectele individuale de drept, pe de altă parte.