Neconstituționalitate – (comunicat CCR): Art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii
Decizia CCR | Actul normativ | Sumar |
D.C.C. pronunțată în ședința din 8 aprilie 2025 |
Art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii |
Neconstituționalitate |
În ședința din 8 aprilie 2025, Curtea Constituțională s-a reunit, în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori, pentru a dezbate excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a II-a prima ipoteză din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, în redactarea ulterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018 și a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a II-a prima ipoteză din Legea nr. 53/2003, în redactarea ulterioară Legii nr. 93/2019.
Obiectul excepției de neconstituționalitate
„Articolul 56
(1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept:
c) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, cu caracter excepțional, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă în cazul invalidității de gradul I sau II”.
D.C.C. pronunțată în ședința din 8 aprilie 2025
În ședința din data de 8 aprilie 2025, Curtea Constituțională a admis, cu unanimitate de voturi, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a II-a prima ipoteză din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, în redactarea ulterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018 și dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a II-a prima ipoteză din Legea nr. 53/2003, în redactarea ulterioară Legii nr. 93/2019 sunt neconstituționale.
În esență, Curtea a reținut că, în mod contrar prevederilor constituționale ale art. 147 alin. (1),(2) și (4), referitoare la efectele obligatorii ale deciziilor Curții Constituționale, prin modificările aduse de art. IV pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2018, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 96/2018, soluția legislativă declarată neconstituțională prin Decizia nr. 759 din 23 noiembrie 2017 a fost preluată, în continuare, în conținutul art. 56 alin. (1) lit. c) teza a II-a prima ipoteză, perpetuând astfel efectele neconstituționale constate anterior.