Neconstituționalitate (comunicat CCR): Art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi art. 349 alin. (1) din Codul penal

Prin Decizia pronunțată în ședința din 4 iulie 2017, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 alin. (2) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 și a constatat că sintagma „consecințe deosebite” din cuprinsul acestora este neconstituțională.

În argumentarea soluției de admitere pronunțate, Curtea a constatat că textul de lege dedus controlului de constituționalitate nu îndeplinește cerințele de claritate și previzibilitate, întrucât nu stabilește în concret ce se poate înțelege prin „consecințe deosebite” și, prin urmare, contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la principiul respectării legilor și ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea incriminării. Sintagma menționată lipsește de previzibilitate norma de incriminare, în condițiile în care principiul respectării legilor și cel al legalității incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale.

Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi de voturi, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 37 alin. (1) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 și ale art. 349 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport de criticile formulate.