Neconstituționalitate – (comunicat CCR): Art. 25 alin. (3) lit. b) și c) din Codul de procedură fiscală
Decizia CCR | Actul normativ | Sumar |
D.C.C. pronunțată în ședința din 18 februarie 2025 |
Art. 25 alin. (3) lit. b) și c) din Codul de procedură fiscală |
Neconstituționalitate |
În ședința din 18 februarie 2025, Curtea Constituțională s-a reunit, în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori, pentru a dezbate excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (3) lit. b) și c) din Codul de procedură fiscală.
Obiectul excepției de neconstituționalitate
Art. 25 alin. (3) lit. b) și c) din Codul de procedură fiscală
„Art. 25 – Răspunderea solidară
(3) Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:
b) are sau a avut raporturi contractuale cu clienții și/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporție de cel puțin jumătate din totalul valoric al tranzacțiilor;
c) are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului”.
D.C.C. pronunțată în ședința din 18 februarie 2025
În ședința din data de 18 februarie 2025, Curtea a admis, cu majoritate de voturi, excepția de neconstituționalitate și a constatat că este neconstituțională soluția legislativă cuprinsă în art. 25 alin. (3) lit. b) și c) din Codul de procedură fiscală care nu precizează criteriile necesare constatării îndeplinirii condițiilor ce atrag răspunderea solidară a persoanei juridice, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție.
În esență, Curtea a constatat că dispozițiile criticate cuprind reglementări insuficient elaborate și lipsite de precizie și previzibilitate. Curtea a reținut că dispozițiile art. 25 alin.(3) lit. b) și c) din Codul de procedură fiscală creează posibilitatea aplicării abuzive a acestui text de către organul fiscal, permițând acestuia o extrapolare abuzivă a normelor de drept fiscal asupra unor situații despre care justițiabilul nu a știut că ar avea semnificații în sfera ilicitului fiscal.
Curtea a precizat că, atâta vreme cât dispozițiile criticate nu stabilesc cerințe minimale aplicabile în evaluarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 25 alin. (3) lit. b) și c) din Codul de procedură fiscală, legea relativizează în mod nepermis criteriile aplicabile, lăsând la latitudinea fiecărui organ fiscal evaluarea, în mod diferențiat, a unor situații similare.