Neconstituționalitate – (comunicat CCR): Art. 21 alin. (6) și art. 75 alin. (2) din Codul silvic

În ședința din data de 18 februarie 2025, Curtea a admis, cu unanimitate de voturi, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 21 alin. (6) și ale art. 75 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic și ale pct. 3 din anexa nr. 1 la acesta sunt constituționale numai în măsura în care se interpretează în sensul că amenajamentele silvice pentru terenurile proprietate publică a statului se elaborează pe bază de proceduri de achiziție publică.

În esență, pentru pronunțarea acestei soluții, Curtea a constatat că noțiunea de amenajare a pădurilor a fost definită de o manieră insuficientă, iar redactarea neclară a dispozițiilor legale criticate a generalizat în practica instituțională o interpretare și aplicare eronată, opusă voinței legiuitorului. Astfel, regimul juridic al atribuirii directe a serviciilor de amenajare a pădurilor a fost extins și la serviciile de amenajamente silvice, acestora din urmă aplicându-li-se în mod artificial același criteriu al calificării ca activitate de dezvoltare tehnologică, concept ce nu beneficiază însă de o definiție legală în vigoare. Printr-o eronată înțelegere a textelor aplicabile în materie, cauzată de caracterul lor confuz, rezultatul concret al aplicării textelor criticate a generat un tratament preferențial pentru Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, fiind afectate drepturile de natură economică ale celorlalte persoane juridice care activează în domeniul silviculturii, respectiv a celorlalte institute de specialitate atestate.