Neconstituționalitate – (comunicat CCR): Art. 12 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii
Decizia CCR | Actul normativ | Sumar |
D.C.C. pronunțată în ședința din 7 noiembrie 2024 |
Art. 12 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții |
Neconstituționalitate |
În ședința din 7 noiembrie 2024, Curtea Constituțională s-a reunit, în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori, pentru a dezbate excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Obiectul excepției de neconstituționalitate
Art. 12 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții
„Articolul 12
(1) Autorizațiile de construire sau de desființare, emise cu încălcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanțele de contencios administrativ, potrivit legii, ca urmare a introducerii acțiunii de către prefect, în urma activității de control a Inspectoratului de Stat în Construcții – I.S.C.
(2) O dată cu introducerea acțiunii se pot solicita instanței judecătorești suspendarea autorizației de construire sau desființare și oprirea executării lucrărilor, până la soluționarea pe fond a cauzei”.
D.C.C. pronunțată în ședința din 7 noiembrie 2024
În ședința din data de 7 noiembrie 2024, Curtea a admis, cu unanimitate de voturi, excepția de neconstituționalitate și a constatat că este neconstituțională soluția legislativă cuprinsă la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, care nu permite persoanelor vătămate să atace la instanțele de contencios administrativ o autorizație de construire sau de desființare a lucrărilor de construcții, respectiv, soluția legislativă cuprinsă la art. 12 alin. (2) din aceeași lege, care nu conferă efect suspensiv de drept acțiunii în anulare promovate de prefect împotriva unei autorizații de construire sau de desființare a lucrărilor de construcții.
În esență, Curtea a constatat că, în redactarea în prezent în vigoare, dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 restrâng sfera titularilor dreptului la acțiune în anularea autorizațiilor de construire/desființare, menționându-l doar pe prefect ca unic titular, ceea ce contravine art. 52 alin. (1) raportat la art. 21 alin. (1) din Constituție, sub aspectul dreptului constituțional al oricărei persoanei vătămate printr-un act administrativ de a se adresa justiției pentru apărarea dreptului sau interesului său legitim. În același timp, întrucât dispozițiile art. 12 alin. (2) din aceeași lege prevăd caracterul facultativ al suspendării executării actului administrativ atacat de prefect, acestea încalcă art. 123 alin. (5) din Constituție, care conferă efect suspensiv de drept acțiunii exercitate de prefect în virtutea dreptului său de tutelă administrativă.